Hunedoara | Punct: Dealul Sânpetru | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2006
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Cetate;
Cod RAN:
| 86829.03 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
mun. Hunedoara
Localitate:
Hunedoara
Punct:
Dealul Sânpetru
Localizare:
| 86829.03 |
Lista Ilustrațiilor - 22
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Roman | Cristian Aurel | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Roman | Delia Maria | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Tincu | Sorin | participant | Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
| Luca | Sabin Adrian | participant | Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu |
Raport:
Situl Hunedoara-”Dealul Sânpetru” este amplasat pe o structură naturală înaltă formată din calcar dolomitic, plasată în imediata apropiere a confluenţei pârâului Zlaşti cu râul Cerna. Situl este cunoscut încă din sec. XIX, până în prezent o serie construcţii legate de uzinele de fier şi mai apoi de combinatul siderurgic ca şi montarea unor stâlpi metalici afectând parţial acest sit. În anul 2006 au fost cercetate un număr de 3 secţiuni, amplasate în jurul stâlpului metalic montat de SC Cosmote Romanian Mobile Telecommunications SA, în interiorul incintei fortificaţiei de pământ. Suprafeţele au următoarele dimensiuni: S. 1 (56 x 2 m), S. 2 (28 x 4 m) şi S. 3 (34,5 x 3 m), suprafaţa totală excavată fiind de 327,5 m2. Menţionăm faptul că în zona dintre jumătatea vestică a secţiunii 1 şi celelalte secţiuni, o suprafaţă îngrădită de peste 100 m2. a fost parţial distrusă prin montarea unui stâlp metalic, înainte de cercetarea arheologică a acestui perimetru.
Descrierea principalelor complexe arheologice:
C1. Identificată în S.1, c. 2-4, conturată la -0,10 m de la actualul nivel de călcare. Groapa se adâncea până la 0,80 m şi avea în componenţă material contemporan (resturi metalice, resturi cabluri electrice), precum şi ceramică medievală şi preistorică. Umplutura este de culoare brun-negricioasă, afânată.
C2. Reprezintă în şanţ, identificat în S.1, c. 27-28, conturat la 0,40 m, cu mai multe etape de umplere. Forma acestuia este cea de “V” cu fundul drept, pe patul de stâncă nativă, dimensiunea la coronament fiind necunoscută din cauza cercetării parţiale a acestuia. Direcţia acestui şanţ urmăreşte axa N-S, fundul şanţului fiind săpat într-o alveolare ce conţinea materiale Coţofeni, amenajarea unui segment al şanţului tăind şi stânca nativă, un alt tronson al acestuia fiind identificat o dată cu cercetarea secţiunii S 2, c. 27, 28.
C 6. Reprezintă o groapă, cu un contur neregulat, identificată în S. 1, c. 2, conturată la -0,85 m de la actualul nivel de călcare. Umplutura acesteia este de culoare brună, cu zone de culoare brun-roşcată, fundul acesteia ajungând până pe un nivel compact de piatră. Conţinutul acestui complex este dominat de resturi ceramice preistorice (culturile Coţofeni, Wietenberg, Basarabi, epoca dacică) şi medievale, o piesă de sticlă şi un pandantiv de piatră perforat. La nivelul acestui complex a fost identificat şi un şir de stâlpi, de formă circulară, dispuşi pe direcţia NE-SV, cu o umplutură uşor afânată, de culoare brun-cenuşie.
C 7. Desemnează o aglomerare de piatră, descoperită în S. 3, c. 3, 4, la ad. de 3-5 cm de la actualul nivel de călcare, direcţia acesteia urmând axa E-V. Complexul era format din suprapunerea unor blocuri de mărime medie de calcar dolomitic, nelegaţi cu mortar, continuarea complexului în afara secţiunii cercetate fiind evidenţă mai ales spre E.
C 8. Desemnează o aglomerare de piatră, descoperită în S. 3, c. 29, 30, parţial 31 şi 32, la ad. de 0,10 m (creasta complexului) de la actualul nivel de călcare, direcţia acesteia urmând ca şi în cazul complexului C 7 axa E-V. Tehnica de construcţie este identică cu cea a complexului menţionat, unele blocuri de calcar dolomitic fiind de dimensiuni mai mari. Complexul se continuă spre E, cercetarea acestuia spre V fiind imposibilă din cauza gardului cu fundaţie de ciment aferent staţiei de bază telefonie mobilă.
C9. Reprezintă o structură masivă de piatră (calcar dolomitic, galeţi de râu) descoperită în S. 1, c.1-3, la ad. care variază 0,60 m (c.1) şi 1,05 m (c.3). Această structură, identificată o dată cu excavarea casetei C 4, are aspectul unei rampe, ce se înaltă spre valul de pământ. Surprinderea unei relaţii de ordin stratigrafic între valul de pământ şi această structură este mult îngreunată de practicarea unui şanţ de cca. 0,50 m l necesar racordului la reţeaua electrică a staţiei de bază telefonie mobilă. Partea superioară a structurii în zona caroului 1, are un amestec de piatră şi mortar, prezenţa acestuia din urmă în cuprinsul c. 2, 3 la diverse adâncimi fiind izolată şi sub formă de granule de mici dimensiuni. Remarcăm faptul că debutul acestei amenajări este marcat de existenţa unei aglomerări masive de piatră, plasată direct pe stânca nativă, momentul amenajării fiind unul de scurtă durată. Materialul arheologic rezultat este bogat şi constă din fragmente ceramice medievale şi preistorice, resturi metalice, material osteologic.
