Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cernău | Ioan | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Randoin | Bernard | participant | Ministère de la Culture et de la Communication, France |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Utilajul litic şi IMDA
În ceea ce priveşte utilajul litic se poate observa la modul general că acesta este tipic pentru aşezarea gumelniţeană de aici fiind caracterizat de manifestarea industriei lamelare în producerea suporturilor şi respectiv a uneltelor. Astfel se explică frecvenţa mare a lamelor cu dimensiuni medii şi mici, cele mai multe fiind fragmentare.
Gratoarele aparţin preponderent tipului pe lamă cu dimensiuni mici şi medii.
În cazul utilajului obţinut din sursele aflate în proximitatea sitului s-a putut constata că acestea ofereau cel mult cca. 50% din necesar. Descoperirea în eşantioanele sitate a aşchiilor de debitaj, lipsa nucleelor epuizate sau în curs de epuizare şi a fragmentelor de cortex sugerează că utilajul a fost obţinut din blocuri prefabricate obţinute prin intermediul schimbului sau că acestea au fost procurate de prospectori din cadrul comunităţii locale.
În ceea ce priveşte utilajul obţinut din materii prime alogene se pare că acesta ajungea în sit în stare finită. Aşchiile de mici dimensiuni descoperite în cadrul aşezării demonstrează că uneltele erau cel mult reparate de meşterii locali.
Se poate remarca şi frecvenţa mai mare (dacă se are în vedere suprafaţă cercetată), a şlefuitoarelor realizate din gresii carbonatice.
Râşniţele descoperite, în stare fragmentară erau lucrate din şist verde, caracteristic pentru depozitele din centrul Dobrogei ceea ce demonstrează că cel puţin unele surse de materii prime au fost utilizate, foarte probabil, de-a lungul întregii locuiri gumelniţene de aici.
Utilajul IMDA este caracterizat din punct de vedere tipologic de dăltiţe şi împungătoare, întregi sau fragmentare.
Sedimentologie şi micromorfologie
Analiza sedimentologică din campania de cercetări 2010 a avut ca principal obiectiv cercetarea succesiunii stratigrafice observate pe profilul magistral (nordic) din suprafaţa SC/PP. Această succesiune este constituită din nivelurile de construcţie, amenajare şi utilizare corespunzătoare unor locuinţe incendiate şi neincendiate, unor niveluri de locuire exterioare structurilor antropice şi unor umpluturi de gropi şi şanţuri de fundaţie.
În ceea ce priveşte nivelurile de construcţie, o situaţie mai deosebită în raport cu situaţiile observate până în prezent a reprezentat-o un perete interior al unei locuinţe incendiate, a cărui parte centrală, dintre lutuielile din chirpici fin, omogen, a fost realizată pe un pat de amenajare cu structură granulară, ce conţine predominant fragmente cm de chirpici ars, suprapus de o lentilă de sediment fin. Peste aceasta, a fost depus chirpici fin, cenuşiu verzui, omogen, foarte compact, fără să fie observată o structură de rezistenţă de lemn.
Acest perete, ca şi nivelul de distrugere corespunzător locuinţei incendiate, au fost secţionate, obţinându-se o suprafaţă plană, aproape orizontală, marcat de un nivel cu grosime de câţiva mm, de sediment fin, cu frecvente impregnaţii feruginoase, ce indică faptul că, foarte probabil, această zonă a fost abandonată pentru o scurtă perioadă de timp (posibil pe durata anotimpului rece), fiind acoperită ulterior de un nivel de locuire exterioară.
Partea inferioară a succesiunii studiate este reprezentată printr-o alternanţă de niveluri cu grosime de cca 1 cm de sediment siltic, gălbui, omogen, foarte compact şi niveluri fin micro-stratificate, de culoare cenuşiu închis, ce conţin frecvente granule mm de cărbune ars. Aceste niveluri au fost interpretate ca reprezentând unităţi de amenajare, din sediment siltic, a unui spaţiu în care aveau loc anumite activităţi antropice, aflate în relaţie cu prepararea sau prelucrarea prin foc a unor vegetale, ce ar putea să reprezinte un spaţiu anexă al unor structuri construite.
Eşantionarea micromorfologică a acestei unităţi va permite observaţii detaliate asupra modului de amenajare a acestui spaţiu, ca şi asupra tipului de materie vegetală rezultat în urma activităţilor antropice.
Petrografie-materialul litic
Analiza preliminară asupra petrografiei materialului litic descoperit în această campanie a indicat aceleaşi tipuri de roci, cunoscute până în prezent.
