Iernut | Judeţ: Mureş | Punct: cătun Sfântu Gheorghe - Pe şes | Anul: 1997
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1997
Perioade:
Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 117836.03 |
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
or. Iernut
Localitate:
Iernut
Punct:
cătun Sfântu Gheorghe - Pe şes
Localizare:
| 117836.03 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cosma | Călin | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Rustoiu | Aurel | participant | Institutul Român de Tracologie, filiala Cluj-Napoca |
Raport:
În anul 1997 au fost deschise două suprafeţe, S1 şi S2, ambele paralele cu Mureşul, orientate N-S. Prima a fost dispusă între suprafeţele din anii 1991-1992, având dimensiunile de 8 x 6 mp, iar cea de a doua, a fost trasată în prelungirea suprafeţei din 1992, cu dimensiunile de 5 x 4 mp. Ambele suprafeţe dispun de aceeaşi stratigrafie verticală.
Materialul arheologic adiacent primului nivel de cultură (secolele XIII - XIV, 0 - 0,30 m), constă din fragmente ceramice, oase de animal şi câteva obiecte din fier, foarte corodate (probabil cuie şi piroane). Fragmentele ceramice au o culoare cenuşie şi roşie fiind lucrate la roata rapidă, dintr-o pastă de bună calitate. Forma de vas este oala, cu pereţii subţiri, umerii bine reliefaţi, buza răsfrântă în afară şi tăiată, fundurile destul de înguste. Unele exemplare comportă în interiorul buzei o şănţuire pentru capac. În cadrul acestei ceramici o categorie aparte o constituie cea cenuşie, atribuită "oaspeţilor". În S2, între m 2,70 - 5,00 a fost surprinsă o platformă de lut galben, ea găsindu-se la baza nivelului medieval, în stratigrafie orizontală având o formă pătrată, ieşind din profilul vestic cu aproximativ 1 m. Asemenea platforme au fost descoperite şi în săpăturile din anii trecuţi, fără însă a oferi detalii în vederea interpretării acestora ca şi eventuale podine ale unor complexe.
În stratul de cultură încadrat în secolele VIII-IX (-0,30 - 0,50 m), în S1, în profilul vestic, între m 1,60 şi 5,00 a fost surprins conturul unei locuinţe de suprafaţă, aceasta adâncindu-se de la nivelul respectiv de călcare cu 0,30 m. De asemenea, în stratigrafie orizontală între m 1,25 x 3,20 N-S şi 2 x 3,50 E-V au fost surprinse urmele unei alte locuinţe, distruse însă. În S2, la adâncimea de 0,45 între m 1,00-2,00 la o distanţă de 0,40 m de profilul vestic a fost dezvelită o platformă din lespezi de piatră de formă aproape rotundă.
Materialul provenit din acest nivel, constă din ceramică, un străpungător din os, precum şi resturi osteologice. Ceramica a fost confecţionată la roată cu turaţie rapidă, categorie care predomină, la roată cu turaţie lentă, şi cu mâna, aceasta din urmă fiind într-o proporţie extrem de redusă. Pasta vaselor lucrate la roată rapidă conţine în compoziţie nisip cu bobul mic şi uneori mică. Pereţii vaselor au un aspect destul de fin la pipăit. Culoarea acestora este brun negricioasă sau brun-cărămizie, unele dintre exemplare prezentând urme de ardere secundară. Formele întâlnite în cadrul acestei categorii ceramice, sunt oale borcan de dimensiuni medii şi mijlocii. Acestea au gura largă, corpul bombat, umerii bine conturaţi, fundul îngust şi destul de îngroşat. Buza este scurtă şi răsfrântă în afară. Motivul ornamental întâlnit constă din striuri orizontale, benzi în val, uneori intercalate, în genere dispuse în partea superioară a vasului. Ceramica lucrată la roată înceată prezintă, în general, aceleaşi calităţi cu cea prezentă mai sus, deosebindu-se însă în ceea ce priveşte ingredientul folosit, nisip cu bobul mare, care face ca vasele să aibă un aspect zgrunţuros, aspru la pipăit.
