Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 8
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cernău | Ioan | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Randoin | Bernard | participant | Ministère de la Culture et de la Communication, France |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
Raport:
Campania 2010 a avut următoarele obiective:
- avându-se în vedere plasarea Zonei C la partea inferioară a stratigrafiei locuirilor umane din tell-ul de la Hârşova importanţa acestor cercetări se relevă a fi deosebită fiind de natură să ofere informaţii extrem de importante privind caracterul locuirii gumelniţene în perioada de formare tell-ului (având în vedere puţinele date care există în acest moment în circuitul ştiinţific referitoare la această problemă), dar şi a celor atribuite culturii Boian- documentate în cursul vechilor săpături, a relaţiilor pe care acestea le-au avut cu cele ale culturii Hamangia;
- continuarea cercetării structurilor de locuire surprinse în campaniile precedente în Zona C, St.20;
- studierea pluridisciplinară a complexelor surprinse;
- completarea bazei de date a şantierului prin introducerea informaţiilor privind unităţile stratigrafice, complexele şi artefactele descoperite;
- continuarea formării profesionale a studenţilor participanţi la săpături.
Concepţia şi metodologia
Săpătura a fost condusă conform concepţiei şi metodologiei formulate deja şi publicate (C.A. XI. t.1) în cazul şantierului Hârşova - tell.
Tehnicile de săpătură au avut în vedere săparea foarte atentă a fiecărei unităţi stratigrafice astfel încât să poată fi observate şi înregistrate toate atributele fiecăreia.
O atenţie deosebită a fost acordată în această campanie unităţilor stratigrafice descoperite în spaţiile construite respectiv în SL105 şi SL106.
În cazul C2017 şi C2008 – zone cu depuneri menajere s-a studiat cu deosebită atenţie compoziţia şi structura spaţială a diferitelor tipuri de artefacte şi ecofacte cu intenţia de a se putea obţine date cât mai complete privind paleoeconomia şi strategiile de gestionare a resurselor.
S-a realizat analiza complexă a datelor stratigrafice obţinute, realizarea secvenţelor stratigrafice pentru aceste complexe şi analiza mobilierului arheologic în principal a ceramicii în funcţie de Diagrama Secvenţelor Stratigrafice.
În studierea ceramicii a fost utilizată concepţia cronostratigrafică utilizată începând din 1993 pe acest şantier corelată cu metodologia specifică definită şi publicată în 2003.
Strategia eşantionării
Consecinţă a suprafeţei restrânse ce poate fi cercetată în această zonă a tell-ului, accentul a fost dirijat preponderent spre obţinerea unor date cât mai concludente privind caracteristicilor locuirilor umane şi a evidenţierii strategiilor de gestionare a diferitelor tipuri de resurse.
Astfel, eşantionarea a avut drept obiectiv principal definirea stratigrafică şi culturală a diferitelor unităţi stratigrafice iar în funcţie de starea lor de conservare au fost prelevate eşantioane ce au fost tratate sub jet de apă în coloane de site de 4 şi 1 mm.
Ulterior, resturile rezultate de la tamisare au fost triate în funcţie de materialul primar, prelucrate tipologic şi statistic pentru a putea fi interpretate.
Principalele complexe arheologice cercetate
C2017 reprezintă o zonă menajeră surprinsă pe toată suprafaţa cercetată, respectiv a St.20. Aceasta a fost observata imediat sub distrugerea SL106 (US20055). C2017 prezintă o înclinare semnificativă de la N spre S şi de la V spre E (de la jumătatea St. 20 către marginea de E a acestuia). Ea era formată din următoarele unităţi stratigrafice :
- US20056- în c.A1-3, B1-3, cu o grosime de aproximativ 0,10 m în zona de N şi 0,07 m în cea de S a sectorului;
- US20057 - în c.A1 cu o grosime de 0,01 cm, fiind de fapt o lentilă de cenuşă;
- US20059 - în c.A1 cu o grosime de aproximativ 0,02 m, fiind tot o lentilă de cenuşă;
- US20058=20150- a fost observată şi cercetată în c.A1-3, B1-3, C1-3, D1-3; acest US a primit două numere de înregistrare deoarece a fost înregistrat atât în profilul de E, cât şi în cel de V; la demontare s-a constatat că era un singur nivel de deşeuri menajere, cu aspect microstratificat în zona de S a sectorului (respectiv c.A3 B3 C3); grosimea sa variază de la 0,10-0,15 m în nordul sectorului şi până la 0,20-0,30 m în sudul acestuia;
- US20148-B1 C1 D1 D2 D3, cu o grosime ce variază de la N (20 cm) la S (10 cm ), în c.D1 şi D2, la baza US-urilor au fost observate foarte multe scoici, fragmente întregi, toate foarte fragile.
