Iedera | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Cetăţuia | Anul: 2004
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Diaconescu | Petru Virgil | responsabil | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Cârstina | Ovidiu | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Diaconescu | Mihai | participant | Liceul "Voievodul Mircea", Târgovişte |
Raport:
Şantierul arheologic a fost organizat în punctul Cetăţuia, comuna Iedera, din estul judeţului Dâmboviţa. Cercetările au debutat în anul 1995, iniţiindu-se investigarea sistematică a platoului cu o suprafaţă de cca. 3 ha, delimitat de pâraiele Cetăţeaua Mare, Cetăţeaua Mică şi Ruda. Zona face parte din Subcarpaţii Munteniei, cu altitudinea cuprinsă între 400 şi 500 m. Aici a fost identificată o aşezare geto-dacă fortificată, înscriindu-se, prin organizare şi inventar, între celelalte staţiuni de acelaşi fel din Muntenia1. Până la organizarea cercetării sistematice, au fost făcute mai multe sondaje2, care au confirmat existenţa aşezării antice, de unde provine şi o tetradrahmă thasiană3.
Platoul, pe care se găseşte aşezarea este de formă alungită, cu orientarea generală NV-SE, apărat natural spre N, V şi E de abrupturile celor trei văi amintite mai sus, latura de S, unde a fost identificat drumul antic, era apărată prin şanţ cu val. Această înălţime, dominantă în zonă, străjuia drumul de acces între Valea Ialomiţei şi Valea Prahovei, de-a lungul pârâului Ruda.
Trebuie menţionat şi faptul că la distanţă mică faţă de staţiunea fortificată au fost descoperite şi cercetate, în parte, aşezări deschise (Ocniţa, Adânca, Secuieni, Urseiu) a căror existenţă trebuie legată de exploatarea zăcămintelor de sare, aflate la suprafaţă.
De la început, investigarea aşezării a ridicat şi continuă să ridice probleme din cauza vegetaţiei forestiere şi a exploatării acesteia, din cauza bombardamentelor din timpul celui de al doilea război mondial, executate de americani în zona petrolieră Ploieşti-Moreni şi a unor aplicaţii militare ulterioare, când s-au săpat tranşee şi adăposturi individuale.
Campania din 2004 s-a desfăşurat între 14–22 octombrie, forţa de muncă fiind asigurată de studenţii Facultăţii de Istorie din Târgovişte. Într-o primă fază, s-au îndepărtat resturile vegetale din zona secţiunilor V, VI şi XIII, unde s-a continuat cercetarea. Astfel, secţiunile V şi XIII, au fost unite, pe o porţiune de 5 m, prin săparea martorului, care le despărţea. După îndepărtarea foliei de protecţie, aşezată în 2000, peste petele de arsură şi chirpic, s-a trecut la decaparea atentă, la şpaclu, resturile materiale fiind reduse ca număr şi reprezentate de ceramica. SVI a fost adâncită cu 0,2 m, constatând-se aceeaşi aglomerare de chirpic, specifică locuinţelor. Cercetarea a urmărit, in special, reevaluarea situaţiei existente, din punct de vedere al conservării sitului şi stabilirea priorităţilor pentru campaniile viitoare, astfel încât acţiunea factorilor antropici să nu determine distrugerea aşezării. [Petru Diaconescu]
Note:
1.
1. Pietroasele, jud. Buzău, Gura Vitioarei şi Homorâci, jud. Prahova, Cetăţeni, jud. Argeş
2. D. Berciu-1934, N. Simache-1960, Muzeul Judeţean Dâmboviţa 1976 şi 1982
3. cf. Daicoviciu, H., Dacia de la Burebista la cucerirea cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 62