Horodnic de Jos | Judeţ: Suceava | Punct: Vârful Colnicului | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Necropolă tumulară;
Cod RAN:
| 149110.01 |
Județ:
Suceava
Unitate administrativă:
Horodnic de Jos
Localitate:
Horodnic de Jos
Punct:
Vârful Colnicului
Localizare:
| 149110.01 |
Lista Ilustrațiilor - 9
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Niculică | Bogdan Petru | responsabil | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Ignat | Ioan | participant | Şcoala Gimnazială Lozna |
| Boghian | Dumitru | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Budui | Vasile | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Oprea-Gancevici | Dinu | participant | Universitatea "Ştefan cel Mare" Suceava |
| Asăndulesei | Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Tencariu | Adrian Felix | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mereuță | Mihai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Raport:
În perioada 23 septembrie - 6 octombrie 2013, colectivul sus menţionat a efectuat investigaţii de diagnostic arheologic în zona necropolei tumulare de la Horodnic de Jos, com. Horodnic de Jos, jud. Suceava; menţionăm că aceste lucrări au debutat în toamna anului 2012 şi se vor încheia în cursul anului 2014, când se vor finaliza atât cercetările arheologice de suprafaţă, cât şi cele geomorfologice, geologice, pedologice şi de landscape archaeology. Şi de această dată, cercetările s-au desfăşurat în două etape. Prima a vizat înţelegerea stratigrafiei unor tumuli deranjaţi încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, distruşi în mare parte, alături de investigaţiile de teren geologice şi pedologice, asigurate de dr. Dinu Oprea-Gancevici şi dr. Vasile Budui (USM-Suceava), şi de cartarea extensiei răsăritene a necropolei de pe Dealul Colnicului, efectuată de Andrei Asăndulesei, Felix Adrian Tencariu, Mihai Mereuţă (în toamna anului 2012 fuseseră cartate pe o suprafaţă de cca. 25 ha 16 movile, grupate liniar). A doua etapă a presupus analiza şi prelucrarea în laborator a datelor obţinute în teren.
Pe parcursul cercetărilor, colectivul de cercetare a fost sprijinit de Primăria şi Consiliul Local al comunei Horodnic de Jos, prin domnul primar Petrică Onică şi domnul viceprimar Gheorghe Buznean, care au asigurat buna desfăşurare a lucrărilor, echipa de lucru şi terenul aferent cercetărilor. Ca şi în anul precedent, în totalitate, cercetările din 2013 au fost finanţate de Muzeul Bucovinei Suceava.
O primă observaţie legată de campania 2013 este cea legată de faptul că, deşi s-au continuat perieghezele în împrejurimi, nu a fost identificată, deocamdată, o aşezare în proximitatea necropolei, care să furnizeze material ceramic pentru o datare şi corelare preliminară. A doua observaţie, importantă în judecarea peisajului arheologic, dar şi a energiei sociale dezvoltate de comunitatea care a vieţuit în această regiune şi a clădit tumulii, este aceea că necropola se extinde spre răsărit pe mai multe sute de metri, ridicările topografice evidenţiind mai multe movile, nouă la număr, la cca. 300-400 m răsărit de nucleul de 16 tumuli cartat în anul 2012. Dacă ţinem seama de spusele localnicilor, se pare că necropola era şi mai întinsă, până spre poalele estice ale Dealului Colnic, înspre fosta Haltă CFR Horodnic de Jos, unde, până în anii 1970-1980 se mai puteau observa cinci tumuli de dimensiuni reduse, puternic aplatizaţi. Prin urmare, în ansamblul ei, necropola avea cel puţin 30 de tumuli, un număr redus, dacă ne gândim că la finele secolului al XIX-lea Josef von Szombathy observa aproape 60.
