Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2011
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | A. | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mărgărit | Monica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Niță | L. | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Randoin | Bernard | participant | Ministerul Culturii Franta |
Raport:
Materialul arheologic aparţinând industriei materiilor dure animale, descoperit în campania 2017, este întru-totul special, deoarece conţine toate produsele şi subprodusele lanţului operator specifice unui atelier de debitaj al cornului de Cervus elaphus (Tabel 4). Astfel, am inventaria nu mai puţin de 49 de aşchii, provenind din ţesutul compact al cornului. Acestea sunt resturi de debitaj, rezultate din percuţie directă longitudinală (Pl. 4/a). Cele mai multe exemplare sunt desprinse transversal prin flexionare, percuţia (Pl. 4/b) fiind prezentă doar la 15 dintre ele. Se adaugă două raze (Pl. 4/c) şi un fragment de axă, prea scurte pentru a putea fi transformare în unelte, desprinse prin percuţie. Alte tipuri de resturi de debitaj constau în zona bazală a cornului căzut, segmentată prin percuţie (1 exemplar) de restul ramurii sau zona bazală a cornului provenind de la animale vânate, detaşată de pe craniu tot prin percuţie (3 exemplare) (Pl. 4/d). Aceste piese sunt extrem de importante deoarece dovedesc exploatarea ambelor tipuri de coarne: recoltate sau recuperate de la animale vânate. Suporturile sunt reprezentate de două fragmente de axă (Pl. 4/e) şi două raze. Au fost obţinute atât suporturi plate (2 exemplare), cât şi în volum (2 exemplare). Predomină percuţia, ca tehnică de debitaj, cu excepţia unui suport dintr-o rază, obţinut printr-o metodă de extracţie, ce a implicat dublul rainurage (Pl. 4/f), o metodă extrem de rar folosită în ansamblurile eneolitice, pentru acest tip de materie primă. Am inventariat două preforme, din care prima este doar un mic fragment din peretele compact, la care perlatura a fost eliminate prin raclage. Cea de a doua piesă este o rază bazală (Pl. 4/g), obţinută prin segmentare în percuţie aplicată în jurul întregii circumferinţe (Pl. 4/h), continuată cu detaşarea în percuţie. La nivelul vârfului, s-a iniţiat un procedeu de amenajare a unui front activ de tip daltă, prin câteva lovituri în percuţie (Pl. 4/i). Piesa a rămas în acest stadiu intermediar de prelucrare. Piesele finite sunt în număr de şase dar la patru dintre acestea nu putem stabili funcţionalitatea, deoarece sunt puternic fracturate. La trei dintre ele se păstrează zone din frontul activ, amenajat prin percuţie şi, apoi, fasonat prin abraziune doar la un singur exemplar. Cea de a patra piesă (Pl. 4/j) indeterminată ca funcţionalitate, provine din zona bazală a unui corn. Întreaga suprafaţă a fragmentului are perlatura eliminată prin percuţie, după care a fost fasonată prin abraziune. Transversal, avea o perforaţie cu morfologie circulară, iniţiată prin percuţie şi finalizată prin rotaţie. Piesa este ruptă la nivelul acestei perforaţii. O daltă (Pl. 5/a) a fost confecţionată dintr-o rază, segmentată prin percuţie în jurul întregii circumferinţe. Perlatura a fost eliminată integral în percuţie. La nivel proximal, perforaţia a fost realizată prin rotaţie bifacială (Pl. 5/c). Frontul activ a fost creat unifacial prin aşchiere (Pl. 5/b), pentru a forma faţeta oblică. Uzura este foarte avansată, cu formarea unei mici concavităţi la nivel median şi striuri funcţionale paralele axei (Pl. 5/d-e), ce au acoperit stigmatele tehnologice. Cea de a doua piesă finită este un pandantiv (Pl. 5/f), confecţionat din corn de Capreolus capreolus. Nu cunoaştem procedeul de segmentare, deoarece piesa este ruptă la nivelul