- US. 20149-în c.D1-fiind o lentilă de cenuşă, cu o grosime de aproximativ 4-5 cm şi o lungime de cca. 40 cm .
Grosimea întregului complex 2017 creşte de la N (aproximativ 25 cm) către zona de S a sectorului (aproximativ 40 cm).
In zona de N a complexului (US20058 - în c.B1, C1) au fost înregistrate foarte multe pietre de dimensiuni centimetrice şi decimetrice, care nu prezentau structuri spaţiale organizate. De asemenea, o cantitate semnificativă de pietre (cu dimensiuni centimetrice şi decimetrice), a fost descoperită şi în c.D3.
Menţionăm şi faptul că US20058 (=20150), a prezentat cu precădere în zona de S a complexului, un aspect microstratificat, format din lentile de:
- cenuşă cu o formă oval-alungită - >30/50 cm,cu o grosime de aproximativ 5 cm, la limita dintre c.D2 - C2.
- coprolite, cu o formă aproximativ rotundă cu diametrul de cca. 30 cm, şi grosimea de 0,5 cm în c.B3;
- zonă de ardere la negru a sedimentului, ce avea o formă ovală cu diametre de 1m/80 cm şi o grosime de 0,3 cm; aceasta conţinea fragmente milimetrice şi centimetrice de cărbune, la limita dintre c.A1 şi A2;
- cenuşă observată la partea inferioara a US20058, în c.A3, cu o grosime de 1 cm;
Din C2017 a fost prelevat sediment pentru tamisaj, după cum urmează:
US20056 – c.A2 - 50 litri; US20056 – c.B3 - 50 litri; US20148 – c.C1 - 50 litri; US20148 – c.C3 - 50 litri
C2008 reprezintă o zonă menajeră surprinsă stratigrafic peste distrugerea SL106 şi sub podelele SL105, ea fiind astfel în mod cert anterioară ultimei şi posterioară SL106.
Aceasta a fost observată pe întreaga suprafaţă a St.20.
Acumularea de deşeuri menajere de aici prezintă o înclinare semnificativă de la N spre S.
In partea de N nivelurile de deşeuri aveau o grosime de aproximativ 0,10 m (în zona profilului magistral), pentru ca în zona sudică să atingă o grosime de cca. 0,20-0,25 m.
De asemenea, zona de deşeuri menajere prezintă şi o uşoară înclinare de la V la E. Nici pe această direcţie grosimea totală a US-urilor din componenta complexului nu a fost egală, către zona vestică ea fiind mai subţire (10-20 cm), iar spre cea estică, mai groasă (20 cm). Lectura profilului de E a permis observarea US20053 şi 20054. In plan s-a observat că în cazul US20053 acesta avea două secvenţe principale (US20053 şi US20801) separate între ele de US20800.
In plan s-a observat existenţa a numeroase lutuieli cu suprafeţe variind între 30-40 cm² şi 100-120 cm² şi grosimi de la 0,5 cm până la 5-7 cm. Compoziţia lor era variabilă în cazul următor predomina cenuşa şi cărbunele, foarte puţină ceramică. Cele în care predominau scoicile erau situate de regulă la partea inferioară a US-urilor.
