Igriș | Comuna: Sânpetru Mare | Judeţ: Timiș | Punct: Mănăstirea Egres | Anul: 2021
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Raportul de cercetare de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș. Mănăstirea Egres
Anul cercetarii:
2021
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Tipuri de sit:
Mănăstire;
Cod RAN:
| 158751.04 |
Județ:
TIMIŞ
Unitate administrativă:
SÂNPETRU MARE
Localitate:
IGRIŞ
Punct:
Mănăstirea Egres
Localizare:
| 158751.04 |
Lista Ilustrațiilor - 14
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Tănase | Daniela | responsabil | Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
| Köpeczny | Zsuzsanna | participant | Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
| Popa | Ștefan | participant | Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
| Balazs | Major | participant | Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Lóki | Róbert | participant | Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Langó | Péter | participant | Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Lóki | Eszther | participant | Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Németh | Veronika | participant | Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
Raport:
În vara anului 2021, a avut loc o nouă campanie de cercetări arheologice sistematice la mănăstirea cisterciană de la Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, care a ființat între sfârşitul secolului al XII-lea şi începutul secolului al XVI-lea. Obiectivele noastre au fost cercetarea bisericii abației în zona din fața altarelor adăpostite de cele trei abside descoperite în anul 2020, înspre primul şir de coloane al navei cercetat în anii 2016-2019, precum şi cercetarea bisericii mai vechi, construită probabil cândva în a doua jumătate a secolului al XI-lea, suprapusă de zidul sudic al navei bisericii abaţiale. Au fost trasate trei secţiuni, notate A99/2021, B99/2021 şi C99/2021 cu scopul de a cerceta absidiolele de sud şi de nord şi porţiunea din faţa altarului adăpostit de absida centrală. În secțiunea A99/2021, la o adâncime de 0,70 m față de nivelul actual de călcare, a apărut elevația zidului de nord al absidiolei semicirculare nordice, iar la aproximativ 1 m adâncime a fost găsită podeaua din cărămidă (Fig.1). Au fost descoperite și două trepte care duceau spre altar. La profilul nordic al secțiunii, unde este fundația zidului navei bisericii cisterciene din prima fază de construcție, cea cu cele trei abside semicirculare și navă dreptunghiulară[1], s-a observat un strat de nisip gros de aproximativ 10 cm, care trece peste acesta și este baza unei podele din a doua fază de construcție. Totodată, acest fapt indică existența unui acces spre nord, posibil o ușă, deoarece s-a găsit și un lăcaș de formă rectangulară, săpat în zidul absidiolei, unde putea fi prins usciorul unei uși. La interior, zidurile absidiolei păstrează suprafețe tencuite și s-au păstrat inclusiv porțiuni placate cu gresie albă, care aparțin de prima fază de construcție. În cea de-a doua fază de construcție, a fost adosată zidărie în fața extremităților zidurilor absidiolei, probabil pentru a se construi pilaștri care să consolideze noua structură determinată de construirea unui transept care presupunea extinderea bisericii spre nord. Tot atunci s-a amenajat podeaua de cărămidă, care a fost ridicată considerabil față de podeaua din prima fază de construcție. În secțiunea B99/2021 la -1,10 m față de nivelul actual de călcare au apărut plăci de la o podea de gresie albă, care acoperea treptele care duceau spre altarul principal din absida centrală; s-au găsit și două trepte, distruse parțial (Fig.2-3). Peste podea s-a găsit un strat de arsură neagră și cenușă în care au apărut fragmente de sculpturi din marmură roșie, despre care se presupune că provin din mormintele regale. Absidiola sudică a fost descoperită în secţiunea C99/2021, la adâncimea de 0,70 m faţă de nivelul actual de călcare a apărut elevația zidului său de nord, iar la 0,95 m adâncime podeaua din cărămidă, păstrată parţial (Fig.6). S-a constatat, la fel ca la absidiola nordică, faptul că podeaua a fost supraînălțată și s-a găsit și o treaptă spre altar la -1,35 m adâncime. Treapta are două asize de cărămidă. În profilul estic al secțiunilor A99-C99/2021, s-a găsit pornirea fundației absidei mari, semicirculare, din prima fază constructivă a bisericii, orientată spre est, dar și spre cele două absidiole care o flanchează la nord și la sud. În segmentul nordic al absidei centrale semicirculare este săpată în cărămidă o cavitate de formă dreptunghiulară, probabil pentru un mormânt (Fig.4). De asemenea, s-au găsit capetele zidurilor de îmbinare ale absidei centrale semicirculare și ale celor două absidiole (Fig.5). Se mai cuvine menționat aici faptul că pe podele și pe trepte, atât la absidiola nordică, dar mai ales la absida centrală și la absidiola sudică a fost găsită multă cenușă și arsură neagră, în care s-au găsit fragmente de ceramică, de sticlă și obiecte de fier. În secțiunile A99/2021, B99/2021, C99/2021 apar fragmente de schelete, oase disparate, de la circa 1,50 m adâncime față de nivelul actual de călcare, unele dintre acestea aparținând unor schelete găsite