unei perforaţii (Pl. 5/g) realizată prin rotaţie unifacială, dinspre faţa concavă. Suprafaţa piesei a fost amenajată prin raclage longitudinal (Pl. 5/h). Şi în cazul osului, am identificat şi alte produse ale lanţului operator, în afara pieselor finite. Astfel, două metapodii de ovicaprin (Pl. 6/a) au fost bipartiţionate prin dublu rainurage (Pl. 6/b). Nu există o etapă de fasonaj, de aceea piesele pot fi considerate suporturi. Din os, au fost confecţionate cinci spatule, folosinduse acelaşi tip de os, respectiv coasta de Bos/Cervus. Suportul este plat (Pl. 6/c), la patru exemplare, obţinut în bipartiţie prin percuţie, fără amenajarea laturilor de debitaj sau eliminarea ţesutului spongios de pe faţa inferioară. Una din piese conservă volumul anatomic al coastei. Frontul activ a fost amenajat prin abraziune uni (3) sau bifacială (2) (Pl. 6/d), aplicată doar la nivelul extremităţii. Abraziunea este evidentă şi suprapune uzura, dovedind că piesele au fost reascuţite, pentru a menţine frontul activ eficient. Striurile funcţionale sunt paralele cu axa principală (Pl. 6/e), ilustrând care a fost sensul de mişcare al pieselor. Pentru confecţionarea celor patru vârfuri (Pl. 6/f), au fost folosite, în egală măsură, suporturile plate şi cele conservând volumul anatomic. În primul caz, a intervenit o metodă de partiţii succesive, cu ajutorul rainurage-ului (Pl. 6/i) şi a percuţiei. Laturile de debitaj au fost regularizate prin abraziune la un singur exemplar. Amenajarea vârfului s-a realizat prin raclage (Pl. 6/h), în jurul întregii circumferinţe. În cazul suportului în volum, a fost aplicată o lovitură în percuţie, creând o fractură oblică. Planul de fractură a fost integral abrazat. Frontul activ este afectat de uzură, la toate exemplarele, dobândind o morfologie rotunjită (Pl. 6/g). Două dăltiţe au fost confecţionate pe suport în volum. Frontul activ a fost amenajat printr-o lovitură în percuţie, cu laturile rămase brute. Extremitate a fost abrazată uni (1) sau bifacial (1). Fil du tranchant este destul de afectat de uzură, dobândind o morfologie dantelată, asociată unor striuri longitudinale destul de adânci, paralele între ele, dovedind că au fost prelucrate şi materiale ceva mai dure cu aceste dăltiţe. Cea de a treia piesă (Pl. 6/j) este pe suport plat obţinut prin bipartiţie longitudinală în percuţie, cu laturile rămase în stare brută. La nivel distal, a fost aplicată o abraziune bifacială (Pl. 6/k). Uzura piesei este avansată, cu formarea unei mici concavităţi la nivel median şi dispariţia striurilor de abraziune. În schimb, striurile funcţionale sunt destul de adânci, dispuse longitudinal cu axa piesei (Pl. 6/l-m). Un os plat, provenind de la un mamifer de talie mare, a fost utilizat pentru a confecţiona o piesă specială, posibil o seceră (Pl. 7/a). Cel mai probabil, mânerul a fost creat prin lovituri în percuţie, după care planul de debitaj a fost amenajat prin raclage (Pl. 7/b). Frontul activ (reprezentat de zona concavă) este fasonat prin abraziune (Pl. 7/c). Are o morfologie rotunjită cu lustru şi striuri longitudinale (Pl. 7/d), ce au afectat stigmatele tehnologice. Două fragmente de coastă de Bos/Cervus (Pl. 7/e) ridică semne de întrebare privind modul de utilizare, dar stigmatele conservate sunt extrem de interesante. Pe faţa concavă se dezvoltă un lustru macroscopic, cel mai probabil derivat din manipulare. Pe faţeta convexă apar şanţuri transversale (Pl. 7/f), dispuse la distante neregulate, având o lungime de c.10 mm şi o lăţime de c. 2,5 mm. Adâncimea nu este uniformă, unele sunt abia conturate, altele sunt adânci. În interiorul şanţurilor se dezvoltă striuri fine paralele cu şanţul (Pl. 