Iedera | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Cetăţuia | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 65878.01 |
Județ:
Dâmboviţa
Unitate administrativă:
Iedera
Localitate:
Iedera
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 65878.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Petru Virgil | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cârstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Căpăţână | Claudia | participant | Institutul Naţional de Statistică Bucureşti |
| Diaconescu | Mihai | participant | Liceul "Voievodul Mircea", Târgovişte |
| Tudor | Emanuel | participant | Liceul "Voievodul Mircea", Târgovişte |
| Dumbravă | Simona | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dumitraşcu | Valentin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Dumitru | Florin Cosmin | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Ilie | Dan | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Ion | Mihaela Maria | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Ţuţu | Cristian Ionuţ | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Vintilă | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Situl arheologic din punctul Cetăţuia, com Iedera, judeţul Dâmboviţa, se găseşte pe un platou cu o suprafaţă de cca. 3 ha, delimitat de pâraiele Cetăţuia Mare, Cetăţuia Mică şi Ruda, care au creat văi abrupte spre N, V şi E. Accesul pe platou se face prin latura de S, unde a fost identificat drumul antic, apărat prin şanţ cu val. Această înălţime, dominantă în zonă, face parte din Subcarpaţii Munteniei, cu altitudinea cuprinsă între 400–600 m, străjuind drumul de acces între Valea Ialomiţei şi Valea Prahovei, şi înscriindu-se, prin tipul de fortificaţie, inventar şi organizare, între celelalte staţiuni de acelaşi fel din Muntenia (Pietroasele, jud. Buzău; Gura Vitioarei şi Humorâci, jud. Prahova; Cetăţeni, jud. Argeş).
Trebuie menţionat şi faptul că la mică distanţă faţă de staţiunea fortificată, au fost descoperite şi cercetate, în parte, aşezări deschise (Ocniţa, Adânca, Săcuieni, Gura Ocniţei, Vişeiu), de unde provine un inventar variat şi mai multe tezaure monetare din perioada geto-dacă; densitatea mare de aşezări de pe acest sector al Ialomiţei trebuie pusă în legătură şi cu existenţa la suprafaţă a zăcămintelor de sare, exploatate până în epoca modernă.
În campania de cercetări arheologice din anul 2005, s-au avut în vedere următoarele obiective: continuarea cercetării în SV, în care, încă din campania anului 2000, s-au descoperit mai multe piese metalice din bronz, care ne-au determinat să considerăm că în sectorul respectiv este posibil să fi fost surprins un mormânt; continuarea investigaţiei din SXII, sector în care, încă din campania din anul 2000, au apărut vestigii care ne permit să sesizăm existenţa unui nivel de locuire documentat prin fundaţia unei locuinţe, având în vedere precipitaţiile abundente din acest an, am întreprins o investigare a platoului pe care se află aşezarea fortificată geto-dacică, constatând un nivel de locuire aflat relativ la suprafaţă (-0,20 –0,30 m).
Precizăm şi de această dată că, exploatarea forestieră, activă în zonă, precum şi diversele lucrări de amenajări ale căilor de acces, au fost de natură să deranjeze vestigiile antice. De aceea, întâmpinăm reale dificultăţi în cercetarea platoului de pe dealul Cetăţuia, unde se află situl arheologic.
Secţiunea SV a fost extinsă, realizându-se, prin eliminarea martorului dintre SV şi SXIII, o secţiune unică notată în continuare SV, cu o lungime de 21 m şi o lăţime de 2,5 m. A fost nevoie să înlăturăm martorul de teren, pentru a ne putea concentra atenţia asupra c. 1-2, unde au apărut vestigiile şi obiectele de podoabă, precizate la momentul respectiv (campaniile 2000 şi 2004) şi pentru a detaşa multitudinea de fragmente ceramice, chirpici, cărbune şi fragmente osteologice, vizibile în profil.
În SV, la o adâncime de –0,60 –0,70 m, pe un strat compact de arsură, care este evident în profil şi planimetrie, în caroul 1 au fost surprinse materiale ceramice lucrate cu mâna (cele mai multe) şi la roată.
Ca forme şi tipologie se evidenţiază o fructieră, lucrată cu mâna, din pastă de culoare neagră, cu trei proeminenţe plasate pe buza vasului, care, conform tipologiei alcătuite de I.H. Crişan se încadrează tipului III de fructieră, faza a II-a mijlocie, sec II a.Chr.1
Descoperirea acestei fructiere, aflată la o adâncime mai mare decât obiectele de podoabă semnalate în rapoartele anterioare, ne determină să apreciem că, pe terasa I din aşezarea de la Iedera, sunt mai multe nivele de locuire, deranjate de exploatările forestiere recente şi de bombardamentul executat asupra câmpului petrolifer Moreni - Ţintea, în timpul celui de al doilea război mondial.
Pentru a constata, sub raport stratigrafic, existenţa unui nivel de locuire anterior celui semnalat prin rapoartele precedente (sec. I a.Chr – I p.Chr.) am executat două casete transversale pe SV, în zona c.1, de dimensiuni 1 x 1 m. Cu acest prilej, în caseta de S, au fost puse în evidenţă fragmentele compacte ale unui vas lucrat cu mâna, din pastă de culoare roşie, cu nisip şi pleavă şi ornament în relief constând din butoni, brâu alveolar, buză răsfrântă în exterior şi bine conturată. În aceeaşi casetă, pe taluzul de S, s-a descoperit o căţuie de dimensiuni mijlocii, lucrată cu mâna, din pastă de culoare cărămizie, cu fundul inelar, buza puţin îngroşată în exterior, încadrată conform aceluiaşi cercetător amintit mai sus, în sec. II-I a.Chr.2
Din caseta practicată pe taluzul de N al SV, s-au recuperat resturi osteologice (femur şi vertebre de cal), bine conservate, asupra cărora specialiştii se vor pronunţa.
În acest sector al şantierului se impune continuarea investigaţiei şi evidenţierea relaţiei dintre descoperirile semnalate, stratigrafie, nivelul de arsură şi fragmentele ceramice, care pot furniza informaţii referitoare la cronologie şi la aspectele locale ale civilizaţiei geto-dace.
În SXII s-a dispus degajarea atelierului pentru a se putea evidenţia nivelul de locuire semnalat deja în campaniile anterioare. Spre deosebire de SV, materialul recuperat din această secţiune este mult mai puţin reprezentativ, dar este de semnalat existenţa unei locuinţe, cu dimensiuni de cca. 4 x 4 m, care a fost ridicată pe o fundaţie de piatră de râu, identificată pe tot perimetrul locuinţei, cu pereţi de chirpici şi nuiele. Locuinţa a fost incendiată şi a furnizat foarte puţin material ceramic.
Prin cercetările viitoare trebuie să se definitiveze lucrările din SXII, să se extindă investigarea terasei a II-a şi să se urmărească mai atent vestigiile care apar la suprafaţă pe latura estică a platoului.
Note:
1.
1. Crişan, 1969, p. 130.
2. Ibidem, p. 117-119.