Independenţa | Comuna: Gherghiţa | Judeţ: Prahova | Punct: Pe terasă | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare rurală; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 133456.03 |
Județ:
Prahova
Unitate administrativă:
Gherghiţa
Localitate:
Independenţa
Punct:
Pe terasă
Localizare:
| 133456.03 |
Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Lichiardopol | Dan | responsabil | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Ciupercă | Bogdan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Frînculeasa | Alin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
| Şerban | Nicolae | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Raport:
Situl arheologic de la Independenţa se află situat pe terasa înaltă a râului Prahova, în apropierea confluenţei dintre acesta şi râul Teleajen. Cercetările arheologice de aici au fost prilejuite de lucrările de construcţie a autostrăzii Bucureşti–Ploieşti. Situl intersectează firul autostrăzii între km 40+550 şi 40+775.
De asemenea, situl arheologic de la Independenţa este traversat de la V la E de un drum de exploatare agricolă, fapt ce ne-a determinat să-l împărţim în două sectoare. Astfel, zona situată între limita terasei râului Prahova şi drumul de exploatare a primit indicativul de sectorul N, iar zona aflată la S de acest drum a fost denumită sectorul S.
Obiectivele acestei campanii au fost: continuarea cercetării complexelor medievale identificate în toamna anului 2007 şi de a constata dacă locuirea medievală din zonă a avut unul sau mai multe nivele; surprinderea unor noi morminte aparţinând celor două faze de înmormântări: cea medieval-timpurie (sec. XI-XII) şi cea medievală (sec. XV-XVI), precum şi obţinerea de informaţii mai detaliate cu privire la nivelul de epoca bronzului observat în sectorul N. Obiectivul final al cercetării arheologice preventive de la Independenţa este acela de a cerceta exhaustiv situl în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenului aflat pe traiectul autostrăzii Bucureşti-Ploieşti.
Din punct de vedere al strategiei de săpătură, situl a fost abordat prin trasarea de secţiuni paralele, orientate N-S, între care s-a păstrat martori stratigrafici cu lăţime de 0,5/1 m. În câteva situaţii, unde necesităţile cercetării au impus, au fost deschise şi suprafeţe de tipul casetelor (în cinci cazuri). Astfel, au fost deschise un număr de 14 secţiuni şi 3 casete în sectorul S (SI = 75 x 1,5 m; SII = 100 x 1,5 m; SIII = 14,5 x 2,5 m; SIV = 100 x 2 m; SV = 74 x 3 m; SVI = 120 x 3 m; SVII = 74 x 2 m; SVIII = 100 x 2 m; SIX= 25 x 2 m; SX = 100 x 1,5 m; SXI = 70 x 2,5 m; SXII = 110 x 2 m; SXIII = 84 x 2 m; SXIV = 24 x 2 m; Cas. 1 = 5 x 5 m; Cas. 2 = 5 x 5 m; Cas. 3 = 3,5 x 2,5) şi 11 secţiuni şi 2 casete în sectorul N (SI = 82 x 3 m; SII = 72 x 2,5 m; SIII = 90 x 2,5 m; SIV = 100 x 2,5 m; SV = 72 x 2 m; SVI = 76 x 2,5 m; SVII = 72 x 2 m; SVIII = 68 x 2 m; SIX = 24 x 5 m; S. X = 100 x 2 m; SXI = 58 x 3 m; Cas. 1 = 8 x 3 m; Cas. 2 = 4 x 2 m), fiind cercetată o suprafaţă totală de 5150 m2, după cum urmează: 3100 m2 în sectorul S şi 2050 m2 în sectorul N.
Succesiunea de utilizare a terasei râului Prahova din punctul Pe terasă, sat Independenţa, comuna Gherghiţa (de la cel mai nou spre cel mai vechi nivel de locuire) se prezintă astfel:
- sub nivelul arabil actual se află nivelul locuirii medievale care, pe baza observaţiilor de săpătură, are două faze (sec. XV - XVI).
- contemporan locuirii medievale este grupul de morminte de inhumaţie cu orientare V-E (sec. XV - XVI).
- anterior locuirii medievale se plasează grupul de morminte de inhumaţie cu orientare N-S (sec. XI-XII).
- cele mai vechi urme de locuire aparţin epocii bronzului, cultura Monteoru.
Locuirea medievală
Nivelul de locuire medievală de la Independenţa este unul consistent, fiind alcătuit din locuinţe de suprafaţă şi gropi de diferite dimensiuni şi forme.
În cadrul cercetărilor întreprinse până în prezent au fost identificate şi cercetate un număr de opt complexe (cpl. 10/SIV/2007; cpl. 1/SIV-SX/2008; cpl. 5/SIII-S.VI/2008; cpl. 7/S.III/2008; cpl. 2/S.II/2008; cpl. 5/SII/2008; cpl. 5/SI-SVII/2008; cpl. 3/SIV-Cas.1/2008) care datorită dimensiunilor şi formei au fost încadrate în categoria locuinţelor. Acestea sunt dispuse în sectorul de N al sitului, spre marginea terasei înalte a râului Prahova. Locuinţele cercetate au formă rectangulară, colţuri rotunjite, la unele dintre acestea observându-se gropile de stâlpi, dispuse la colţuri şi pe mijlocul laturilor. În unele cazuri s-au putut observa gropi de stâlpi situate în exteriorul suprafeţelor complexelor de locuit şi poziţionate in dreptul colturilor sau laturilor acestora, fapt ce ne-a oferit posibilitatea de a emite ipoteza existentei unor amenajări exterioare construcţiilor.
