Însurăţei | Judeţ: Brăila | Punct: Popina I, Popina II | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2004
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tip neprecizat;
Cod RAN:
Județ:
Brăila
Unitate administrativă:
Însurăţei
Localitate:
Însurăţei
Punct:
Popina I, Popina II
Localizare:
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pandrea | Stănică | responsabil | Muzeul Brăilei |
| Stoian | Viorel | participant | Muzeul Brăilei |
| Vernescu | Mirela | participant | Muzeul Brăilei |
| Neagu | Marian | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Oană | Virginia | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
Raport:
În campania de cercetări din 2004 ne propusesem să continuăm cercetările demarate în anii 2002–2003 şi anume:
Popina I:
- secţionarea în întregime a Şanţului Mare (S. Max), ce separă Popina I în două zone, şanţ, care a fost săpat/refăcut în faza Gumelniţa A2;
- cercetarea în întregime a L8, evidenţiată în campania din 2002.
Popina II:
- cercetarea locuinţelor L1 şi L2, evidenţiate în 2002;
- efectuarea unui sondaj stratigrafic la marginea aşezării (a Popinei II), pentru a surprinde legăturile cu lunca inudabilă.
În campania 2004 am efectuat săpături doar pe Popina II, cu scopul de a evidenţia în întregime locuinţa L2, identificată în campania 2002. Pentru aceasta am redeschis şi lărgit secţiunea S1 carourile 12–15 (m. 23–30), secţiunea S2 caroul 1 (m. 0–23) şi am deschis o nouă secţiune – S3, între S1 ş S2 cu o suprafaţă de 9 x 6 m. În total am deschis o suprafaţă de 82 m2 (28 m2 în S1 şi 54 m2 în S3).
Locuinţa L1
A fost identificată în S2 carourile 1–4 şi S3 carourile A3–B3, la adâncimea de –0,28 -0,3 m, datorită resturilor de pereţi prăbuşiţi neincendiaţi şi incendiaţi. Între –0,3 m şi –0,45 m am găsit o cantitate mare lipitură (pământ şi pleavă) provenită de la pereţii prăbuşiţi ai locuinţei. În S3, resturile de pereţi ai L1 erau incendiaţi, având o culoare roşie, fapt care ne determină să credem că o parte din structura de lemn a locuinţei a luat foc, în vreme ce în altă parte nu s-au putut identifica urme de incendiere.
Printre pereţii prăbuşiţi, am descoperit o cantitate considerabilă de oase sparte, atât oase de mamifere, cât şi oase de peşte (mai ales vertebre de mari dimensiuni), precum şi o mare cantitate de fragmente ceramice provenind de la vase de tip Gumelniţa A1 şi Precucuteni II–III. Am descoperit şi mai multe unelte din piatră cioplită (lame şi gratoare pe lame), cele mai multe fiind sparte sau epuizate (cu urme de retuşe repetate).
Faptul că nu am identificat urme de incendiere pe toată suprafaţa acoperită de resturile de pereţi prăbuşiţi ai L1 şi nici nu am descoperit urme de pari/stâlpi, ne permite să credem că locuinţa L1 a fost ridicată în sistemul ceamur, caracterizat prin utilizarea unei cantităţi mari de vălătuci de lut şi o reţea de pari de lemn relativ săracă.
Cantitatea mare de oase, unelte şi, mai ales, fragmente de vase ne determină să credem că după încetarea utilizării locuinţei, perimetrul delimitat de pereţii prăbuşiţi a fost utilizată ca zonă menajeră.
Locuinţa L2
A fost identificată în S1 carourile 11–15 şi S3 carourile A1–A2 + carourile B1–B2, la adâncimea de –0,28 -0,3 m, datorită resturilor de pereţi prăbuşiţi neincendiaţi şi incendiaţi. Între –0,3 m şi –0,58 m am găsit o cantitate mare lipitură (pământ şi pleavă) provenită de la pereţii prăbuşiţi ai locuinţei.
În S1, resturile de pereţi ai L2 erau parţial incendiaţi, având o culoare gălbui-cenuşie, fapt care ne determină să credem că o parte din structura de lemn a locuinţei a luat foc. La –0,4 -0,42 m am identificat urme evidente de arsură (cenuşă, cărbune, lipitură de pereţi arsă până la roşu), în schimb, între –0,42 m şi –0,58 -0,6 m nu am găsit decât puţine urme de cenuşă şi de pereţi incendiaţi, dar o mare cantitate de resturi de pereţi neincendiaţi. Situaţia descrisă mai sus se explică prin faptul că numai o parte din pereţii locuinţei şi, mai ales, tavanul au luat foc, restul pereţilor prăbuşiţi căpătând o culoare gălbui–cenuşie.
