Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: str. Luncii, nr. 1 | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Descoperire funerară;
Cod RAN:
| 60810.13 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
oraş Hârşova
Localitate:
Hârşova
Punct:
str. Luncii, nr. 1
Localizare:
| 60810.13 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Talmaţchi | Cristina | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Bodolică | Vitalie | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Constantin | Nicolae | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Gabriel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Perioada: ianuarie – mai 2014
Săpăturile arheologice au fost prilejuite de realizarea investiţiei „Staţia de epurare”, de către S.C. RAJA S.A. Constanţa. Locaţia punctului se află la limita V-SV a oraşului Hârşova, pe malul drept al Dunării, pe o terasă situată la circa 200 m de fluviu şi 1200 m de cetatea Carsium. Cercetarea a fost începută în septembrie 2013, un prim raport fiind prezentat în numărul trecut al cronicii, şi a fost finalizată în mai 2014. Cu această ocazie au fost identificate o aşezare deschisă din perioada medievală timpurie (sfârşitul sec. VIII/începutul sec. IX-X) şi câteva complexe din perioadele preromană şi romană timpurie.
În aşezarea medievală timpurie au fost identificate peste 50 de locuinţe (adâncite sau de suprafaţă), probabil un atelier pentru prelucrarea materialului osteologic, cuptoare menajere (unele cu groapă de acces), gropi de provizii şi gropi menajere. Acestora li se adaugă un mormânt de inhumaţie, orientat V-E, cu capul la V, care suprapunea una din locuinţe.
Dintre locuinţe, predomină cele adâncite, doar câteva fiind de suprafaţă. În inventarul acestora se regăsesc cuptoarele şi vetrele deschise. Primele pot fi scobite în peretele uneia dintre laturi (de regulă pe nord ori pe vest) sau pot fi clădite din pietre neregulate, de tipul pietrar. Toate cuptoarele scobite aveau, la momentul descoperirii, cupola prăbuşită în interior, cel mai mult pereţii păstrându-se pe înălţime până la 0,35 m. Vetrele lor prezentau mai multe modalităţi de amenajare: din lutuială; din lutuială amestecată cu piatră măruntă; cu pat de ceramică peste care a fost aplicată lutuială; respectiv, din plăci de pavaj romane, refolosite. Diametrul vetrelor varia între 1,05 şi 1,30 m, iar grosimea acestora între 0,05-0,08 m. Acolo unde se mai păstra, gura avea deschiderea de 0,35-0,41 m şi, uneori, era străjuită de pietre sau cărămizi. Un singur cuptor pietrar a fost găsit în picioare, celelalte având bolta prăbuşită în interior şi în imediată apropiere. Cel întreg, aprţinând Cpl. 71, prezenta pe exterior următoarele dimensiuni: l=0,92 m, adâncimea=1,10 m şi h=0,76 m. În numeroase cazuri, cuptoarele pietrar păstrau cenuşă deasupra vetrei, aceasta ajungând şi până la 0,13 m grosime. Cele mai multe aveau gura spre sud.
Vetrele deschise prezentau, în cele mai multe cazuri, una sau două plăci de pavaj romane refolosite împrejmuite, total sau parţial, cu pietre de dimensiuni mijlocii, neregulate.
Locuinţele aveau în general suprafeţele cuprinse între 3 x 3 m şi 3,80 x 3,60 m. Doar la câteva dintre ele au fost surprinse gropi de par, iar la alte patru resturi ale unor temelii din piatră. Podelele locuinţelor erau din lutuială, groasă de 0,03-0,04 m, în două cazuri fiind surprinsă şi o refacere a acestora.
Gropile de provizii, prezentând forme circulare, se aflau dispuse între locuinţe şi aveau pereţii drepţi sau arcuiţi, fără a fi lutuiţi. Acestea aveau diametrul de 1,20-1,50 m, iar adâncimea de 0,60-1,38 m.
Complexelor medievale timpurii li se adaugă două gropi cu materiale din perioadele preromană şi romană timpurie (ambele descoperite pe terasa a II-a) şi un mormânt cu defunctul depus în poziţie chircită (aflat în partea nordică a terasei a III-a).
Stratigrafia sitului se prezenta, în linii generale, după cum urmează: nivelul vegetal, cu o grosime variind între 0,15 şi 0,35 m; urmează un strat brun-negricios, granulat, cu material medieval-timpuriu, de 0,30-0,62 m grosime; apoi unul cenuşiu-gălbui, uşor prăfos, tot cu material medieval-timpuriu, cu o grosime variind de la 0,20 la 0,48 m; acesta este urmat de un nivel galben-brun cu numeroase galerii de crotovine şi fără material arheologic, a cărui grosime este de 0,20-0,28 m; apoi loess-ul. Grosimea nivelurilor respective face excepţii în zona gropilor de provizii sau a celor menajere, unde poate ajunge şi la aproape 2 m.
Alte excepţii au fost date de prezenţa unor tranşee din perioada modernă (care tăiau aşezarea medievală timpurie pe terasele a II-a şi a III-a). Adâncirea acestora până la 1,05-1,15 m, respectiv 2 m în zona de ramificaţie, a dus la distrugerea nivelurilor medievale timpurii şi implicit a unor complexe, cel mai elocvent caz aflându-se în S4, unde Cpl. 46 avea distrusă jumătatea de sud, care a fost tăiată de tranşee.
Stratigrafia suportă modificări şi în perimetrul gropilor cu materiale din perioadele preromană şi romană-timpurie. Distrus de aşezarea medieval-timpurie, stratul de cultură contemporan gropilor respective, este discontinuu şi inconsistent, putând fi mai mult presupus. De altfel, cele două gropi, rămase neafectate printre complexele aşezării medievale timpurii, au fost adâncite în loess.
Deşi pe suprafaţa aşezării a fost descoperit un mormând de inhumaţie, care suprapunea una din locuinţe, nu putem vorbi de o restrângere a suprafeţei acesteia şi transformarea perimetrului respectiv în necropolă, deoarece s-a dovedit a fi un caz singular.
Cercetarea efectuată la Hârşova, pe str. Luncii la nr. 1, a reuşit să salveze o mare parte din aşezarea medievală timpurie. A fost surprinsă limita ei de nord. Spre vest se află vechea staţie de epurare, ceea ce duce la presupunerea că adevărata limită a aşezării în această parte pare a fi imposibil de conturat. Greu de conturat sunt şi celelalte două limite. Spre est au fost înregistrate alte acţiuni antropice (stâlp, groapă de gunoi, locuinţe contemporane), iar la sud cercetarea s-a oprit la drumul de pământ de lângă digul de protecţie împotriva apelor Dunării, dincolo de acesta aflându-se o zonă inundabilă.
Materialul rezultat este cu precădere ceramic întreg sau întregibil, preroman şi roman (amforă, căniţă, farfurii, castroane, vase-borcan, unguentarium), însă majoritar medieval timpuriu (oale cu sau fără toarte, urcioare cu gura trilobată, urechi de găleată, arse oxidant sau reducător). Acestuia i se adaugă obiecte din os (împungătoare, patine), rocă (dăltiţă pentru prelucrat osul, gresii), lut (fusaiole, ascuţitori din cărămidă şi greutăţi pentru plasa de pescuit), fier (vârfuri de săgeţi, cuţite şi piroane), o pipă fragmentară şi una întreagă (descoperite în tranşee, alături de ceramică lucrată la roata rapidă şi ornamentată pe umăr cu linii orizontale din angobă albă) şi o monedă (un as imperial, aflat într-o stare de conservare destul de precară).
Materialul rezultat a fost depozitat la MINA Constanţa.