Iaşi | Punct: Stradela Armeană, nr. 4-6 | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Asăvoaie | Costică | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Niță | L. | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
| Miron | Adriana | participant | Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi |
Raport:
Amplasamentul supus investigaţiilor arheologice este situat pe stradela Armeană, nr. 4-6, pe locul unde în perioada medievală, – cel mai probabil în ultima parte a secolului XIV – s-a aşezat comunitatea armeană constituindu-se mahalaua Armenimii, situată la acea vreme la nord de uliţa Podul Vechi (actuala str. Costache Negri). Până în secolul XIV târgul Iaşi se întindea până la uliţa Podul Vechi deoarece armenii au primit teren la marginea târgului, fiind stimulaţi de domnie să îşi desfăşoare activitatea aici prin scutiri de natură fiscală1. În veacurile următoare oraşul s-a extins spre nord iar mahalaua Armenimii în secolul XVII ajunge să fie integrată în mijlocul târgului2. În mahalaua Armenimii cea mai importantă uliţă era cea Armenească numită în cursul timpului şi Băibăcăriei3. Din compararea planurilor oraşului din anii 1844, 1857 cu cele actuale se poate observa că frontul stradelei Armene nu a suferit schimbări majore iar clădirea existentă în prezent pe proprietatea de la nr. 4-6 se pare că a fost construită pe locul unei case ridicate după anul 1844 deoarece aceasta apare pe planul oraşului întocmit în anul 1857 de Fred Peytavin. Imobilul actual a fost zidit în perioada interbelică, fiind situat în partea de S-V a proprietăţii, spre stradă iar în partea dinspre aliniament a casei a mai existat o altă construcţie ce apare în Planul topografic al oraşului Iaşi din 1977, scara 1:2000, L-35-32-c-A-2-I, planşa 2. Proprietarul actual este S.C. MILIBUZ S.R.L. care a cumpărat casa de la urmaşii familiei Eugen şi Victoria Iacob, familie care s-a stabilit în Iaşi probabil la sfârşitul anilor ʼ70 începutul anilor ʼ80 ai secolului trecut. Pentru desfăşurarea cercetării arheologice preventive s-au trasat două secţiuni pentru stabilirea statigrafiei, reperarea unor eventuale complexe de locuire şi recuperarea materialului arheologic, ţinând cont că terenul afectat de investiţie este situat în perimetrul sitului arheologic Centrul Istoric Iaşi, cod LMI IS-I-s-A-03504. Edificiul ce urmează a fi construit este amplasat în partea de vest a proprietăţii, pe locul unde există imobilul actual; din acest considerent s-a luat decizia trasării a două secţiuni (Fig. 1): S. 1 a fost situată, cu profilul de S-E, la o distanţă de 2 m faţă de latura de N-V a clădirii şi având dimensiunile de de 17,40 X 1,50 m şi S. 2, concepută, cu profilul de S-V la o distanţă 1,80 m faţă de latura de N-E a imobilului, cu dimensiunile de 8,50 X 1,50 m. Stratigrafia generală S. 1 descriere stratigrafică: * Profilul de S-E. * Descriere stratigrafică între 0 – 5,20 m (descrierea s-a făcut de la V spre E) (Fig. 2): - Sol vegetal 0 - 0,10 m; - Între 0 şi 1,25 m pe ax şi la adâncimea de - 0,10 m partea superioară şi până la -1,75 m a fost reperat un şanţ ce traversează capătul secţiunii pe lăţime, săpat relativ recent, de 2 ori, deoarece conţine o ţeavă de plumb şi una de plastic; - Nivelul de călcare la momentul construcţiei casei actuale: 0,10 – 0,15 m; - Strat de umplutură/nivelare cu intruziuni de resturi de cărămidă, ceramică şi pigment de arsură: – 0,15 - 0,60/0,65 m; - Nivel de arsură de la o construcţie anterioară ce conţine: cărămidă, chirpic, cărbune, oase, fragmente ceramice, cuie de metal: - 0,60/0,65 – 1.00/1,10 m; - La adâncimea de – 1,00/1,10 – 1,25/1,35 m este un strat de umplutură cu resturi sporadice de piatră, var, oase şi cărămidă; - Lentilă de arsură cu cenuşă la adâncimea de – 1,25/1,35 – 1,35/1,45 m; - Strat de pământ negru (humus medieval): – 1,35/1,45 – 2,45/2,60 m; - Pământ galben virgin: – 2,45/2,60 – 3,00 m; Între 4,80 şi 5,20 m a fost reperat un zid de fundaţie din piatră, cu liant din lut, ce este suprapus parţial de stratul de arsură de la construcţia precendentă; adâncimea zidului a fost surprinsă între – 0,80 m de unde apare „creasta” zidului, şi – 1,50 m, fiind construit pe stratul de humus medieval, şi traversează secţiunea pe lăţime în direcţia NV-SE. * Descriere stratigrafică între 5,20 – 7,80 m (Fig. 3): Între 5,95 şi 7,80 m a fost reperată o groapă de fântână de formă circulară cu diametrul de 1,85 m, ce a putut fi cercetată până la adâncimea de 4,50 m dar din raţiuni de securitate a muncitorilor nu s-a mai putut continua săpătura pe această porţiune. Din umplutura unitară ca structură a fântânii s-au recuperat fragmente osteologice de la animale domestice rezultate din prelucrare cu caracter alimentar şi fragmente ceramice ce datează din perioada