Iojib | Comuna: Medieşu Aurit | Judeţ: Satu Mare | Punct: Colonia Iojibului | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gindele | Robert | responsabil | Consiliul Județean Satu Mare |
Raport:
Finanţare: Proiectul de cooperare tranfrontalieră cu finanţare ENPI, HUSKROUA/1101/139, „BREAKING THROUGH COOLture – European values and common future”, Consiliul Judeţean Satu Mare
Cercetările arheologice de la Medieş Vii colonia Iojibului au fost demarate în urma măsurătorilor geomegnetice efectuate pe amplasament. Au fost deschise 4 secţiuni paralele, orientate pe axa nord- sud cu dimensiuni de 2,5 x 5 m, cu martori de 0,5 m între ele. Suprafaţa cercetată însuma astfel 15 x 15 m. Au fost descoperite 66 de complexe din care 52 urme ale unor cuptoare de redus minereu.
Secţiunile au fost trasate pe baza planului geomagnetic şi au reuşit să acopere toată bateria de cuptoare de redus minereu identificată. Cuptoarele au fost conturate imediat sub stratul arător, la adâncime de 30 cm. Din cuptoare au rămas in situ zgura de fier de la baza acestora, sub zgura fiind descoperită un strat subţire de cărbune de lemn. Bucăţile de zgură sunt foarte compacte cu un conţinut ridicat de fier, sunt circulare şi păstrează forma cuptorului. Cele mai mici dimensiuni sunt în jur de 25-30 kg cele de mari dimensiuni depăşesc 60 kg.
Microzona sitului arheologic este caracterizată printr-o câmpie joasă, mlăştinoasă, cu multe meandre colmatate.Solul are multă resursă de fier de baltă, care a fost exploatată pe amplasament şi a fost redusă în cuptoare. Aceste cuptoare de redus minereu su funcţionat în baterii sau izolate. Săpăturile au surprins o baterie formată din mai mult de 50 de cuptoare identificate foarte clar în măsurătorile geomagnetice. Cuptoarele au avut următoarea schemă de funcţionare: într-un cuptor conic cu diametrul de 70-100 cm, adâncit uşor în pământ au fost aşezate straturi succesive de bulgări de fier de baltă şi cărbune de lemn, înălţindu-se la 120-150 cm la suprafaţă. În partea inferioară au fost introduse două orificii prin care era suflatt aer cu ajutorul unor foale. În urma procesului de topire minereul de fier s-a scurs către partea inferioară a cuptorului formând o lupă de fier. Datarea în secolele II-III d. Hr. ale vestigiilor se sprijină pe analiză de C14 executată într-un laborator de la Poznan (Polonia).
Bateria cercetată prin săpătură nu era singulară, pe mai multe zeci de hectare zgura de la suprafaţă indica mai multe baterii, ne aflam de fapt în faţa unui mare centru de redus minereu de „fier de baltă”, astea fiind contemporane cu cel mai mare centru de producţie ceramică din Europa Barbară, de la Medieşu Aurit, din imediata vecinătate, la doar 10 km distanţă.