Din punct de vedere stratigrafic, precizăm că toate cele trei movile cercetate în 2013 prezintă aceeaşi structură/tehnică de lucru, fiind din acest punct de vedere identice cu movilele investigate în toamna anului 2012. Dimensiunile lor sunt asemănătoare: cca. 12-14 m diametru şi 0,50 m înălţime. Inventarul este extrem de sărăcăcios, doar în movilele nr. 1 şi 3 fiind descoperite câteva fragmente ceramice, imposibil de datat; în T2, la baza mantalei de pietriş a fost observată o groapă de formă ovală, cu adâncimea de 0,30 m. Axul lung, de 0,65 m, era orientat NNE-SSV, lăţimea gropii fiind de 0,40 m. Groapa conţinea câteva fragmente foarte prost păstrate de cărbune şi de oase calcinate, confirmându-se, astfel, observaţiile mai vechi ale lui Josef von Szombathy, care în timpul cercetărilor sale din anii 1893 şi 1894 a identificat tumuli cu morminte de incineraţie. Din păcate, nu putem data cu mare precizie aceşti tumuli cercetaţi în toamna anului 2013, ei putând aparţine, la fel de bine, epocii bronzului sau Hallstattului târziu (D).
Analiza geomorfologică preliminară (dr. Dinu Oprea-Gancevici)
Localizat în cadrul Depresiunii Rădăuţi, Dealul Colnic, având cota maximă de 491 m, împreună cu dealurile Leahului, Brădet şi Osoiul (Horodnic), se constituie într-un aliniament colinar, care, conform aprecierii lui N. Lupu (1937), separă unitatea depresionară în două compartimente distincte – Rădăuţi şi Horodnic. La partea superioară a dealului se conservă o pătură de prundişuri, care au generat, din punct de vedere geomorfologic, dezbateri interesante privind originea acestora. Asupra acestui aspect vom reveni.
Nu putem vorbi despre paleoevoluţia Dealului Colnic fară a-l încadra paleoevoluţiei generale în care se include unitatea de relief gazdă – Depresiunea Rădăuţi. Parte componentă a Podişului Sucevei, unitatea depresionară se include, împreună cu acesta, mai extinsului Podiş Moldovenesc.
Geo-structural, unităţile enumerate aparţin Platformei est-europene, care cade către vest în trepte sub orogenul Carpaţilor Orientali. Aceasta prezervă groase stive de depozite marine asociate la trei cicluri de sedimentare. Ultimul dintre acestea se finalizează la începutul sarmaţianului, când, în urma unei regresiuni marine determinate de cauze epirogenetice (mişcări tectonice pozitive), începe evoluţia subaeriană, ce se va extinde treptat din nord către sud în intervalul Volinian – Cuaternar. La contactul dintre Carpaţi şi Marea Sarmaţiană în retragere, râurile care coborau din culmile montane depuneau mari cantităţi de prundişuri, ce se apreciază în prezent a fi constituit aşa-numitul piemont sarmatic.
Nordul Podişului Moldovenesc, în speţă, al Podişului Sucevei, deci aria în care se include şi Depresiunea Rădăuţi, a fost supusă modelării determinate de agenţii externi de la începutul Volinianului. În prezent, pe fundul depresiunii, dar şi către NE de aceasta, în Podişul Bălcăuţi, Bica şi Ionesi (1968) documentează depozite marine mai vechi – bugloviene. Acestea apar la zi ca urmare a exercitării unor îndelungate procese erozive care au îndepărtat, conform opiniei exprimate de L. Ionesi, sute de metri de sedimente din stiva iniţială.
Din depozitele cu caracter piemontan iniţiale s-au păstrat doar resturi, acestea fiind dispuse/aşezate la partea superioară a unora dintre înălţimile şi interfluviile dintre Suceava şi Moldova. În principiu există o diversitate mai mare de opinii privind geneza şi vârsta acestor depozite: delte fosile (Martiniuc, 1956), complex fluvio-deltaic (Barbu, 1964), pietrişuri piemontane (Saulea, 1967), depozite lacustre – aria masivului Ciungi (Brânduş, Chiriţă, 1998), conuri aluviale (Miclăuş, 2001). Dacă e să ne raportăm strict la Dealul Colnic, se desprind din cercetările anterioare două opinii diferite:
1. cea a originii piemontane, depozite de vârstă voliniană – Barbu N., Ionesi L., Ionesi B.,1964,1966; Ionesi Bica, Ionesi L., Barbu N., 1971, Ionesi L., Ionesi Bica, Barbu N., 1971;
2. cea a originii fluviale – I. Sîrcu (1956), D. Oprea (2014).