C10. Reprezintă un complex adâncit, de dimensiuni relativ mari, identificat în secţiunea S. 1, c. 21. Conţinutul nivelurilor de umplere atribuie şi acest complex epocii dacice.
C11. Reprezintă o groapă de par, identificată în cuprinsul complexului desemnat cu sigla C 2, din secţiunea S. 2, c. 28, o dată cu ad. de 0,80 m de la actualul nivel de călcare.
C 12. Desemnează o groapă de par, în S. 2, complexul C 2, la limita carourilor c.27 cu 28, la ad.= 0,80 m de la actualul nivel de călcare, fiind plasată între C11 şi C 12a. Aceşti stâlpi, din care se păstrează şi gropile de acces, nu se adâncesc până pe fundul şanţului, adâncimea acestora variind între 20-35 cm.
C13. Reprezintă un complex adâncit, de formă circulară, identificat în S. 3, c. 39, conturat la -0,55 m de la nivelul actual de călcare. Umplutura acestuia este de culoare brun-cenuşie, afânată, cu multă piatră măruntă, materialul arheologic fiind puţin şi constă în special din fragmente ceramice.
C14. Reprezintă un complex de suprafaţă, identificat în S. 2, c. 2, cercetat parţial o dată cu ad.= 0,10 m de la nivelul actual de călcare. Are aspectul unei aglomerări de piatră, în marea ei majoritate de râu, pe aceasta fiind descoperite fragmente mărunte de lipitură, fragmente ceramice. Nu au fost surprinse urme de pari-stâlpi sau alte elemente legate de sistemul de construcţie.
C 15. Sub această siglă desemnăm o groapă în formă de “8”, identificată în S.3, caroul c. 31-33, conturată la ad.= 0,45 m de la nivelul actual de călcare şi compusă din două gropi alăturate (denumite C 15A-cea dinspre V şi C 15B cea dinspre E), despărţite în partea de jos de un prag, cruţat în steril, pereţii ambelor gropi fiind cuptoriţi. În complexul C 15B, reţine atenţia prezenţa unor fragmente de râşniţă, plasate la partea inferioară a ultimului nivel de umplere al gropii, cât şi la partea superioară a celui următor. Materialul arheologic este ilustrativ pentru epoca dacică şi constă din ceramică, piese de metal (o fibulă de bronz, piese fier de mici dimensiuni), oase etc.
C 16. Reprezintă un complex adâncit, săpat parţial în stânca nativă, descoperit în S.3, c. 1-5, o dată cu ad.= 0,45 m (zona nordică) şi 0,17 m (zona sudică). Formei complexului, neregulată la acest moment, i se adaugă prezenţa în zona nordică a complexului a unei gropi, de formă circulară, denumită C 29.
C 17. Reprezintă o groapă, parţial cercetată, identificată în secţiunea S. 3, c. 27, 28, 30, o dată cu adâncimea medie de 0,35 m de la actualul nivel de călcare. Se remarcă prezenţa unui prag, puţin adânc, în zona vestică a gropii, complexul având o formă circulară, pereţi uşor cuptoriţi şi fund drept. Au fost identificate mai multe momente de umplere, fiecare dintre acestea având mult material clastic în compoziţie, precum şi ceramică, oase.
C18. Reprezintă un complex adâncit, cercetat parţial, descoperit în secţiunea S.3, c. 25, 27, o dată cu ad.= 0, 40 m de la actualul nivel de călcare. Complexul este de formă circulară, cu pereţi uşor cuptoriţi, cu o zonă de acces în partea estică, puţin adâncă. Au putut fi distinse mai multe momente de umplere, ultimele două (în ordine cronologică), conţinând multă dolomită calcaroasă în compoziţie, precum şi fragmente ceramice, resturi osteologice etc. Fundul gropii este marcat de prezenţa unei lutuieli de culoare brun-gălbuie, cu aspect dens.
C19. Desemnează o groapă, cu un contur probabil circular, descoperită în secţiunea S.3, c. 24, 26, o dată cu ad.= 0, 40 m de la actualul nivel de călcare, adâncită într-un nivel steril (dolomită alterată?). Groapa, cu fundul drept, dat de structura nativă calcaro-dolomitică, are două momente majore de umplere, în cel superior (culoare brun închis, cu aspect nisipos), fiind identică cu un fragment de râşniţă.
