Hîrşova | Comuna: Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Preistorie; Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Tell;
Cod RAN:
| 60810.02 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Hârşova
Localitate:
Hîrşova
Punct:
Tell
Localizare:
| 60810.02 |
Lista Ilustrațiilor - 3
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Randoin | Bernard | participant | Instiuție Nedefinită |
| Popovici | Dragomir Nicolae | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mărgărit | Monica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Niță | L. | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
În campania din anul 2017, a fost continuată cercetarea arheologică în suprafeţele SC/pP şi SI/2009. A fost documetată prima fază din evoluţia structurii de combustie C. 2084, care a aparţinut celor două locuinţe neincendiate studiate în campania 2016. Astfel, pentru prima fază a acestei structruri, considerăm că urmele arheologice respectiv gropile de ţăruşi (Cx. 2128 -US 20967, 20966, Cx. 2129 -US 20969, 20966 şi Cx. 2143 -21015-21016), înfipţi între nivelul de umplutură/nucleu şi gardină - US 20970), permit să susţinem că ar fi funcţionat drept cuptor. O groapă de cca. 0,40 m diametrul şi 0,25 m adâncime, Cx. 2144 (Us. 21017, 21018), care ar putea face parte din amenajarea postamentului din zona de la est de structura de combustie. US-urile 20924, US 20934 (cercetate în campania 2016), dar şi US 20961, US 20964, US 20965 = US 20974, precum şi US 20973 = US 20977 (cercetate în campania 2017), ar putea reprezenta ocupaţionalele exterioare ale SL. 114. Acestă locuire exterioară este definită de o alternanţă a unor depuneri cu caracter menajer şi lentile de lut curat. Astfel, pe de-o parte sunt US 20924, precum şi US-urile 20961, 20964 - eterogene, de culoare bej-maroniu până la verzui, cu foarte multe materiale arheologice: oase de peşte, ceramică, fragmente centimetrice şi milimetrice de cărbune. Sau US 20973 (= 20977) - nivel microstratificat de culoare galbui-verzui, cu variaţii de culoare în suprafaţă pînă la maroniu – gălbui. La partea superioară prezenta un strat de cenuşă, conţinând material arheologic: oase, scoici ,fragmente ceramice, fragmente de cărbune. Între acestea au fost observate straturi de lut curat (US 20934, US 20965 = 20977). Din punct de vedere stratigrafic această secvenţă ocupaţională din tell-ul de la Hîrşova este imediat anterioară SL. 113. Sub SL. 114 a fost cercetat un depozit arheologic gros de circa 50 cm, înregistrat în profilul de V a SI/2009 drept US 20263 – un nivel de locuire, de culoare brun mediu, omogen. În vederea înţelegerii acestuia a fost practicată o secţiune orientată E-V, pe mijlocul sondajului SC/pP, care încă de anul trecut şi-a mărit suprafata, în zona de S, cu lăţimea SI/2009. Au fost realizate înregistrări paralele în zona de la S sau de la N de martorul intermediar, cu atât mai mult cu cât nivelul arheologic urmează o pantă de circa 10o de la N la S, iar grosimea depozitului este neunitară. Ea avea circa 0,40 m în zona de NE şi circa 0,50 m în zona de NV, pentru ca în jumătatea sudică a SC/pP să fie de cca. 0,50 cm în zona estică şi de circa 0,65 m în zona V, existând şi o înclinare, mai mică, de la E spre V. La demontare s-a observat că acest nivel, US 20263, unitar din punct de vedere al structurii, compoziţional şi, implicit, al tipului de activitate ce l-a generat, prezintă o evoluţie interioară, cu caracter cronologic, caracterizată de apariţia unor interfeţe de natură organică – niveluri de coprolite, depozite de stuf, dar şi variaţii cromatice şi texturale. Astfel, ultima etapă, aflată imediat sub Sl. 114, este reprezentată de US 20978 (în zona de NV a SC/pP) = US –urile 20975, 20976 (în zona de SE a SC/pP) = US 20263 (în zona de NE şi SE a SC/pP). Este un nivel constituit de un sediment siltic de culoare maroniu-cenuşiu, care conţine foarte mult cărbune. Este caracterizat, la partea superioară, de un strat de coprolite gros de 2-3 cm, niveluri siltice, neomogene, verzui sau maroniu, cu o componentă organică (coaja de copac). Are o grosime de circa 0,30 m în zona de nord şi 0,20 m în zona de sud. La baza inferioară a acestei ultime etape a utilizării spaţiului drept loc de desfăşurare a unor activităţi domestice (de tip debitaj de lemn, debitaj