secolelor XIV-XVIII. Dintre care cele mai reprezentative sunt: un fragment de cahlă pe care este reprezentat un personaj ce poartă sabie şi trage cu arcul, de unde se poate presupune că aveam de a face cu o scenă de luptă sau de vânătoare, tipică secolelor XIV-XV (Fig. 4) şi câteva fragmente de cahle ce conţin motive geometrice, tipice secolului XVI (Fig. 5). * Descriere stratigrafică între 7,80 – 17,40 m: - Sol vegetal 0 - 0,10/0,15 m; - Nivelul construcţiei casei actuale: – 0,10/0,15 – 0,50/0,60 m; - Strat de umplutură/nivelare ce conţine resturi de cărămidă, ceramică şi pigment de arsură: – 0,50/0,60 – 0,90/1,45 m; - Nivel de pământ galben amestecat cu fragmente de cărămidă: – 0,60/1,45 – 0,90/1,60 m; - Lentilă de pământ negru cu intruziuni de fragmente osteologice: – 0,90/1,60 – 1,60/1,80 m; - Strat de pământ negru (humus medieval): – 1,60/1,80 – 1,80/2,20 m; - Pământ galben nederanjat: – 1,80/2,20 – 3,60 m; Între 15,60 şi 17,40 m. a fost surprinsă o groapă de formă circulară (Fig. 6), cu diametrul de 1,80 m ce porneşte de la – 1,20 m faţă de nivelul actual de călcare şi are adâncimea maximă de 3,40 m. Groapa a fost umplută cu pământ negru, ce conţine arsură, fragmente osteologice, ceramice şi fragmente de cahle cu motive geometrice databile în secolul XVI (Fig. 7). Profilul de N-V (Fig. 8, 9): - Sol vegetal 0 - 0,10/0,20 m; - Umplutură rezultată în momentul construcţiei casei actuale: 0,10/0,20 - 0,40/0,60 m; - Strat de nivelare peste o arsură de la o construcţie anterioară ce conţine: cărămidă, chirpic, cărbune, oase, fragmente ceramice, cuie de metal: - 0,60/0,65 – 0,60/0,95 m; - Lentilă de arsură puternică ce conţine chirpic, cărămidă, fragmente ceramice, cuie de metal: – 0,60 – 1,00 m; - Nivel de umplutură cu pământ negru cu conţinuţ de fragmente ceramice, de chirpic, cărbuni şi fragmente osteologice: – 1.00 – 1,20/1,50 m; - Lentilă de pământ galben care de la 6,50 m (pe ax – măsurătoarea s-a făcut de la V spre E) continuă cu un strat de pământ negru amestecat cu pigmenţi de var: 1,20/1,50 – 1,30/1,55 m; - Strat de pământ negru (humus medieval): – 1/35/1,40 – 2/30 m; - Pământ galben virgin: – 2,30 – 3,60 m; Pe acest profil au fost surprinse două locuinţe: L.1 situată între 3,25 şi 4,80 m, pe ax, iar partea superioară începe de la – 1,30 m şi are adâncimea maximă de 2,30 m. L. 2 a fost surprinsă între 10,50 m şi 11,50 m, pe ax, partea superioară începe de la – 2,00 m cu adâncimea maximă de 2,90 m. S. 2 descriere stratigrafică: S. 2 a fost iniţial trasată cu 0,90 m spre NE dar în cursul săpăturii la – 1,60 m, au fost surprinse 2 cabluri electrice de înaltă tensiune şi din această cauză secţiunea a fost translată spre SE, adică spre imobilul actual, cu 0,90 m (Fig. 10). Din cele relatate mai sus se poate deduce că nivelul de cultură a fost bulversat de montarea acestor cabluri până la – 1,60 m şi de construcţia clădirii actuale. La – 2,50 m a fost surprins extradosul unei bolţi de pivniţă ce a fost construită din piatră cu liant de argilă, aceasta fiind decopertată pe o lăţime de 3,80 m (Fig. 11). Între 5,80 m şi 6,20 m a fost interceptat un pinten de zid din piatră cu liant de argilă, ce a fost rupt, probabil, în momentul construcţiei beciului. Adâncimea la care a fost surprins este de 1,40 m şi adâncimea maximă este de 2,10 m. Zidul a fost construit deasupra unei gropi circulare, ce are diametrul maxim de 2,00 m, fiind poziţionată între 5,20 m şi 7,20 m4 şi are adâncimea de 3,10 m (Fig. 12). Groapa conţine pământ negru, fragmente ceramice, fragmente osteologice de animale şi o parte dintr-un craniu uman ce prezintă două urme de tăieturi din vechime. Concluzii Din cele expuse mai sus se poate observa că perimetrul a fost locuit încă din secolele XV-XVI, fapt dovedit de densitatea materialelor descoperite (îndeosebi ceramică de uz casnic şi cahle). Următoarea etapă majoră de locuire este din secolul XVII, fapt relevat de prezenţa celor două locuinţe semiîngropate reperate în S 1. Peste cele două locuinţe în secolul al XVIII-lea s-a construit o nouă clădire din piatră, cărămidă şi chirpic ce a fost incendiată, probabil, la 19 iulie 1827, dar pe acelaşi loc a fost ridicat un nou edificiu la jumătatea secolului al XIX-lea, imobil ce a avut şi un beci (cel descoperit în S. 2). Tot de la acestă clădire s-au descoperit şi câteva elemente de decor în stratul de nivelare pentru construcţia actuală ce a fost zidită în perioada interbelică.
Note:
1.
1 Dan Bădărău, Ioan Caproşu, Iaşii vechilor zidiri, ed. II, revăzută, Iaşi, 2007, p. 35.
2 Ibidem, p. 36.
3 Conform Planului oraşului Iaşi ridicat de inginerul Iosif Rasec în 1844 purta denumirea de uliţa Armeană iar în Planul lui Fred Peytavin din 1857 era numită uliţa Băibăcăriei.
4 Măsurătoarea s-a făcut de la S spre N.