7/g-h). Spaţiul dintre şanţuri este caracterizat de lustru macroscopic şi striuri fine, de asemenea paralele cu şanţurile. Astfel de stigmata au apărut printr-un procedeu de presiune şi, în opinia noastră, au o origine funcţională, nu una tehnologică. Un mâner (Pl. 7/i) a fost obţinut prin segmentarea şi eliminarea unei epifize prin sciage (Pl. 7/j), după ce, în prealabil, suprafaţa de segmentare a fost uşor amenajată prin raclage longitudinal (Fig. 7/k). În cazul a trei vertebre de peşte (Pl. 8/a), apofizele vertebrale au fost detasate prin flexionare. Într-un singur caz, s-a acordat atenţie esteticii piesei, conturul fiind regularizat prin abraziune (Pl. 8/b). Central, a fost realizată o perforaţie prin percuţie (Pl. 8/c). Un metapod de carnivor (Canis/Vupes sp.) sau iepure (Lepus sp.) a fost segmentat la ambele extremităţi prin sciage, urmat de abraziunea planului de segmentare. A rezultat o perlă tubulară. Un metapod de Sus sp. a fost transformat într-o figurină (Pl. 8/d), cu o morfologie triunghiulară. La nivelul extremităţii proximale a fost amenajată o suprafaţă plană, prin abraziune. Apoi, suprafaţa osului, pe cele trei feţe a fost regularizată prin abraziune (Pl. 8/e). La nivel distal, pe toate cele trei laturi, s-a iniţiat un şanţ transversal prin sciage. Ochii sunt marcaţi prin rotaţie bifacială (Pl. 8/f) iar extremitatea distală are o morfologie în V, creată probabil prin sciage bilateral, după care suprafaţa a fost regularizată prin abraziune. În fine, alte două fragmente, imposibil de încadrat tipologic, provin de la piese finite. Sunt suporturi plate, obţinute prin percuţie, la care laturile de debitaj au fost regularizate prin abraziune. Lipsesc extremităţile, care ne-ar fi putut oferi indicii privind funcţionalitatea lor. Sunt prezente şi alte materii prime, precum dintele sau valva Glycymeris. În primul caz este vorba despre un canin de Cervus elaphus (Pl. 8/g), perforat spre rădăcină prin rotaţie bifacială (Pl. 8/h). Perforaţia este uzată, cu dispariţia stigmatelor tehnologice, deformare laterală şi formarea unei faţete plane de frecare (Pl. 8/i). Prezenţa valvei de Glycymeris dovedeşte existenţa reţelelor de schimb cu zona Mediteranei. Din aşezarea de la Hârşova provine un fragment de brăţară subţire (Pl. 8/j), cu o morfologie rectangulară. Piesa a fost obţinută prin abraziune bifacială (Pl. 8/k), Uzura este extrem de avansată, cu lustru macroscopic şi dispariţia pe mici suprafeţe a striurilor tehnologice (Pl. 8/l).
Studiu materialului faunistic (moluşte, peşti, ţestoase şi păsări) În campania arheologică din anul 2017 s-au analizat materialele faunistice provenind din secţiunea SC/PP. Au fost studiate mai multe unităţi stratigrafice dintre care cele mai importante ca număr de resturi sunt 20263 (617), 20961 (1120) si 20976 (153). Materialul faunistic studiat a fost prelevat direct (1021 resturi) iar o parte a fost eşantionat şi cernut prin site de 4 mm (869). Au fost identificate în total 1890 resturi (Fig. 5) provenind de la moluşte (58), peşti (1750), ţestoase (63) şi păsări (19). Moluşte. S-au identificat 58 cochilii de moluşte. Dintre acestea cele mai numeroase (58) aparţin speciilor din genul Unio (U. pictorum, U tumidus, U. crassus) urmate de cele (3) ale scoicii de lac (Anodonta sp.) şi gasteropodului Viviparus sp. (Fig. 5). Si in acest eşantion frecvenţa valvelor de Unio crassus este crescută 32% din total moluşte. Aceste date confirma rezultatele anterioare şi faptul că în acestă perioadă a locuirii scoica era consumata mai intens datorita preferinţelor alimentare sau chiar a abundenţei în mediu datorită caracteristicilor ecologice propice pentru dezvoltarea speciei U. crassus. Peşti. In aceasta campanie au fost identificate 1750 resturi ce au aparţinut peştilor (Fig. 5) din care 1165 (66,57%) au fost determinate. Dintre acestea 50,91% provin prin colectare directă iar 49,09% prin cernerea a 86 litri de sediment din USrile cercetate. Speciile identificate sunt comune în Dunăre şi apele dulci: sturioni, ştiucă, crap, avat, batcă, roşioară, somn,
