Huşi | Comuna: Lohan | Judeţ: Vaslui | Punct: Lohan - Camping | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Merlan | Vicu | responsabil | Muzeul Municipal Huşi |
| Salomeia | Paul | participant | Muzeul Municipal Huşi |
Raport:
La 2 km vest de oraşul Huşi, pe partea dreaptă a pârâului Lohan, la circa 300 m SV de camping şi 50 de m faţă de şoseaua E581, se află situl eneolitic „Lohan – camping”.
Din punct de vedere geomorfologic, situl este amplasat pe un promontoriu de pe partea dreaptă a pârâului Lohan (terasele inferioare) din sectorul mijlociu al pârâului, pârâu ce se află în partea de est a Podişului Central Moldovenesc. Situl este apărat natural dinspre est, nord-vest, nord, sud-est şi est, cu partea cea mai abruptă spre şoseaua E 581. Este dispus longitudinal pe un ax aproximativ E-V, cu presupusul val de apărare în partea dinspre vest, la limita cu pădurea Tătărăni.
Situl a fost descoperit în anul 1977 cu ocazia amplasării fundaţiei stâlpilor de mare tensiune. A urmat un sondaj de salvare efectuat de arheolog Violeta Bazarciuc, rezultate ce au fost publicate într-un articol al revistei „Acta Moldaviae Meridionalis”, nr. 1, din anul
1978. Materialul arheologic descoperit cu acea ocazie se află în custodia Muzeului din Huşi.
În anul 2013, a fost trasată o secţiune Ş1 pe axul longitudinal al sitului, respectiv pe direcţia E-V, având următoarele dimensiuni: L
= 20 m, l = 2 m.
Vestigiile arheologice, respectiv nivelul arheologic Cucuteni
A-B, apare începând cu - 0, 60 m, continuând până la peste 1,2 m.
Încă de la m1/-0,60 m a apărut un complex ceramic cucutenian, posibil un vas reîntregibil, fără pictură, dar cu mici urme de vopsea roşie, probabil corodată de aciditatea solului.
La m10 au apărut chirpici mici poligonali de la o vatră de foc cucuteniană, având grosimea de peste 5 cm la partea superioară, fiind surprinsă în S1 doar circa 1/3, restul continuând în afara secţiunii spre sud. Din cele decopertate s-a putut pune în evidenţă o vatră de formă aproximativ pătrată, cu partea centrală uşor bombată şi laturile cu circa 30 de cm mai jos faţă de centru.
La m11 a apărut un pahar cu picior din lut ars, cu urme de pictură policromă păstrată mediocru, fiind lizibilă în special cea albă şi roşie.
Plastică
Tot în caroul 11, nu departe de vatra de foc, a apărut un fragment de statuetă antropomorfă, posibil feminină, din lut ars de culoare cărămizie. Atât pe o parte cât şi pe cealaltă prezintă incizii adânci orizontale. Inciziile sunt dispuse paralel, însă pornesc din lateral, pentru ca în zona de centru să existe o discontinuitate de 2 mm. În zona mediană prezintă o proeminenţă rotundă ce sugerează prezenţa ombilicului. Fragmentul de statuetă păstrează doar trunchiul de la bazin până la umeri, făcând parte dintr-o statuetă de dimensiuni mari, păstrându-se în această formă cam 1/4. În secţiune este uşor elipsoidală. Dimensiunile păstrate: L = 4,7 cm, l = 2,7 cm, gr. = 0,7 cm; Corn de taur din lut ars, descoperit la m15/-0,70 m, păstrat de
la bucraniu spre vârf. Are diametrul, în apropiere de bucraniu, de 1,7 cm şi lungimea de 3 cm.
Arme şi unelte
Vârf de săgeată confecţionată dintr-o aşchie de silex de Prut de culoare neagră. Piesa a fost desprinsă prin tehnica percuţiei, fiind vizibile urmele de clivare pe partea dorsală şi ventrală. Talonul a fost distrus, însă păstrează parţial bulbul de percuţie. Are retuşe pe laturi până la talon, iar vârful este retuşat la partea activă în tehnica “în pojghiţă”. Retuşele se pot vedea şi pe partea ventrală, dar până la jumătatea piesei. Pe partea dorsală se poate remarca o desprindere lamelară plată, remineşcenţă de la o desprindere iniţială din nucleu. Are 2,5 cm lungime şi 1,2 cm lăţime la bază;
Lamă cu urme de uzură, ruptă din vechime, din silex de Prut, de culoare cenuşie, cu talonul neuniform şi cu bulbul de percuţie uşor vizibil. Are câteva pigmentaţii albicioase în zona central-superioară. Urmele de uzură sunt lizibile pe ambele laturi, însă pe partea ventrală poartă amprenta unei carene laterale. În secţiune apare aproximativ triunghiulară;
Toporaş din lemn silicifiat, de formă cvasidreptunghiulară descoperit la m10/0,75 m, cu l = 4,7 cm, l = 3,5 cm, gr. = 2,3 cm. Are laturile drepte, muchia fasonată uşor convexă, cu tăişul tocit, fiind preparat, datorită durităţii, destul de mediocru;
Râşniţă din gresie silicioasă, descoperită nu departe de vatra de foc, la m12 fiind de formă aproximativ dreptunghiulară, cu o uşoară albiere centrală. Are următoarele dimensiuni: L = 28 cm, l /=
17 cm, gr. = 5 cm;
Nicovală din gresie cimentată, cu o rezistenţă bună, descoperită la m16//0,75 m, având următoarele dimensiuni: l = 30 cm, h = 17 cm, fiind de formă cvasipătrată.
Pe ansamblu, în perimetrul secţiunii Ş1/2013 s-au descoperit o vatră de foc, numeroase fragmente de vase ceramice de diverse mărimi, unele de provizii cu pereţii groşi chiar de peste 1-2 cm, cu angobă ce are amprentate, înainte de ardere, degetele olarilor preistorici, fragmente cu pictură policromă (alb cu roşu, ciocolatiu,negru), fragmente de la vase de tip boran, vase-amfore, vase suport, vase fructieră, ulcele tronconice sau uşor fusiforme ş.a.
Bibliografie: