Iepureşti | Judeţ: Giurgiu | Punct: La Izlaz | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Neatribuit;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 103700.02 |
Județ:
Giurgiu
Unitate administrativă:
Iepureşti
Localitate:
Iepureşti
Punct:
La Izlaz
Localizare:
| 103700.02 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Niță | Loredana | participant | Universitatea de Vest, Timişoara |
| Kogălniceanu | Raluca | responsabil | Muzeul Județean "Teoharie Antonescu", Giurgiu |
| Răbâncă | Iulia | participant | Muzeul Județean "Teoharie Antonescu", Giurgiu |
Raport:
Total finanţare: 3500 RON, finanţare integrală MJTA Giurgiu.
Cercetările s-au desfăşurat, din motive financiare, timp de două
săptămâni, în perioada 18-31 august 2013.
În aceste condiţii ne-am concentrat pe cele patru secţiuni deschise în aşezare (Figura 1).
În S2, □ A3, A4, B3, B4, C3, C4, D3, D4 s-a continuat şi epuizat săparea unei zone menajere aflată sub locuinţa Gumelniţa L4. Şi zona menajeră, ca şi locuinţa 4, a fost perforată de Gr. 1 şi Gr. 2, gropi Glina.
Zona menajeră se prezintă în plan sub forma unui sediment siltic argilos, de culoare maroniu închis, cu compactare moderată şi grosime de cca 10 cm spre S şi 15 cm spre N. Conţinea cantităţi importante de ceramică, cu fragmentaritate mare, frecvent oase de animale şi rar valve de scoici şi pietricele de râu de 2-3 cm. Mai conţinea, rar, bucăţi de cărbuni cu diametrul de 1 cm şi fragmente de chirpici ars de 1-5 cm (Figura 2). Sub acest sediment a fost săpată o lentilă de chirpici ars, sfărâmicios, iar mai jos se afla un sediment siltic gri-cenuşiu, cu compactare slabă, cu o componentă carbonatică importantă. Conţinea oase de animale şi ceramică fragmentară, multe bucăţi de cărbune de dimensiuni de 1-3 cm, valve de moluşte, rar plăcuţe de vatră de dimensiuni mici.
Datorită faptului că în restul Secţiunii S2, martorului dintre S1/ S2 şi în Secţiunea S1 (□A-D/3-4) s-a ajuns pe un nivel siltic de culoare bej-alburiu, cu o componentă carbonatică importantă, asemănător celui surprins în ultimele carouri din S2, sub zona menajeră, s-a lăsat un martor suplimentar pe linia carourilor B. Diferenţa între cele două niveluri constă în consistenţa materialului arheologic. În acest nivel general descoperit în S1 şi S2, ceramica, rară, este foarte fragmentată, cu diametrul sub 5 cm, iar oasele sunt mai rare decât în nivelurile superioare.
Nu este un nivel uniform, în suprafaţă fiind descoperite aglomerări de material: în zona martorul dintre S1 şi S2, □A şi în S2 -
□A1 şi B1 conţinea materiale ceramice, oase de animale, numeroase plăcuţe de vatră de dimensiuni mari, aflate împrăştiate (Figura 3) şi pete de chirpici (S2 - □ C2 şi D2), unde a fost descoperit un fragment de brăţară de Spondylus.
În S3-S4 s-a continuat demontarea stratului situat sub locuinţa
L4 (Gumelniţa) – sediment siltic de culoare maronie, cu frecvente bucăţi de chirpici de dimensiuni centimetrice, mai compact în S3 - □ C1, B1, B2, A1, A2 şi în martorul dintre S3 şi S4 - □ 1 şi 2. Conţine numeroase fragmente de oase de animale de dimensiuni mari şi o concentrare de fragmente ceramice cu dimensiuni de 10-15 cm în Secţiunea S3 - □ D2, D3, D4, C2, C3, C4.
În S4 s-a ajuns la adâncimea de -1,40 m pe un sediment siltic cenuşiu-albicios, cu rare fragmente milimetrice de chirpici ars. Culoarea este dată de carbonatul de calciu a cărui consistenţă este importantă. Conţine foarte puţine materiale ceramice sau oase, dar de mari dimensiuni. Este asemănător din punct de vedere al culorii şi texturii cu sedimentul pe care s-a ajuns în S1 şi S2. Nici acesta nu este foarte omogen, apărând lentile de chirpici ars la diferite adâncimi.
Materialul a fost spălat pe şantier şi selectat pentru a fi trimis spre studiu specialiştilor din echipa de cercetare. De asemenea, s-a ordonat pe complexe arhiva fotografică începând cu anul 2007.
Secţiunile deschise au fost puse în conservare preventivă, prin acoperire cu folie de polietilenă.
Analiza materialului litic cioplit
Eşantionul litic descoperit în campania 2013 (Tabel 1) este alcătuit, predominant, din suporturi laminare din silex crem-gălbui/ roşcat, omogen, mat sau parţial translucid, ocazional cu puncte fosilifere, caracteristic varietăţii de silex cunoscute drept ”balcanic”, frecvent întâlnită în situri paleolitice şi neolitice de pe linia Dunării.
Aşchiile sunt puţine şi fragmentate, aparţinând categoriei produselor de reamenajare de tipul sous-entame şi demi-crête; de asemenea, lamelele alcătuiesc o categorie puţin semnificativă în economia debitajului, ele constituind mai degrabă produse obţinute accidental.
Suporturile laminare formează cea mai importantă categorie de produse de debitaj, aflate exclusiv în stare fragmentară şi reprezentate, în principal, de lame meziale şi distale, alături de care apar şi câteva fragmente proximale. Dimensiunile pieselor sunt variabile, cu medii de 30-40 mm (izolat, 67 mm) lungime, 17-22 mm lăţime şi 4-7 mm grosime.