Cele mai numeroase complexe medievale (54 de complexe) sunt reprezentate de gropi, având forme dintre cele mai diverse. În marea lor majoritate aceste gropi erau utilizate pentru extragerea lutului pentru amenajarea locuinţelor şi folosite ulterior drept gropi menajere.
Datarea aşezării rurale cercetată la Independenţa a fost realizată cu ajutorul a patru monede. Astfel, o monedă emisă de Mircea cel Bătrân după anul 1400, a fost descoperită în S. I/N, c. 10, două monede emise de regatul maghiar, ante 1460, cel mai probabil emisiuni ale lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437) au fost recuperate din umplutura cpl. 4/ SII/N, iar cea de-a patra monedă aparţine cpl. 2/SVI/N.
În documentele medievale ale Ţării Româneşti, începând cu anul 1431 este menţionat satul Borusul sub mai multe forme Borus, Boruşani, Borusul de lângă Gherghiţa. Menţiunile documentare ale acestui sat există până la 1783, denumirea actuală a satului, cea de Independenţa, fiind primită după Războiul de Independenţă (1877-1878). Un fapt interesant este utilizarea ca toponim de către locuitori şi în prezent (după aproximativ 130 de ani) a vechiului nume al localităţii de Borosu.
Mormintele medievale
În cadrul cercetărilor de la Independenţa au fost identificate şi un număr de şase morminte de inhumaţie (M5, M6, M8, M9, M10, M11). Aceste morminte nu au fost descoperite într-o zonă compactă, fapt pentru care nu putem vorbi în acest moment de existenţa unei necropole propriu-zise. Cele mai multe mormintele sunt plasate în sectorul S al sitului, grupate astfel: trei morminte (M4, M5, şi M11) pe latura de V a sectorului şi două morminte (M9 şi M10) pe latura de E. Între cel două grupuri de morminte este o distanţă de aproximativ 60 de metri în care nu au fost observate alte complexe funerare. În această fază a cercetării nu putem decât să emitem ipoteze care vor fi sau nu confirmate de cercetări viitoare. Plecând de la constatarea că aşezarea medievală a avut două faze de locuire, putem emite ca ipoteză de lucru existenţa a două necropole, contemporane fiecare cu câte una dintre fazele aşezării; noi surprinzând în acest moment doar limitele estică, respectiv vestică a acestora. Un caz mai aparte îl reprezintă M8, un mormânt de copil, care a fost surprins în apropierea locuinţei cpl. 10/SIV/N din sectorul N. Toate mormintele au o orientare V-E, defuncţii fiind depuşi în decubit dorsal cu mâinile aduse pe bazin sau piept. Singurul mormânt cu inventar dintre cele şase este M10, care a avut doi bumbi din bronz.
Mormintele medievale timpurii
Un al doilea grup de complexe funerare a fost identificat în zona sudică a sectorului S. În acest caz este vorba de cinci morminte (M1, M2, M3, M4, M7) dintre care trei de adulţi, unul de tânăr (adolescent) şi unul de copil. Defuncţii au o orientare diferită de cea întâlnită la cei prezentaţi mai sus, cu capul la N şi picioarele la S, depuşi în poziţia decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp. Dintre cele cinci morminte doar în două cazuri s-au descoperit piese de inventar funerar (M2 şi M7). Inventarul mormântului M2 era alcătuit din cinci verigi simple şi o cataramă din fier, iar cel al M7 dintr-o cataramă de tip liră confecţionată din bronz. Datarea acestui grup de morminte s-a putut realiza datorită piesei descoperite în M7, care pe baza analogiilor poate fi plasată în sec. XI-XII, poate chiar şi în primele decenii ale sec. al XIII.
Nivelul de epoca bronzului
Cel mai vechi nivel de utilizare al terasei de la Independenţa aparţine epocii bronzului, culturii Monteoru, fiind unul dintre cele mai sudice puncte ale acesteia. Nivelul monteorean a fost surprins în mai multe zone ale sitului, fiind reprezentat prin aglomerări de materiale ceramice. Nu au fost observate urme evidente care să poată fi atribuite unor locuinţe, cu toate acestea au fost identificate patru complexe. Dintre complexele atribuite epocii bronzului semnalăm existenţa a două vetre circulare, in jurul cărora au fost observate slabe urme de la pigmenţi de chirpic.
Materialele arheologice descoperite în timpul cercetărilor arheologice de la Independenţa se află în curs de prelucrare, conservare şi restaurare la MJIA Prahova, iar materialul osteologic al mormintelor la CCA Bucureşti.