Iaşi | Punct: Biserica Mânăstirii Golia | Anul: 1998


Descriere:

Anul cercetarii:
1998
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Evul Mediu;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Biserică;
Cod RAN:
| 95079.12 |
Județ:
Iaşi
Unitate administrativă:
mun. Iaşi
Localitate:
Iaşi
Punct:
Biserica Mânăstirii Golia
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Gherman Elena participant Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași
Hriban Cătălin participant Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași
Raport:
Cercetarea arheologică de la biserica mănăstirii Golia a fost prilejuită de începerea lucrărilor de restaurare a complexului mănăstiresc. În atenţia restauratorilor se află, în primă fază, doar biserica, sens în care s-au efectuat un număr de şase secţiuni, dispuse pe latura de nord a bisericii, în dreptul altarului şi pe latura de vest. Aceste secţiuni ne-au permis să facem o serie de precizări legate de structura fundaţiei bisericii ridicate de Vasile Lupu şi de fiul său, Ştefăniţă, terminată în 1660. De asemenea, au fost identificate şi fundaţiile bisericii construite în secolul al XVI-lea de către logofătul loan Golâi (biserica era terminată în anul 1564). Descoperirea fundaţiei altarului bisericii anterioare, în secţiunea S.03, conduce la concluzia că biserica actuală a fost construită pe acelaşi amplasament, având doar o nesemnificativă deviaţie spre vest. Această afirmaţie o argumentăm şi cu descoperirea unor morminte aparţinând primei biserici, putând fi identificate după inventarul monetar (toate înhumările aveau monede emise de către regele Matias Corvin al Ungariei). Revelaţia acestei prime faze a cercetării arheologice de la biserica mănăstirii Golia constituie, însă, descoperirea făcută în secţiunea S.04; este vorba de fundaţiile unei construcţii care, după conformaţie, ne îndreptăţeşte să credem că reprezintă urmele unei abside de la o biserică mai veche decât cele două cunoscute până acum. Cercetările ulterioare vor putea stabili dacă fundaţiile descoperite aparţin unei biserici, fapt care ar putea fi în concordanţă cu informaţiile transmise de tradiţia orală şi cu descoperirea, în anii '70, a unei pietre funerare care a fost datată în anul 1515.