.

Cronica Cercetărilor Arheologice
Raport preliminar de cercetare arheologică

Acasă Despre Lista Completă

Iedera | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Cetăţuia | Anul: 1995

Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Iedera
Anul cercetarii:
1995
Perioade:
Protoistorie;
Epoci:
La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 65878.01 |
Județ:
Dâmboviţa
Unitate administrativă:
Iedera
Localitate:
Iedera
Punct:
Cetăţuia
Localizare:
| 65878.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Diaconescu Mihai responsabil Universitatea "Valahia", Târgovişte
Raport:
Au început cercetările sistematice în punctul "Cetăţuia" situat la 4 km nord-est de satul Iedera, unde, pe un bot de deal, orientat NV-SE, s-a semnalat existenţa unui obiectiv arheologic. Acesta a fost menţionat, încă din secolul trecut, în "Răspuns la Chestionarul arheologic", întocmit de Alexandru Odobescu. În anul 1934 Dumitru Berciu a realizat sondaje arheologice în mai multe puncte din judeţul Dâmboviţa, printre ele numărându-se şi Iedera, unde a constatat existenţa unei aşezări geto-dacice fortificate. Prin anii 1960 Nicolae Simache, pe atunci directorul Muzeului Regional Ploieşti, face câteva sondaje în acest sit, rezultatele cercetărilor sale rămânând necunoscute. Nu cunoaştem nici observaţiile făcute după sondajele ulterioare efectuate de Rodica Tânjală, cercetător la Muzeul judeţean Dâmboviţa, în acel moment. Ca urmare a repetatelor sondaje platoul este plin de gropi şi şanţuri, cercetarea lui sistematică făcându-se, din această cauză, cu multă greutate. În plus, aşezarea situată în zona petroliferă, a fost afectată şi de bombardamentele aviaţiei americane din cel de-al doilea război mondial. Obiectivul este amintit şi de Hadrian Daicoviciu în lucrarea "Dacia de la Burebista la cucerirea romană" (Cluj, Ed. Dacia, 1972) unde, în paginile 62 - 63, vorbeşte despre o tetradrahmă thasiană descoperită la Iedera (în lucrare, Ederile).

Între timp, materiale arheologice, în principal ceramică, au fost semnalate de localnici şi, mai ales, de elevii care au organizat drumeţii în această zonă, motive în plus ce au determinat declanşarea unei campanii de săpături sistematice în vara anului 1995.

Platoul pe care se găseşte aşezarea are o suprafaţă de cca. 3 ha, de formă alungită, fiind situat pe un bot de deal orientat NV-SE, în prezent împădurit. El este apărat natural spre nord-vest şi est de abrupturile văilor Ruda, Cetăţeaua Mare şi Cetăţeaua Mică. Latura de sud se presupune că a fost apărată de un val şi şanţ de apărare. Această înălţime dominantă din zonă, străjuia drumul de acces între Valea Ialomiţei şi Valea Prahovei, de-a lungul pârâului Ruda.

Au fost practicate şase secţiuni, în diferite zone ale platoului, între care, un interes special, a fost acordat secţiunii II (S II), amplasată transversal pe drumul de acces către platou, chiar pe marginea platoului, putându-se individualiza valul de pământ, o zonă cu arsură compactă în spatele acestuia, precum şi foarte multă arsură de-a lungul secţiunii. Secţiunea IV a oferit cel mai bogat material ceramic. Aici s-a constatat existenţa unei amenajări (terasări) pe panta uneia din cele două înălţimi ale platoului. S-au sesizat două nivele de locuire, lucru evidenţiat şi de fragmentele ceramice recuperate.

Secţiunea VI, a atras atenţia printr-o amenajare intenţionată pe suprafaţa unei vetre. Aici, din fragmente ceramice ale unor vase de provizii s-a amenajat o zonă ovoidală în care s-au observat oase calcinate. Timpul redus afectat cercetării ne-a determinat să conservăm acest obiectiv pentru a-l putea cerceta în amănunt într-o companie viitoare. Celălalte trei secţiuni deschise nu au prezentat elemente spectaculoase. S I a fost amplasată pentru a verifica dacă în locul cel mai înalt al platoului a funcţionat un punct de observaţie, lucru ce nu s-a confirmat. S III a fost decât trasată, iar S V s-a amplasat paralel cu săpătura lui N. Simache pentru o verificare. Nici această secţiune nu a furnizat prea mult material arheologic cu excepţia unei porţiuni unde s-a descoperit o aglomerare de fragmente de ceramică, lucrată la roată, însoţite de resturi osteologice de erbivore. Analizând pe ansamblu materialul arheologic recuperat în urma acestei companii putem spune că predomină ceramica modelată cu mâna. Din materialul recuperat nu lipseşte nici ceramica de import. A mai fost recuperat şi un fragment al unei râşniţe şi o monedă într-o avansată stare de degradare, încadrată, după determinarea făcută de E. Oberländer în grupa Vârteju - Bucureşti.