La –0,58 -0,6 m, în S1, am identificat urme ale podinei locuinţei şi câteva gropi de pari, ce proveneau de la structura lemnoasă a locuinţei.
În S3 caroul B2, am putut identifica, între –0,5 m şi –0,6 m, limita dintre L1 şi L2, caracterizată printr-un strat de pământ negru–cenuşos cu puţine materiale arheologice.
Printre pereţii prăbuşiţi, am descoperit o cantitate considerabilă de oase sparte, atât oase de mamifere, cât şi oase de peşte (mai ales vertebre de mari dimensiuni, care s-au putut păstra), precum şi o mare cantitate de fragmente ceramice, provenind de la vase de tip Gumelniţa A1 şi Precucuteni II–III. Am descoperit şi mai multe unelte din piatră cioplită (lame şi gratoare pe lame), cele mai multe fiind sparte sau epuizate (cu urme de retuşe repetate).
Cantitatea mare de oase, unelte şi, mai ales, fragmente de vase ne determină să credem că după încetarea utilizării locuinţei, perimetrul delimitat de pereţii prăbuşiţi a fost utilizată ca zonă menajeră.
Printre pereţii prăbuşiţi ai L1 şi L2 s-au descoperit o cantitate apreciabilă de unelte din piatră cioplită, formată mai ales din lame şi gratoare pe lame. Atrag atenţia două lame de mari dimensiuni tipice pentru cultura Gumelniţa. De asemenea, s-au descoperit un fragment de topor lustruit şi perforat şi un toporaş din rocă dură, perforat, fără urme de distrugere.
Ca podoabe, amintim un pandantiv din lut şi un pandantiv din cupru. Pandantivul din lut are formă biconică cu două proeminenţe antropomorfe la capete, iar în interior se găsesc mici biluţe de lut ceea ce conferă acestui obiect şi calitatea de amuletă. Pandantivul din cupru este format dintr-o mică bară, rotundă în secţiune ale cărui capete au fost alăturate.
Printre pereţii prăbuşiţi ai L1 şi L2 s-a descoperit o cantitate apreciabilă de fragmente de vase, care din păcate, nu se pot întregi. Cu toate acestea am putut distinge următoarele principale tipuri de vase:
- cupe bitronconice de culoare neagră, lustruite, decorate cu caneluri şi cu motive incizate;
- străchini cu umăr rotunjit, de culoare roşie şi neagră, cu suprafeţele bine lustruite; unele dintre acestea au pe umăr şi corp urme de decor pictat, format din benzi de linii pictate cu grafit şi culoare albă, tipice pentru faza Gumelniţa A1;
- vase tronconice din pastă grosieră, care au la suprafaţă exterioară urme de barbotină;
- vase bitronconice cu umăr evidenţiat, decorate cu motive excizate tipice pentru faza Precucuteni II şi vase bitronconice decorate cu caneluri, motive incizate şi imprimate tipice pentru faza Precucuteni
Fragmentele de vase descoperite, mai ales cele pictate permit încadrarea locuinţelor L1 şi L2 de pe Popina II de la Însurăţei în faza Gumelniţa A1. Prezenţa în număr apreciabil a fragmentelor ceramice de tip Precucuteni III şi unor fragmente Precucuteni II (cu decor excizat tipic) ne indică faptul că aşezarea Gumelniţa A1 de la Însurăţei – Popina II este contemporană cu sfârşitul fazei Precucuteni II şi începutul fazei Precucuteni III, fiind una din cele mai timpurii aşezări Gumelniţa A1 din Muntenia.
Datele obţinute şi materialele arheologice descoperite evidenţiază existenţa unei aşezări Gumelniţa A1 stabile şi puternice, caracterizată prin existenţa unor locuinţe de suprafaţă de mari dimensiuni, organizate în mai multe încăperi, ridicate în sistemul ceamur. Cantitatea apreciabilă de unelte este un semn al producţiei de tip artizanal a acestor obiecte uzuale.
Sincronismul Gumelniţa A1 timpurie = Precucuteni II final – Precucuteni III timpuriu evidenţiat de descoperirile de pe Popina II se constituie în cel mai important rezultat ştiinţific al cercetărilor de la Însurăţei – Popina II, pentru că permite reanalizarea începuturilor culturilor Gumelniţa şi Cucuteni, precum şi a raporturilor dintre acestea. [S. Pandrea]