Situat la o distanţă de cca 5,5 km mai la sud de actuala albie majoră a Sucevei, Dealul Colnicului apare asemenea unei coline uşor rotunjite, puţin asimetrică, cu o dezvoltare mai mare pe direcţia sud-est. Are un perimetru cu aspectul unui triunghi isoscel, cu baza orientată către actualul curs al râului Suceava şi cu laturile egale, care converg către un vârf orientat aproximativ către sud. Dealul este încadrat către nord de pârâul Munteanca, iar pe celelalte două laturi de pârâul Pozen. Are o energie maximă în raport cu văile învecinate de cca. 80-90 m, cu un ecart de pante sub 30°. Versantul sud-vestic prezintă pantele cele mai accentuate, dovadă fiind morfologia foarte neregulată care-l caracterizează. Afluenţii Pozenului îşi trimit aici obârşiile geomorfologice până în apropierea interfluviului superior. Versantele nordice şi sud-estice, mai rectilinii, sunt utilate agricol, procesele geomorfologice predominante fiind aici spălările areolare. La partea superioară, Dealul Colnic este căptuşit de o mantie de prundişuri şi nisipuri, cu o grosime relativ greu de apreciat în lipsa unor deschideri concludente. Săpăturile arheologice efectuate de Josef von Szombathy (1893, 1894), Raimund F. Kaindl (1902, 1903), Mircea Ignat (1976) şi Bogdan Niculică (2012, 2013), relevă prezenţa acestora până la o adâncime de cca. 1-1,40 m., în cota cea mai înaltă. Prundişuri se mai găsesc diseminate şi la altitudini mai coborâte pe versant (480 – 485 m), însă ele se prezintă sub forma unei mantii coluviale de 0,30-0,50 m, cel mai probabil remaniate prin procese geomorfologice din masa depozitului de la partea superioară a interfluviului. Vârsta acestor depozite, în funcţie de ipoteza originii lor, este fie Pliocen superior – prundişuri piemontane pliocene, fie Pleistocen mijlociu – terasa fluvială (Oprea D., 2014).
Analiza pedologică preliminară (Vasile Budui)
Dealul Colnic este încadrat şi drenat de apele pâraielor Pozen şi Munteanca cu o reţea de afluenţi semipermanenţi şi temporari. Faţă de pâraiele înconjurătoare, altitudinea relativă a sitului arheologic este de 50-70 m. Din punct de vedere pedogeografic, ne situăm în etajul luvosolurilor, care predomină sub forma subtipurilor stagnogleizate şi tipice pe toate terenurile cu pante mai mici de 5º. Pe terenurile cu pante mai mari apar subtipurile erodate, în asociere cu preluvosoluri.
Procesul de pseudogleizare (stagnogleizare) nu este atât de evident în cadrul tumulilor, ca urmare a morfologiei specifice a acestora şi a evoluţiei lor din punct de vedere pedogenetic. Interesante în tumuli sunt pietrişurile, care apar în strat destul de compact la adâncimi mici faţă de suprafaţă. În unii tumuli, orizontul bogat scheletic a fost identificat ca fiind destul de compact începând chiar cu adâncimea de 0,35-0,40 m, fiind urmat de un orizont pseudogleizat slab structurat, spre extremitatea tumulilor. Adâncimea la care apare scheletul în proporţii ridicate este mai mare în partea centrală a movilelor, ceea ce conduce la ideea că tumulii au fost construiţi parţial şi cu material cu foarte puţin pietriş sau chiar fără acesta, nivel/strat care a fost depus deasupra mantalelor propriu-zise de pietriş, obţinându-se astfel o înălţime accentuată. Pietrişurile pot fi considerate ca fiind de origine fluvială, pentru că prezintă continuitate în afara ariei tumulare la adâncimi similare.
