Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: str. Cetăţii | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca romană târzie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 60810.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
or. Hârşova
Localitate:
Hârşova
Punct:
str. Cetăţii
Toponim:
Carsium
Localizare:
| 60810.01 |
Lista Ilustrațiilor - 21
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Nicolae | Constantin | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Mototolea | Constantin-Aurel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Dumitru | George | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
Obiectivele cercetării din campania 2008:
- continuarea cercetărilor arheologice în Sectorul bazilică (Turnul comandant) unde a urmat investigarea nivelelor medievale în secţiunea deschisă în campaniile precedente;
- deschiderea unui nou sector (Sector Nord), între incinta mare şi stradă, unde s-au urmărit eventualele trasee ale zidurilor cetăţii antice.
- s-a urmărit, în paralel, implicarea autorităţilor locale, a cetăţenilor oraşului, a tinerilor, în activitatea de cercetare şi mai ales de protejare a vestigiilor cetăţii prin organizarea manifestării tradiţionale „PORTILE DESCHISE”, aflată la a 9-a ediţie, în data de 20 septembrie, sub genericul „ARHEOLOGIA ŞI EDUCAŢIA”, dar şi popularizarea descoperirilor arheologice, a muncii de cercetare, pe plan local şi regional prin ziare şi reviste, posturi de radio şi televiziune (Cuget liber, Telegraf, România Liberă, Jurnalul Naţional, Radio Constanţa, Constanţa TV etc.).
Sectorul de Nord
Constantin Nicolae
Deschiderea acestui sector a fost dictată de nevoia controlării stratigrafiei cetăţii în zona extramurană şi a identificării unor eventuale ziduri dincolo de limitele actuale cunoscute. Aceasta s-a impus după campania anului 2007 din Sectorul Incinte-Vest. Aici s-a identificat şi cercetat în campania precedentă restul unui turn în forma literei „U” 1. Dimensiunea acestuia şi faptul că nu a putut fi observată incinta căruia îi aparţine, din cauza numărului mare de ziduri construite deasupra, ne-au sugerat posibilitatea ca zidul să se identifice dincolo de limita de N a fortificaţiei. Aşa se face că pe platoul dintre incinta mare, socotită vreme îndelungată romană timpurie şi strada Cetăţii, s-au executat două secţiuni: S 1 şi S 2.
S1 s-a trasat aproximativ la jumătatea distanţei dintre ultima incintă, de la nivelul acesteia spre E, şi strada de la N. În capătul de vest, după îndepărtarea nivelului modern, la cca. 0,70 m a fost identificat un aranjament liniar, din piatră mare, bolovănoasă, cu urme de mortar pe suprafaţă, corespunzător traseului spre N al ultimei incinte de vest. Acesta a fost afectat de fundaţia unei construcţii moderne ridicată pe cetate. Nu cunoaştem deocamdată originea acestuia. În partea centrală a secţiunii, la 1,20 m, s-a evidenţiat un nivel de mortar cu cărămidă pisată. Acesta a devenit din ce în ce mai gros spre mijloc. S-au scos fragmente mari de mortar, pe unele se distinge clar amprenta cărămizilor. Pericolul surpării profilelor a impus continuarea adâncirii în trepte. Pe partea centrală, la -2,40 -2,60 m, printre ceramica de secolele IX-XI, preponderentă, apar fragmente de vase romano-bizantine. La 3,10 m adâncime, aici, s-a descoperit un strat de pietre, pe direcţia SN, sub un nivel de pământ bine compactat şi cu multe resturi de fragmente de vase romano-bizantine şi „Dridu”, cu oase de animale. Lăţimea actuală a acestuia, de 1,80 m, poate sugera o fundaţie de zid. După aspectul lustruit al pietrelor poate fi chiar si o cale de acces. În partea centrală a secţiunii, un sondaj mărit, până la urmă la 1,70 x 4,50, identifică, după îndepărtarea mai multor nivele de demolare, la adâncimea de –5,20 -5,50 m, direct pe stâncă, un rest de zid din care se mai păstrează, precar, emplectonul din piatră mică cu mortar, de culoare bej, cu cărămidă pisată. Mărimea sondajului nu a permis, din păcate, măsurarea grosimii zidului. Rezultate neaşteptate s-au obţinut în capătul de est al secţiunii unde s-a îndepărtat prima treaptă de pe profilul de S. La -0,70-0,90 m a apărut, pe direcţia E-V, de sub profil, restul unui zid, pe lungimea de 2,90 m şi înălţimea totală de 2,34 m. În capătul de