Pentru tamisare au fost prelevate 3 eşantioane de câte 50 de litri de sediment şi mai multe eşantioane de cenuşă în vederea trierii.
SL106
In campania de săpătură a anului 2009 a fost observat atât în profilul de E cât şi pe cel de V un nivel masiv format din blocuri centimetrice şi decimetrice de chirpic ars şi foarte rar fragmente de chirpic ars. Nivelul a primit trei numere de US: 20055, 20147, 20176, acestea au fost echivalate ulterior.
Iniţial a fost interpretat ca o distrugere în exteriorul perimetrului locuinţei, aceasta afirmaţie a fost făcută pe baza observaţiilor din profilele suprafeţei cercetate, sub distrugere nefiind observate podelele sau alte amenajări susceptibile a fi existat.
In campania 2010 distrugerea a fost atribuită SL106 şi a fost cercetată integral. Aceasta ocupa întreaga suprafaţă cercetată, de aproximativ 36 m² şi avea o grosime ce varia de la 20 cm în c.A2-3 , B2-3 la 15 cm. Numai în sud-vestul c.C 3 distrugerea avea maxim 10 cm. Din punctul de vedere al poziţiei stratigrafice SL106 era suprapusă de o zona menajeră (C2008) şi suprapunea la rândul ei o altă zonă de deşeuri menajere (C2017).
In timpul demontării s-au observat că aspectul general al distrugerii este “răscolit”, resturile de pereţi şi podele fiind amestecate între ele. De asemenea, în c.B1, C1, D1, au fost observate foarte multe pietre de dimensiuni centimetrice şi decimetrice, care însă nu prezentau o organizare coerentă.
In zona c.C1 a fost surprinsă o “structură” formată din două bârne arse, dispuse perpendicular una pe cealaltă. Prima dintre ele era orientată aproximativ N-S şi avea următoarele dimensiuni: L=40 cm, l=5 cm.
La limita dintre c.B1 şi B2 a fost observată o lentilă “consistentă” de scoici şi solzi de peşte cu dimensiunile de: 50/70 cm şi o grosime de aproximativ 7 cm. De asemenea, în c.B1 în cadrul US20055 a fost observată o lentilă de cenuşă care a primit numărul de US20518. Ambele au fost considerate drept rezultatul unor acţiuni punctuale cu intensitate şi durată scurtă.
Prezenţa acestora precum şi faptul că la partea inferioară a distrugerii au fost descoperite multe oase de mamifer, ne poate conduce la ipoteza că distrugerea SL2106 este posibil să fi avut loc în două faze.
Absenţa pereţilor şi a podelelor in situ precum şi a altor amenajări poate fi pusă pe seama unei distrugeri deliberate şi sistematice a SL106. Semnalăm că o situaţie asemănătoare a fost descoperită şi la Borduşani-Popină în cazul SL33). Această situaţie are consecinţe extrem de importante privind documentarea unui alt tip de distrugere/sacrificare a unor structuri de locuire construite în arealul nordic/muntean al culturii Gumelniţa.
În afară de aceste complexe prezentate mai sus au fost descoperite şi cercetate un număr de 27 de gropi de pari şi două şanţuri de fundaţie surprinse parţial în suprafaţa St.20.
În decursul săpăturilor arheologice au fost recoltate un număr de 487 de pungi cu peste 6.300 de fragmente ceramice. Acestea au putut fi determinate specific, respectiv din punctul de vedere al pastei ceramice şi al formelor.
Observaţiile preliminare realizate demonstrează că cea mai frecventă categorie de pastă a fost cea a ceramicii grosiere urmată de cea semifină şi fină, situaţie care este normală dacă se au în vedere în principal dimensiunile şi frecvenţa şocurilor mecanice şi termice datorate manipulării recipientelor sau a utilizării lor.
Din punct de vedere tipologic s-a putut constata o structură a formelor şi decorurilor ce permite încadrarea preliminară a materialului descoperit într-o secvenţă timpurie a etapei Gumelniţa A2.