Ceramica lucrată cu mâna a fost confecţionată dintr-o pastă care conţine nisip cu bobul mare. Arderea este neuniformă şi incompletă, pereţii vaselor fiind foarte friabili. Suprafaţa vaselor prezintă frecvent neregularităţi, pereţii şi fundurile sunt mult îngroşate. Forma de vas întâlnită este oala borcan de dimensiuni medii. Corpul este alungit, umerii prelinşi, fundul îngust, buza puţin răsfrântă în afară.
În stratul de cultură încadrat în secolele V - VI (-0,90 - 1,40 m) în S1, în profilul vestic, între m 1,20 şi 4,00 s-au conturat urmele unei locuinţe adâncite în pământ, de la nivelul de călcare respectiv cu 0,60 m, distrugând, în bună parte, o locuinţă din nivelul anterior.
Ceramica a constituit principalul material arheologic descoperit, la care se adaugă materialul osteologic. Ceramica se împarte în trei categorii: lucrată la roată rapidă, circa 70%, lucrată la roată cu turaţie lentă 20% şi lucrată cu mâna 10%.
În cadrul primei categorii întâlnim două tipuri distincte. Primul îl constituie "ceramica cenuşie zgrunţuroasă". Vasele sunt îngrijit lucrate. Pereţii păstrează în interior caneluri, care provin de la urmele lăsate de degete în timpul modelării. Ca formă întâlnim oala, cu corpul puţin bombat, umerii bine conturaţi, fundul drept, buza puternic răsfrântă în afară, tăiată drept sau rotunjită. Al doilea tip îl consituie ceramica brun-cărămizie, care conţine în pastă mult nisip cu bobul mare. Pereţii şi fundurile sunt mai groase ca şi la primul tip, în schimb, formele vaselor sunt oarecum identice.
Aceleaşi caracteristici, cu cel de-al doilea tip, îl prezintă categoria lucrată la roată înceată.
Ceramica lucrată cu mâna a fost confecţionată dintr-o pastă cu mult nisip cu bobul mare, din care cauză, după ardere, devine extrem de sfărâmicioasă. Datorită pastei şi arderii (incompletă şi neuniformă), suprafaţa vaselor prezintă neregularităţi. Pereţii şi fundurile sunt mult îngroşate. Forma întâlnită este oala borcan, de dimensiuni medii şi mici, cu umerii prelinşi, fundul îngust, buza puţin răsfrântă în afară.
În ultimul nivel de locuire, cel din secolele II - III (-1,40 - 1,70 m), surprins în stratigrafie verticală, s-a conturat în S1, între 0,60 şi 3,00 m N-S şi 0 - 2,00 m V-E, o locuinţă, care se adâncea în steril 0,40 cm. La m 2, ieşind din profilul vestic, pe podeaua locuinţei s-a descoperit o vatră simplă din lut, care prezintă lutuieli succesive arse. Această locuinţă a fost dispusă peste o groapă de formă conică, în profil şi ovală cu diametrul maxim de 1,60 m, adâncindu-se în steril până la -2,76 m.
Materialul arheologic din stratul de cultură din secolele II - III constă din ceramică daco-romană, cu bune analogii în siturile din Transilvania, încadrate în perioada respectivă.
În S2, în nivelul de cultură din perioada daco-romană s-au conturat două complexe, o groapă menajeră şi o locuinţă, care prin materialul ceramic pe care l-au furnizat pot fi încadrate cronologic în secolele III - II a. Chr. Acelaşi tip de material, încadrabil în aceeaşi perioadă a fost descoperit şi în groapa din S1. Groapa din S2 are o formă aproape rotundă cu diametrul maxim 1,20 m, în formă de butoi în profil, fiind surprinsă între 0,80 şi 2,60 m, exact la capătul locuinţei care începe la 2,60 şi se termină la m 5,00, ieşind din profil doar 0,30 m. Nefiind săpată integral, nu i se pot da dimensiunile precise. Groapa se adânceşte în steril până la -2,30, iar groapa locuinţei, până la 1,85. Interesant de remarcat este că cele două complexe, la care se adaugă şi groapa din S1, nu dispun de un strat de cultură unitar şi compact în stratigrafia verticală a sitului.