C 20. Reprezintă o groapă de mici dimensiuni, cercetată integral, în secţiunea S. 3, c. 23, 25, situată în imediata apropiere a complexului C18. În singurul nivel de umplere a gropii au fost descoperite puţine fragmente ceramice dacice şi preistorice.
C 21. Desemnează un alt complex adâncit, cercetat integral, identificat în S. 3, 19-22, la 0,38 m de la actualul nivel de călcare. Complexul în formă de pişcot, a fost săpat în calcar dolomitic, umplutura acestuia încadrându-l perioadei dacice.
C 22. Reprezintă un complex adâncit, identificat în secţiunea S. 2, c. 9-12, la ad. de 0,40 m de la actualul nivel de călcare. Forma complexului este una neregulată, partea estică a acestuia fiind săpată în structura dolomito-calcaroasă. În decursul excavării fiind identificată o structură formată din cărămizi, nelegate cu mortar. Limita dintre carourile 10 şi 12 este marcată de groapa unui stâlp, adâncă de 0,60 m de la conturare.
C26. Desemnează o groapă, cu un contur probabil circular, descoperită în secţiunea S.3, c. 22, o dată cu ad.= 0,40 m de la actualul nivel de călcare, adâncită într-un nivel steril (dolomită alterată?). Groapa, cu fundul uşor alveolat, are un singur nivel de umplere, similar cu cel surprins în complexul alăturat C 19, existând posibilitatea -ce va fi verificată în viitor- ca şi complexul C 26, să fie alăturat complexului C 19, ca şi în cazul complexului C 15. Aici a fost descoperit un fragment de râşniţă.
C 29. Reprezintă o groapă, cercetată parţial, cu un contur circular, identificată în secţiunea S.3, caroul c.1, în capătul nordic al complexului C16, la adâncimea de 0,45 m de la actualul nivel de călcare. Groapa avea pereţii uşor cuptoriţi, săpaţi în structura dolomito-calcaroasă, iar fundul rotunjit. Primul moment de umplere (brun-roşcat, dens) este suprapus de un alt nivel (brun-cenuşiu), cu multă piatră înb compoziţie, oase, un vas ceramic fragmentar.
C 33. Reprezintă o groapă, cercetată parţial, identificată în secţiunea S. 3, caroul c.9, la ad. de 0,24 m de la actualul nivel de călcare. Materialul ceramic rezultat încadrează complexul epocii dacice.
C 38. Desemnează o groapă, cercetată parţial, cu un contur circular, identificată în secţiunea S. 3, caroul c. 27, 29, la ad. de 0,40 m de la actualul nivel de călcare. Umplutura complexului cuprinde fragmente ceramice, resturi osteologice, blocuri de calcar dolomitic şi galeţi de râu.
Stratigrafia sectoarelor cercetate este firavă, cele mai consistente depuneri fiind în zona complexelor majore (gropi, şanţul din S. 1 şi S. 2, structura de piatră din spatele valului de pământ din S. 1)
Particularităţile de ordin topografic şi constructiv ale proprietăţii, au motivat trasarea şi cercetarea a 3 secţiuni (S1, S2, S3), amplasate în zona din vecinătatea stâlpului metalic. Unităţile stratigrafice evidenţiate demostrează faptul că doar unele sectoare din perimetrul cercetat pot fi legate de tipuri de activităţi generale, respectiv construcţie, nivelare (perioada medievală) şi construcţie, amenajare, nivelare şi umplutură (epoca dacică). Am adoptat pentru realizarea unei cât mai fine săpături, niveluri de 0,10 m grosime iar unde a fost cazul nivelurile au fost stabilite la 0,05 m.
Până în prezent, au fost cercetate integral sau parţial peste 40 de complexe arheologice, majoritatea aparţinând perioadei dacice, concentrate în secţiunea S. 3, la care se adaugă prezenţa unor complexe încadarate perioadei medievale.
Observaţiile de până în prezent, susţin opinia conform căreia, zona înaltă a Dealului Sânpetru a fost locuită sau utilizată în diverse scopuri, la diverse paliere cronologice începând din vremea culturii Tiszapolgár şi până în perioada contemporană.
Chiar şi cercetarea unui sector redus al incintei, ne demonstrează faptul că în perioada epocii dacice, această înălţime era ocupată, cunoaşterea întregului repertoriu arhitectural şi a vieţii materiale, putând fi posibilă doar în urma unei cercetări pe scară largă a sitului.
Descoperirea unor complexe majore, precum şi a unor elemente cheie din punct de vedere tipologic (pinteni, piese de armament) susţin ideea mai veche a prezenţei unei cetăţi de pământ, cu o funcţionare în timp până în sec. XIII. În acelaşi timp, descoperirea unor materiale ceramice, în special, specifice sec. XV-XVI pot fi legate de prezenţa în interiorul incintei fortificate a unor structuri defensive (turn de piatră).
Până la elucidarea conţinutului acestui sit arheologic trebuie interzisă orice lucrare de natură de aducă distrugeri obiectivului Hunedoara-Dealul Sânpetru, care va fi cercetat şi în anii viitori.