Dintre rocile sedimentare, au fost identificate numeroase fragmente de calcar cu dimensiuni foarte variate, întâlnite în cadrul unor deşeuri menajere, cât şi în nivelul de distrugere al unei locuinţe. Aceste roci sunt întâlnite în imediata vecinătate a sitului, ca şi concreţiunile silicioase care sunt întâlnite fie ca fragmente, fie ca percutoare, unelte sau deşeuri de prelucrare. Din calcar este realizată şi o bilă (de praştie?) de mici dimensiuni. A fost identificat şi un galet de calcar brun deschis, omogen, de mici dimensiuni, utilizat probabil ca şlefuitor.
Un alt tip de rocă sedimentară identificat este cel al gresiilor carbonatice, de culoare gălbuie, cu textură fină sau grosieră, din care sunt realizate câteva frecătoare si ascuţitoare. Un mic şlefuitor de formă prismatică este realizat dintr-un marnocalcar fin, omogen, de culoare cenuşiu verzuie.
Cel mai frecvent tip de rocă identificat, şisturile verzi, sunt utilizate pentru realizarea râşniţelor sau frecătoarelor. Cele câteva râşniţe descoperite în acest an sunt fragmentare, în general de mici dimensiuni. Dintr-un şist verde cu textură foarte fină, de culoare cenuşiu verzui deschis, foarte omogen, au fost realizate un ascuţitor şi un şlefuitor de mici dimensiuni. A fost identificat şi un galet fragmentar, de mici dimensiuni, din şist verde cu textură fină, utilizat probabil ca şlefuitor.
Cuarţitele, foarte fine, omogene, fără impurităţi au fost utilizate pentru realizarea unui percutor şi a unui şlefuitor de mici dimensiuni.
Rocile magmatice sunt reprezentate printr-un singur fragment de topor, de culoare cenuşiu verzui, foarte omogen, foarte compact, cu structură cristalină fină.
Studiul arheozoologic
In aceasta campanie s-au recoltat numeroase resturi faunistice (peste 10.000) care aparţin mai multor clase de animale: crustacee (raci), moluşte (scoici şi melci), peşti, reptile, păsări şi mamifere. Ponderea cea mai însemnată ca număr de fragmente o au scoicile şi peştii, urmate de mamifere.
S-au folosit ambele tehnici de recoltare a materialelor faunistice: respectiv cea directă din săpătura şi cernerea de sediment din diferite structuri arheologice, fiecare dintre acestea având o serie de avantaje şi dezavantaje, reliefate cu altă ocazie (Popovici et al. 2002). Pentru acest stadiu al cercetării arheozoologice, rezultatele prezentate în cadrul acestui raport au un caracter preliminar.
Materialul faunistic recoltat direct este reprezentat de moluşte, peşti, reptile, păsări şi mamifere (tabelul 1). Printre aceste resturi a fost identificată şi o ulnă ce a aparţinut unui individ uman (Homo sapiens). Resturile faunistice, prezintă frecvent o crustă de sediment aderentă la suprafaţă ce nu impiedică determinarea taxonomică precisă, ci doar luarea măsurătorilor pentru reconstituirea taliilor.
Dominante ca număr de resturi dar şi cu o fragmentaritate crescută în aceste eşantioane sunt moluştele. Dintre acestea s-a observat că atât resturile de scoici de râu din genul Unio cât şi cele de lac Anodonta sunt dominante. Melcii acvatici sunt şi ei prezenţi dar în număr redus.
Peştii sunt prezenţi cu fragmente osoase de dimensiuni mari ce au apartinut sturionilor, somnului (Silurus glanis), crapului (Cyprinus carpio) sau şalăului (Sander lucioperca). In cazul somnului câteva vertebre precaudale de dimensiuni mai mari ne-au atras atenţia şi am încercat o reconstituire a dimensiunilor. Astfel s-au obţinut doi indivizi de talii cuprinse între 2 şi 2,4 m lungime totală şi greutăţi între 100 şi 130 kg. Resturile de ştiucă (Esox lucius) sunt destul de rare ca şi cele ale cyprinidelor de dimensiuni medii sau mici. Acest lucru este normal pentru tehnica de prelevare folosită. De aceea pentru câteva din structurile arheologice mai importante s-a realizat şi o eşantionare. Astfel s-au cernut sub jet de apa un total de 350 litri de sediment. Materialele faunistice din unităţile stratigrafice în cauză sunt prezentate detaliat în tabelul 2. Şi în acest caz numărul de resturi aparţinând scoicilor este predominant. Se observă însă o foarte mare fragmentaritate în majoritatea eşantioanelor. Taxonii dominanţi sunt Unio şi Anodonta. Racii sunt reprezentaţi de gastrolite, pastile de calciu ce sunt folosite după năpârlire la formarea exoscheletului. Resturile de peşti de mari dimensiuni sunt de această dată însoţite şi de cele de mici dimensiuni. In afară de speciile identificate prin metoda directă au mai fost observate cele ce au aparţinut plăticii, babuştei, văduviţei, carasului şi bibanului. Aceste rezultate ne arată că pe lângă speciile de talie mare erau pescuite şi cele de talie mică doar că importanţa lor în cadrul alimentaţiei era mai redusă.
