Hereclean | Judeţ: Sălaj | Punct: Dâmbul Iazului | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Cercetările arheologice de la Hereclean - "Dâmbul iazului"
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Antichitate;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca romană timpurie;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 141385.01 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Hereclean
Localitate:
Hereclean
Punct:
Dâmbul Iazului
Localizare:
| 141385.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băcueţ-Crişan | Dan | participant | Instiuție Nedefinită |
| Băcueţ-Crişan | Sanda | participant | Instiuție Nedefinită |
| Matei | Alexandru | participant | Instiuție Nedefinită |
| Stanciu | Ioan | participant | Instiuție Nedefinită |
Raport:
Săpături de salvare efectuate în trei etape: decembrie 1998, martie şi iulie/august 1999. În iarna anului 1998 şi primăvara anului următor intervenţia s-a datorat lucrărilor de modernizare a şoselei Zalău - Şimleu Silvaniei/Satu Mare, care afectau o aşezare cunoscută deja în urma cercetărilor de suprafaţă (sectorul A), iar cele din vara anului 1999 au fost efectuate după ce lucrările necesare construirii unei benzinării au atins complexe arheologice (sectorul B).
Dâmbul iazului reprezintă o prelungire relativ domoală, asemănătoare unui "promontoriu", a dealurilor de pe partea sud-vestică a văii Zalăului, în porţiunea în care începe deja să se contureze bazinetul unde este situat Zalăul (punctul se află la 7,5 km nord-vest faţă de centrul oraşului Zalău). Este de presupus că zona centrală a locuirii antice s-a aflat în sectorul B, adică la sud-vest de şoseaua menţionată, unde există un platou cvasi-orizontal, delimitat spre vest şi est de câte un pârâiaş. În sectorul A (la nord-est de şosea) au fost săpate 4 secţiuni şi 6 casete/suprafeţe, iar în sectorul B a fost curăţată porţiunea deja rasă de buldozer şi s-a deschis o altă suprafaţă, deasupra unei locuinţe (nr. 5) sesizată în peretele porţiunii de teren excavate.
Marea majoritate a vestigiilor identificate aparţin epocii romane, câteva gropi, printre ele probabil şi un mormânt de incineraţie, fiind databile în epoca neolitică târzie (prelucrarea acestor complexe revine d-nei Sanda Băcueţ-Crişan).
Nu există un strat cultural continuu din epoca romană, iar cel neolitic s-a conturat vag, doar în apropierea gropilor. Epocii romane imperiale îi pot fi atribuite 5 complexe uşor adâncite în sol (nr. 1-5), două construcţii de suprafaţă (nr. 1 şi 2) - acestea cu un contur determinabil datorită gropilor de stâlpi -, două gropi rectangulare, cu pereţii arşi şi câteva gropi puţin adânci, acestea foarte probabil destinate resturilor menajere. Unele dintre complexele din epoca romană au formă circulară (nr. 2 şi 4), altele au formă dreptunghiular-alungită (nr. 3), neregulată (nr. 1) sau cvasi-patrată (nr. 5). Cel din urmă poate fi sigur determinat ca locuinţă, cu gropi de stâlpi în colţuri şi de-a lungul laturilor, mai ales că în interiorul său au fost descoperite şi resturile unei vetre. S-ar putea presupune că restul complexelor, identificate în sectorul A, aşadar la periferia aşezării, au fost construcţii cu o altă destinaţie. În cele două complexe cvasi-circulare (nr. 2 şi 4) au fost descoperite multe greutăţi din lut ars, astfel că am putea avea de-a face cu resturile unor ateliere pentru ţesut. Construcţiile de suprafaţă, de dimensiuni mari şi cu foarte puţin material arheologic, nu este exclus să fi fost îngrădituri/ţarcuri pentru animale. Locuinţele şi anexele au încetat să existe în urma unui incendiu puternic, cum sugerează mai ales situaţia înregistrată în cazul complexelor nr. 1, 2 şi 4.
Este extrem de interesant materialul ceramic recoltat, reprezentat în proporţie de aproape 90? de vase lucrate cu mâna. O parte au fost modelate dintr-o pastă semifină sau grosieră, altele din pastă fină (culoare neagră după ardere), uneori, în acest caz, suprafaţa fiind lustruită cu grafit. Forma cea mai frecventă o reprezintă vasul cu profil accentuat bitronconic şi linia diamentrului maxim situată în jumătatea superioară. Fără îndoială, această olărie are analogii în ceramica complexului cultural Przeworsk. Doar câteva fragmente ar putea fi puse în legătură cu ceramica dacică. Printre cioburile aparţinând vaselor ce au fost modelate la roată pot fi remarcate şi câteva importuri romane certe. În complexul nr. 4 a fost găsită o fibulă de fier "în formă de arbaletă" (variantă larg încadrabilă tipului Almgren VI. 162), databilă în a doua jumătate a sec. II p.Chr. (orizontul C1a) şi care indică acelaşi mediu cultural.
Este foarte probabil că avem de-a face cu un grup de populaţie germanică, stabilit în faţa limes-ului Daciei Porolissensis în împrejurările create de războaiele marcomanice, situaţie indicată în termeni relativ clari şi de sursele literare. În imediată apropiere, ocupând de asemenea un loc mai înalt, o aşezare de acest fel se cunoaşte de la Panic-Uroikért.