Printre fragmentele proximale se numără un exemplar care poate fi inclus în categoria lamelor de dimensiuni mari, având în vedere faptul că, în stare fragmentară, măsoară peste 100 mm lungime. Astfel de lame de dimensiuni considerabile, chiar şi atunci cand este vorba de fragmente, au fost înregistrate şi în eşantioanele campaniilor precedente de la Iepureşti, prin urmare, în prezent, numărul lor se ridică la şapte (piese proximale şi meziale).
Chiar dacă nu sunt foarte numeroase, piesele retuşate ilustrează categorii diversificate de unelte: o piesă de tip grattoir, o piesă de tip burin pe spărtură, o lamă retuşată marginal, o lamă cu troncatură şi o lamă appointée. Piesa de tip burin este un fragment proximal, a cărui fractură perpendiculară pe planul suportului a servit drept plan de lovire pentru desprinderile de tip chute; frontul piesei de tip grattoir este amenajat distal pe o lamă fragmentată atât în treimea mezială, cât şi în extremitatea activă. Lama retuşată marginal este un fragment mezial, a cărui latură stângă este parţial modificată prin retuşă inversă, semiabruptă. În cazul lamei cu troncatură distală, oblică, este posibil ca amenajarea specifică să fi avut rol de refacere a unei suprafeţe de fractură. Ultima piesă retuşată, lama distală appointée, este un suport ale cărui laturi lungi sunt convergente, în urma modificării prin retuşă directă, semiabruptă, neregulată.
Tabel 1 – Iepureşti, 2013: eşantionul litic cioplit
Materie primă Produse de debitaj
Aşchii/ Fragmente Suporturi P i e s e
esquilles indet. Laminare retuşate
Silex ”balcanic” 3/5 12 22 5
Industria materiilor dure animale
În cadrul campaniei arheologice 2013, au fost descoperite 10 piese, ce pot fi atribuite industriei materiilor dure animale. Tipologic, este vorba despre trei vârfuri, două elemente de podoabă, două astragale abrazate, o dăltiţă, o piesă indeterminată ca funcţionalitate şi o piesă în curs de prelucrare (pre-formă).
Prima piesă din categoria vârfurilor a fost confecţionată pe suport plat, obţinut prin bipartiţia osului. Apoi, suprafaţa piesei a fost în întregime fasonată printr-o abraziune faţetată. Frontul activ a fost creat prin aplicarea unui raclage longitudinal, la nivel distal, în jurul întregii circumferinţe. Şi cel de al doilea vârf, din păcate, un fragment distal, ilustrează obţinerea suportului prin rainurage (posibil prin extracţie deoarece grosimea piesei reprezintă mai puţin de ½ din diametrul unui os), suprapus de abraziunea ce a acoperit o mare parte din suprafaţa piesei. Vârful a fost obţinut prin raclage longitudinal aplicat în jurul întregii circumferinţe, suprapus de abraziune. Extremitatea este uşor fracturată en languette, posibil funcţional.
Cel de al treilea vârf este total diferit, morfologic şi tehnologic. A fost confecţionat pe suport în volum, utilizându-se, drept matrice, o ulnă. Osul este prelucrat doar la nivelul părţii distale, printr-o abraziune ce a asigurat convergenţa laturilor. Vârful puternic rotunjit, tocit, cu striuri funcţionale longitudinale.
Elementele de podoabă constau într-o piesă din Spondylus, pe care noi o considerăm în curs de reciclare şi dintr-o valvă perforată, din Unio. În primul caz, pare să fie vorba despre o brăţară, care s-a fracturat (la ambele extremităţi se conservă stigmate ale unei fracturi în flexiune), după care planul de fractură a fost regularizat prin abraziune, pentru a dobândi un aspect regulat. O mică concavitate, identificată la nivel mezial, ridică problema unui început de perforare, pentru a crea un sistem de ataşare. Valva prezintă central o perforaţie, puternic afectată de exfoliere. Cu toate acestea, am identificat o zonă originală, ce demonstrează că a fost efectuată o perforaţie, prin abraziune. De asemenea, conturul valvei a fost abrazat.
Cele două astragale, ambele de ovi-caprină, prezintă o secţiune rectangulară, respectiv triunghiulară, cu o perforaţie la nivelul depresiunii de pe faţa dorsală. O abraziune a fost aplicată pe patru feţe, respectiv pe trei feţe, până ce suprafaţa a devenit rectiline. Perforaţia a fost realizată prin rotaţie, doar dinspre faţa dorsală. Pereţii perforaţiilor sunt rotunjiţi, cu lustru de uzură, ceea ce demonstrează că piesele au fost intens folosite.
Dăltiţa este puternic afectată în suprafaţă, fracturată, cu deformări multiple. La nivelul fragmentului care constituie partea distală, este evidentă o amenajare bifacială a unui front activ de tip dăltiţă. Nu avem date legate de uzură.
Piesa indeterminată ca funcţionalitate, prezintă, pe trei faţete, o intensă plajă de uzură, ce a imprimat osului o morfologie concavă, cu lustru macroscopic şi striuri longitudinale. Aceste stigmate par de natură funcţională şi nu tehnologică.
În final, piesa în curs de prelucrare, a fost confecţionată pe suport bipartiţionat longitudinal, fără a mai putea identifica tehnica deoarece latura longitudinală conservată a fost integral fasonată prin abraziune. De asemenea, frontul activ, ce pare să fi fost de tip daltă, a fost creat printr-o abraziune bifacială, aplicată doar la nivelul extremităţii. Piesa nu prezintă o finiţie clară a frontului activ şi nici stigmate de uzură.