biban si şalău. Dintre speciile determinate somnul domină ca număr de resturi (456) fiind urmat de sturioni (204) şi de crap (184). O comparaţie între eşantioanele obţinute prin recoltare directă şi prin cernere de sediment ne arată suprareprezentarea somnului în eşantionul direct şi dominanţa cyprinidelor în eşantionul cernut (Fig. 6). Reconstituirea dimensiunilor Sturionii sunt prezenţi cu resturi provenind de la scuturile osoase externe dar şi cu radii de la înotătoare sau oase de la craniu (palatopterygoid, dentar). Singura specie determinată în acest eşantion este morunul (Huso huso) cu indivizi de talie medie şi foarte mare (17 resturi). Ştiuca (Esox lucius) e prezentă cu opt indivizi dintre care patru sunt de talie mică (380-468 mm Lt, 0,36-0,71 kg). Ceilalţi sunt de talii medii (doi între 627-676 mm şi 1,8-2,3 kg) şi foarte mari (doi între 745-1012 mm LT şi 3,1-8,3 kg). Masa totala a ştiucilor este de 17,8 kg. Plătica (Abramis brama) e reprezentată de doi indivizi de dimensiuni medii (445 mm Lt si 1,12kg) masa toatală fiind de 2,2kg. Un singur individ de avat (Aspius aspius) a fost identificat de dimensiune medie 490mm Lt şi 1kg. Batca (Blicca bjoerkna) este prezentă cu resturi de la 4 indivizi cu dimensiunile cuprinse între 172-210 mm Lt (65120g) şi o masă totală de 385 g. Babuşca (Rutilus rutilus) este prezentă cu resturi de la zece indivizi: nouă de talie mică (30-165mm Lt şi 45-184 g) şi unul de talie mare de 340 mm Lt (600 g). Masa totală este de aproximativ 1,73 kg. Doar pentru trei indivizi de roşioară (Scardinius erythrophtalmus) s-au reconstituit dimensiunile. Unul este de talie foarte mică (116 mm Lt şi 17 g) şi doi de talie relativ mare 221 mm (Lt şi 280 g). Masa totală pentru această specie este de 0,58 kg. Crapul (Cyprinus carpio) a fost identificat cu un număr de 20 indivizi (figura 3) cu talii cuprinse între 509 şi 1175 mm Lt (1,9-25,9 kg). Toţi se încadrează în categoria reproducătorilor. Masa totala a crapilor ajunge la 189,5 kg. Somnul (Silurus glanis). S-au reconstituit dimensiunile pentru 44 indivizi (figura 4) cu talii cuprinse între 718 şi 2640 mm LT (2,4-123 kg). Aceştia se încadrează în categoria medie spre mare. Masa totala a indivizilor estimaţi se ridică la peste 1473 kg. Pentru şalău (Sander lucioperca) au fost reconstituite dimensiunile pentru 17 indivizi (Figura 5). Unul este de mici dimensiuni 339 mm LT (0,32 kg) iar ceilalţi se încadrează în categoriile mare şi foarte mare 576-760 mm Lt şi 1,7-4 kg). Masa totală este de 45,6 kg. Bibanul este prezent cu resturi de la patru indivizi de dimensiuni medii (270-355 mm Lt) ce totalizează o masă de (1,5 kg). Datele din acest eşantion confirma rezultatele de până acum obţinute pentru acest nivel (SC/PP). Observăm slaba prezenţă a speciilor de talie mică şi a ciprinidelor chiar şi în cazul eşantioanelor obţinute prin cernere de sediment, pescuitul fiind orientat către captura speciilor de talie mare precum crapul, somnul, şalăul sau sturionii. Reptile. Cele două specii de ţestoase sunt prezente cu 63 resturi. Ţestoasa de apă Emys orbicularis este prezentă cu 56 resturi izolate de la carapace şi plastron. Ţestoasa de stepă Tesudo graeca este slab reprezentată cu resturi de la plastron şi de la carapace un fragment fiind prelucrat prin şlefuire. Aves. În eşantion au mai fost identificate 19 fragmente aparţinând păsărilor.