V este secţionat de o intervenţie în urma căreia s-a depus un pământ negru, afânat, cu resturi ceramice şi oase de animale. Cele mai târzii fragmente de vase aparţin culturii „Dridu” de când, probabil, datează intervenţia. Pământul din faţa zidului este însă de culoare deschisă, compactat, cu un bogat material ceramic de epocă romană şi romano-bizantină. Mai multe lentile de pământ galben dispuse vertical sugerează depuneri intenţionate după ce acesta şi-a încetat funcţionalitatea, probabil. Zidul este din piatră cioplită sumar la exterior, legată cu mortar din var şi nisip, cu asize de cărămidă. În interior de distinge nucleul unui zid din piatră bolovănoasă, mare, legată cu mortar de culoare bej şi cu cărămidă pisată, ceea ce poate reprezenta o fază mai veche. Talpa fundaţiei zidului pare să se aşeze pe stâncă, are o grosime variabilă de până la 1,5 m. Cu certitudine, ne aflăm în faţa unui zid din epoca romano-bizantină necunoscut până în prezent. În capătul spart al zidului a fost identificat un alt rest de zid, care porneşte direct de la stâncă, pe direcţia N-S, cu lăţimea actuală de 2,90 m, şi înălţimea de 1,07 m, construit în mai multe faze, cu piatră legată cu mortar, iniţial, şi cu pământ galben, nisipos, mai târziu. În nivelul din partea de N zidului s-au găsit materiale de epocă romană şi romano-bizantină (monede, fragmente ceramice, obiecte din bronz, etc.).
S2 s-a executat pe ultima incintă de N, considerată multă vreme de epocă romană timpurie (dimensiune 2 x 12 m). Săpătura a pus în evidenţă anumite caracteristici şi date tehnice ale zidului total diferite de cele avansate până acum în literatura de specialitate. Zidul este construit din piatră legată cu mortar, cu două faze distincte şi probabil mai multe refaceri. Lăţimea măsurată (fără paramentul de N demantelat de mai multe locuinţe medieval-timpurii) este de 2,20 m, iar înălţimea actuală de 2,60 m. Aspectul zidului nu este tipic unuia de epocă romană-timpurie, cum s-a crezut până acum. În plus, se corectează şi lăţimea eronată de 1,30 m2 sau 1,10 m3, măsurată prin simpla observare a emplectonului de la suprafaţă. Stratigrafia secţiunii este total diferită în faţa şi în spatele incintei. Spre N, în faţă, până la adâncimea de 2,60 m se află un nivel cu materiale ceramice „Dridu”. La -0,70-0,80 m, adosată incintei s-a cercetat, parţial, o locuinţă medieval-timpurie, cu un bogat material ceramic autohton şi de import. Până la nivelul stâncii sunt surprinse mai multe nivele de locuire şi depuneri consistente cu materiale ceramice romane, romano-bizantine, medieval-timpurii, oase de animale, dar şi resturi umane, executate din vechime. În spatele zidului sunt mai multe nivelări majore executate până la adâncimea de -3,60 m, la stâncă. Acestea sunt legate fie de distrugerea incintei mijlocii, fie de depozitarea pământului în timpul săpăturilor arheologice efectuate în anii 19394 sau 19435. Ultimul nivel este alcătuit din mortar şi cărămizi căzut de pe zid. De pe acesta a fost descoperită o monedă de la începutul secolului al XIX-lea şi o pipă din lut negru cu reprezentări zoomorfe. Asta dovedeşte că incinta a jucat rol defensiv (prematur de evaluat deocamdată, pe această parte a cetăţii) până la 1829, când întreaga fortificaţie a fost distrusă, iar anumite refaceri pot fi legate de perioadele târzii ale acesteia.
Materialele arheologice descoperite în cele două secţiuni sunt de o bogăţie şi varietate aparte: vase întregi şi fragmente din ceramică, obiecte din metal, fragmente de vase din sticlă, podoabe, unelte din os, monede. Toate se păstrează la Muzeul Carsium Hârşova.
Cercetarea viitoare are ca obiectiv să stabilească planimetria zidurilor noi, descoperite, şi să o coreleze cu celelalte date ale cercetărilor mai vechi efectuate la Carsium. Din acest punct de vedere, actuala campanie cât şi cele care vor urma în acest sector, trebuie să determine identificarea sistemului de fortificaţie al cetăţii romane şi romano-bizantine, necunoscut până în prezent.
Zidurile descoperite pot fi conservate, în viitor, în măsura în care cercetarea va evolua şi permite acest lucru. Alături de cele scoase la lumină până acum, în sectorul Incinte-Vest, pot reprezenta puncte importante de atracţie pentru dezvoltarea turismului cultural-istoric.