Însurăţei | Judeţ: Brăila | Punct: Popina I | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 43420.19 |
Județ:
Brăila
Unitate administrativă:
Însurăţei
Localitate:
Însurăţei
Punct:
Popina I
Localizare:
| 43420.19 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Pandrea | Stănică | participant | Muzeul Brăilei |
| Sîrbu | Valeriu | participant | Muzeul Brăilei |
| Neagu | Marian | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
Raport:
Popina este situată în lunca Călmăţuiului, la 7 km N de Insurăţei. Are o lungime de 250 m, o înălţime de 11 m şi este despărţită în două zone de un şanţ lat de aprox. 20 m şi adânc de cca. 3,5 m.
În campania din 1995 s-au descoperit o groapă getică (sec. III-II a. Chr.) şi 4 locuinţe eneolitice, identificate sub forma unor zone compacte de pământ gălbui-cenuşiu, amestecat cu paie şi pleavă.
În campania din 1996 s-a cercetat integral locuinţa nr. 4, pentru că resturile ce-i aparţineau erau foarte aproape de actualul nivel de călcare.
Locuinţa nr. 4
1. Resturile de pereţi prăbuşiţi au fost identificate pe o suprafaţă de cca. 12 x 8 m.
În zona centrală s-au observat următoarele:
a) grosimea resturilor de pereţi prăbuşiţi e mai mare decât a resturilor pereţilor de la marginea suprafeţei;
b) resturile de pereţi prezentau urme de arsură (fragmente arse la roşu, cărbuni, cenuşă), în timp ce spre marginea zonei de prăbuşire resturile de pereţi erau de culoare gălbui-cenuşie, fără nici o urmă de ardere.
2. După demolarea resturilor pereţilor s-a identificat următoarea situaţie:
a) în zona centrală a locuinţei s-a găsit un şanţ de fundaţie (L = 6 m, l = 0,6 - 0,8 m, A = 0,18 - 0,25 m), din care porneau gropi de pari şi de stâlpi; el este foarte probabil, şanţul de fundaţie al unui perete gros şi înalt, care susţinea greutatea acoperişului (gropile de stâlpi şi pari, precum şi grosimea mare a resturilor de pereţi, ne arată că acest perete portant era ridicat după "sistemul paiantă");
b) în jurul şanţului de fundaţie al peretelui portant s-a descoperit o reţea de gropi de stâlpi (D = 0,4 - 0,5 m), care avea un traseu elipsoidal; suprafaţa cuprinsă între ele este de 10 x 7 m; (probabil că stâlpii, ale căror gropi au fost identificate, susţineau acoperişul împreună cu peretele portant);
c) la sud de peretele portant s-au identificat 5 gropi (D = 1 - 1,75 m, A = 0,35 - 0,75 m), al căror pământ de umplutură conţinea fragmente mari provenite de la vase de provizii, decorate cu barbotină, dar nu conţinea cenuşă sau cărbuni; este deci, foarte probabil, ca în aceste gropi să fi fost vase mari de provizii.
3. Pereţii împrejmuitori descriau, foarte probabil, un traseu oval şi erau ridicaţi după sistemul "ceamur", care nu necesită o mare cantitate de lemn. Pereţii au fost făcuţi din vălătuci mari de pământ, amestecat cu paie şi pleavă, puşi unul peste altul, fără a se folosi o armătură de pari şi nuiele, ca în cazul pereţilor din "paiantă". Stâlpii încastraţi în pereţii de "ceamur" aveau, mai degrabă, rolul de a susţine acoperişul, decât de a întări rezistenţa acestora.
4. Acoperişul locuinţei, foarte probabil, în două ape era sprijinit pe peretele portant şi pe stâlpii încastraţi în pereţii de "ceamur", iar cele două pante curgeau în stânga şi-n dreapta peretelui portant.
5. Inventarul descoperit sub masa de pereţi prăbuşiţi este format din piese fragmentare şi cuprinde:
a) unelte din piatră (lame, răzuitoare, microlite, topoare din piatră şlefuită), din os şi corn;
b) o mare cantitate de fragmente ceramice; domină ceramica fină, de culoare neagră, lustruită, remarcându-se fragmentele decorate cu pictură bicromă sau tricromă.