S-au mai identificat în materialele analizate şi câteva clase de animale prezente cu o cantitate de resturi mică. Ţestoasele sunt prezente cu resturi de carapace şi plastron ale ţestoasei de apa Emys orbicularis. Păsările cu excepţia a două resturi ce provin de la indivizi de talie foarte mare, restul sunt reprezentate de indivizi de talie mica. Micromamiferele sunt reprezentate de arici (Erinaceus europaeus) şi de rozătoare de talie mica ce vor fi determinate în cadrul laboratorului de arheozoologie al Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Toate aceste animale sunt caracteristice pentru zona în care se afla situl.
Resturile de mamifere au o pondere relativ scăzuta ca NR (sub 30%) comparativ cu celelalte tipuri de clase de animale identificate în diferite contexte arheologice de la Hârşova. Toate aceste fragmente prezintă caracteristicile unor deşeuri menajere: urme de tăiere - de dezarticulare şi de descărnare, urme de dinţi (de carnivore, probabil câini), urme de ardere, etc.
Lista speciilor, destul de lungă, ilustrează atât activitatea de creştere a animalelor (vita domestică, porcul, oaia, capra şi câinele), cât şi vânătoarea (cerb, căprior, mistreţ, bour, vulpe, vidra, bursuc, pisica sălbatica şi iepure de câmp).
Ponderea activităţii de creştere a animalelor este dovedită de cantitatea de oase care aparţin speciilor domestice. Dintre acestea în cadrul acestui raport preliminar putem afirma că bovinele au o pondere relativ mare, ele fiind urmate de către suine şi ovicaprine. Se observă ca şi altădată ponderea relativ ridicată a resturilor de câine (cca. 5%).
Chiar dacă în acest moment cercetarea arheologică pluridisciplinară se desfăşoară în Zona C, deci la baza tell-ului, s-au identificat 4 resturi de câine care prezintă urme de descărnare, dar şi de jupuire ceea ce demonstrează că specia era utilizată în alimentaţie încă de la începutul formării sitului.
Vânatul este extrem de variat, dintre taxonii preferaţi din punct de vedere cinegetic cea mai mare pondere o au mistreţul şi cerbul; restul speciilor având o pondere scăzută, în general sub 1%.
Cu ocazia acestei campanii de săpături s-au recoltat o serie de resturi (20) osteologice de suine (porc şi mistreţ) de la Hârşova - tell în vederea analizei lor din punct de vedere paleogenetic şi morfometric în cadrul proiectului NERC Pigs, People and the Neolithisation of Europe coordonat de către Dr. Keith Dobney (Aberdeen University cu parteneri Durham University şi CNRS Paris).
De asemenea pe teren s-a realizat eşantionarea a peste 20 de probe de bovine dedicate analizei izotopice în cadrul programului European ERC Stable isotope investigations on the adaptations of Neolithic husbandry to the climatic and environmental settings of Central, Mediterranean and North-western Europe (SIANHE coordonat de Marie Balasse – CNRS, Franţa). Programul are ca obiective studierea cunoştiinţelor zootehnice ale crescătorilor de animale din Neoliticul european şi înţelegerea manierei cum comunităţile acelei epoci au reuşit să asigure supravieţuirea turmelor lor şi să adapteze strategiile de producţie la noi medii. Scopul principal este de a evalua presiunile mediului înconjurător şi cele fiziologice asupra tehnicilor de creştere a animalelor în Europa şi de a determina în ce măsură crescătorii de animale puteau modifica sistemele biologice prin mijloace tehnice. Programul include aşezări neolitice din Caucaz (Armenia), Europa de Est (Ucraina), Europa Centrală (România şi Cehia) şi Europa Occidentală (Franţa şi Marea Britanie).