de corn, etc), a fost descoperit un strat de stuf (US 20979, Cx. 2132). Între nivelul superior şi cel de la mijloc au fost identificate şi înregistrate o serie de gropi ale unor stâlpi de lemn, (Cx. 2133- US 20983, 20984; Cx. 2138- US 20997, 20998, Cx. 2135- US 20990, 21004 (= Cx. 2136- US 20992, 20993 şi US 20991), Cx. 2134- US 20988, 21005, 20989), ce marchează urmele unor activităţi constructive, concentrate în colţul sw sud-vest al sectorului, dar al căror caracter este difuz, poate şi din cauza suprafeţei cercetate, de mici dimensiuni. Nivelul intermediar al zonei exterioare (US 20996=21000=20999 în zona de S a SC/pP şi US 20982 în zona de N), avea o grosime variabilă de la N la S (Pl. 1). Astfel, în zona de N are până în 0,10 m, iar în cea de S, atingea până la 0,30 cm. Acest depozit arheologic are culoare variabilă; în zona de N este maroniu, în zona de S are culoare verzuie. Prezintă o cantitate mult mai mare de resturi de debitaj lemnos şi cantitatea de bucăţi de calcar, fragmente sparte de 2-5 cm până la 10-12 cm. Şi această etapă din evoluţia spaţiului este separată de prima etapă, cea din bază, atât de o serie de gropi de par (Cx. 2142, US 21013, 21014; Cx. 2141, US 21011, 21012) sau de gropi de par (Cx. 2139, US 21006, 21010, 21007). Prima etapă a fost înregistrată drept US 21009=21008 (în zona de S) şi US 20985 în zona de N. În cea de SE se individualizează sub forma mai multor nivele de călcare, deşi în zona central sudică are aspect lutos, nediferenţiat. Conţine mai puţin lemn, dar creşte cantitatea de fragmente de calcar prezentă în nivel. Poate acestui prim nivel îi aparţine şi US 20986, deşi este un nivel nisipos, de culoare verzuie, fără material arheologic. Gropile de pari, Cx. 2137, US 20994, 20995 şi Cx. 2137, US 21004, 21005 (Pl. 1, jos), sunt foarte probabil anterioare începerii utilizării spaţiului drept loc de desfăşurare a unor activităţi domestice. Această situaţie, prezentată pe scurt, poate fi interpretată drept o zonă comună, utilizată de membrii locuinţelor din apropiere, deci cel puţin de o parte a comunităţii Boian de aici, pentru diverse activităţi şi care este net diferenţiată un alt tip de complex denumit drept zonă menajeră, observat în mediul gumelniţean atât la Hirşova-tell cât şi la Borduşani-Popină. Acest tip de complex, observat în cele două staţiuni, este definit de modul de acumulare stratigrafică, de componenţa din punctul de vedere al elementelor antropice. El poate fi definit drept o categorie a spaţiului utilizat pentru diferitele activităţi precizate în rândurile de mai sus. Semnificativ, situaţia stratigrafică demonstrează evident, faptul că această zonă nu a fost dedicată permanent acestei utilităţi sumar definită de către noi aici. Descoperirea diferitelor gropi de
par sugerează existenţa anumitor secvenţe constructive de-a lungul cărora spaţiul respectiv a cunoscut o altfel de utilizare. Ceea ce este însă foarte interesant este descoperirea acestuia, pentru prima dată, în mediul Boian. În măsura în care astfel de situaţii vor mai putea fi studiate se va putea concluziona în sensul reprezentativităţii sale. Deocamdată, cel puţin la Hîrşova, această situaţie adaugă încă un element semnificativ în cazul a ceea ce este adeseori denumit drept fenomenul trecerii de la cultura Boian la cultura Gumelniţa şi care nu a fost observat cu atenţie în detaliile sale. Este unul din cazurile în care cercetarea de teren poate adăuga, cel puţin, sau încerca elucidarea detaliilor unui astfel de proces a cărui semnificaţie depăşeşte cadrul strict al evoluţiei culturilor Boian şi Gumelniţa. În colţul de NE a SC/pP au fost observate resturile unei locuinţe neincendiate suprapusă, la interfaţă cu zona de locuire exterioară cercetată în campania anului 2017, de un nivel de locuire cu caracter menajer, eterogen, de culoare cenuşiunegricioasă, culoare dată de cantitatea de cenuşă prezentă. La finalul acestei campanii de cercetare arheologică s-a ajus la adâncimea de 11,67 m adâncime faţă de punctul 0, în zona de S a sectorului, şi la 10,10-10,30 m în zona profilului magistral prin tell-ul de la Hîrşova. Această situaţie demonstrează că extensia stratigrafiei tell-ului de la Hîrşova nu este uniformă, cu atât mai mult cu cât depunerile Boian în SC/p.P mai continua cel puţin cca. 2 – 2,5 m.