în secțiunile cercetate în 2019 și 2020: A98, B98, C98. Totuși, se poate observa că în acest perimetru din fața altarelor densitatea scheletelor este mult mai mică decât în navele bisericii. În nivelul de pământ de sub podea și trepte apar piese de paviment din lut ars, smălțuite, de culoare verde sau brună, de la podeaua din prima fază de construcție a bisericii cisterciene. Se pare că atunci podeaua a fost la același nivel în toată biserica, fără să aibă trepte spre altare. Un alt obiectiv important a fost finalizarea cercetării bisericii mai timpurii, edificată în secolul al XI-lea și parțial suprapusă de zidul sudic al navei bisericii cisterciene[2]. S-a intenționat dezvelirea mai cu seamă a zidului vestic și intrarea în biserică pentru a completa planimetria bisericii. Din acest motiv, au fost trasate secţiunea D5/2021 spre vest, în prelungirea secțiunii D4/2020, precum și secțiunile E4/2021 şi E5/2021, în paralel cu acestea, spre sud. În secțiunea D5/2021, la adâncimea de 1,52 m față de nivelul actual de călcare, s-a găsit latura de nord și colțul nord-vestic, precum și latura de vest cu turn la intrare, însă nu și accesul propriu-zis, deoarece latura vestică a turnului continuă spre vest, urmând a fi cercetată în campania arheologică viitoare (Fig.7). În secțiunile E4/2021 şi E5/2021 la o adâncime de 1,45 m față de nivelul actual de călcare, a apărut latura de sud, colțul sud-vestic și latura de vest cu turnul (Fig.8). În toate aceste secțiuni s-a găsit fundația de lut galben, porțiuni doar cu amprenta zidului, precum și porțiuni din elevația de cărămidă (Fig.9-10). În interiorul bisericii timpurii s-au descoperit morminte în cistă de cărămidă, de copii, cista fiind sub forma unor cărămizi puse pe cant care delimitau mormântul. Astfel de amenajări cu cărămidă apar însă și în legătură cu mormintele din perioada abației cisterciene, unele chiar secționează fundația de lut a bisericii timpurii. Totuși, mormintele în cistă din interiorul bisericii timpurii, săpate în nivelul databil în epoca bronzului, se pot pune mai degrabă în relație cu aceasta, nu cu biserica cisterciană. De asemenea, s-au găsit și morminte de adulți contemporane cu biserica mai timpurie. În secțiunile D5/2021, E4/2021 și E5/2021 au fost descoperite și morminte din timpul mănăstirii cisterciene, databile în secolele XIV-XV; în ultimele două secțiuni s-a observat că acestea au fost săpate inclusiv în fundația de lut a bisericii timpurii. În acest sector al șantierului arheologic, în secțiunea D5/2021, s-au găsit ziduri ale bisericii cisterciene. Zidul sudic al navei a apărut la 0,65 m adâncime față de nivelul actual de călcare. Acesta avea în partea sa sudică un contrafort, apărut la o adâncime de 1,15 m și are ca pandant la nord, în interiorul bisericii, fundația unui pilastru, de formă semiovală, apărut la adâncimea de aproximativ 1,10 m (Fig.11-12). Se mai cuvine menționat faptul că la adâncimea de 0,82 m, a apărut un zid construit superficial, din cărămidă, situat perpendicular pe pilastru, a cărui funcționalitate nu a fost încă lămurită, dar este posibil să fi fost edificat în secolul al XVI-lea după abandonarea mănăstirii, când aici a fost o fortăreață. Lucrările de curăţare a tufişurilor din grădina unde se află biserica cisterciană au dus la descoperirea zidului vestic al bisericii mănăstirii, care se află parţial deasupra nivelului actual de călcare. Astfel, s-au trasat secțiunile A9/2021, B9/2021, C9/2021, în care s-au curățat zidurile supraterane și s-a îndepărtat stratul vegetal sub care a apărut moloz. În moloz, la 0,50 m adâncime față de nivelul de călcare a apărut zidul de vest al bisericii cisterciene și un portal. S-a observat că fundația avea un decroș la pilonul sudic și la cel nordic al portalului. Colțul pilonului nordic al portalului este placat cu un bloc de gresie fasonată (Fig.13). Cercetarea în toate secțiunile deschise în anul 2021 (Fig.14) va fi continuată în campania arheologică următoare. În acest an, cele mai multe dintre artefactele descoperite sunt fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, unele decorate cu motive vegetale. De asemenea, s-au mai găsit și obiecte din metal provenite mai ales din inventarul mormintelor din secolele XIV-XV, în special monede.
Bibliografie:
1. D. Tănase, B. Major, (2020), Preliminary Data Regarding the Archaeological Research Performed between 2016 and 2019 at the Cistercian Abbey in Igriș/Egres, Timiș County, Ziridava Studia Archaeologica 34, 439-454.
2. Tănase et alii 2021, D. Tănase, B. Major, Șt. Popa, B. Craiovan, V. Apostol, P. Langó, A. Türk, R. Lóki, V. Németh, D. Birta, B. Zágorhidi Czigány, (2021), Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, Punct: Igriș-mănăstirea Egres, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România – Campania 2020, București, 114–121.
2. Tănase et alii 2021, D. Tănase, B. Major, Șt. Popa, B. Craiovan, V. Apostol, P. Langó, A. Türk, R. Lóki, V. Németh, D. Birta, B. Zágorhidi Czigány, (2021), Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș, Punct: Igriș-mănăstirea Egres, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România – Campania 2020, București, 114–121.
Note:
1.
Tănase et al. 2021, 114.
2.
Tănase, Major 2020, 448-450.