Solurile prezente pe platoul slab înclinat al dealului sunt de tip luvosol, subtipul albic, cu mult schelet, datorat stratului de pietriş foarte apropiat de suprafaţă. Materialul de sub acest strat este slab-moderat structurat, asemănător unui orizont Bt pseudogleizat. Sunt prezente pete de oxidare până la adâncimi de peste 100 cm în unele profile.
Ponderea scheletului variază de la mai puţin de 5 % până la 15-20% la partea superioară a profilelor, crescând apoi la peste 20-30 % în partea mediană a lor, la adâncimi de 0,30-0,70 m. Orizontul cel mai bogat scheletic este situat la adâncimea de 48-82 cm în profilul nr. 1, 0,36-0,74 m în profilul nr. 2 şi 0,50-0,70 m în profilul nr. 3. În ultimul caz, orizontul constituie baza profilului de sol (R). Variabilitatea mare a proporţiei pietrişurilor (fracţiunea granulometrică respectivă se numeşte „schelet” în descrierile pedologice, fiind constituită din particule minerale solide cu dimensiuni mai mari de 2 mm) în cadrul profilului de sol poate fi datorată şi modului în care au fost construiţi tumulii şi provenienţei materialului. Linia uşor bombată a stratului de pietrişuri, în concordanţă cu suprafaţa tumulilor, sugerează intervenţia şi modelarea antropică. Mai mult, scheletul de la partea superioară cu ponderi destul de variabile, practic în aceleaşi condiţii pedogenetice, poate fi interpretat ca fiind depus în timpul construcţiilor tumulare.
Bibliografie:
Note:
1.
I. Josef von Szombathy, Prähistoriche Recognoscierungstour nach der Bukowina im Jahre 1893, în JBLM, 1894, p. 11-21; Idem, Zweite Recognoscierungstour in die Bukowina, în JBLM, 1895, p. 20-24; Idem, Vorgeschichte, în: Die österreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild. Bukowina, Wien, 1899, p. 49-56; Dionisie Olinescu, Charta arheologică a Bucovinei, în BSGR, XV, I-II, 1894, p. 64-94; Idem, Chărţile Bucovinei, în BSGR, XV, III-IV, 1894, p. 3-10; Raimund F. KAINDL, Geschichte der Bukowina. Erster Abschnitt. Von den ältesten Zeiten bis zu den Anfängen des Fürstenthums Moldau (1342), Czernowitz, 1896; Idem, Bericht über die Ausgrabungen der Hügelgräber von Unter-Horodnik und Prädit (Bukowina), în MAGW, XXXIII, III. Folge, III. Band, 1903, p. 82-84; Idem, Prähistorisches aus der Bukowina, în JZK, 1, 1903, p. 98-114; Mircea Ignat, Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului şi a Hallstatt-ului timpuriu în judeţul Suceava, TD, II, 1981, p. 133-146; Bogdan Petru Niculică, Considérations sur la période moyenne de l'Âge du Bronze dans le Plateau de Suceava. Le complexe culturel Komarów – Costişa – Biały-Potik, în SAA, X-XI, 2005, p. 61-68; Idem, Epoca mijlocie şi târzie a bronzului în Podişul Sucevei, teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, 2006, mss.; Idem, Din istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina. Societatea arheologică română, Suceava, 2009; Idem, Les premiers tumuli de la Bucovine. Les recherches de la fin du XIXe siècle et le début du XXe siècle de la zone Horodnic de Jos (dép. de Suceava), în SAA, XVI, 2010, p. 71-92; B. P. Niculică et alii, Horodnic de Jos, com. Horodnic de Jos, jud. Suceava. Punct: Vârful Colnicului, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, campania 2012, a XLVII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice, Craiova, 27-30 mai 2013, p. 200-202.
Abrevieri:
JBLM = Jahrbuch des Bukowiner Landes-Museums, Czernowitz; MAGW = Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft in Wien, Wien; JZK = Jahrbuch der K. K. Zentral-Kommission für Erforschung und Erhaltung der Kunst-und Historischen Denkmale, Wien; SAA = Studia Antiqua et Archaeologica, Iaşi; TD = Thraco-Dacica, Institutul Român de Tracologie, Bucureşti.