Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2007
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 5
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dimofte | Daniela | participant | Instiuție Nedefinită |
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Randoin | Bernard | participant | Ministère de la Culture et de la Communication, France |
| Parnic | Andreea | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
Raport:
În campania 2007 lucrările au fost efectuate în principal în SB. având drept scop cercetarea complexelor a căror săpare începuse în anul precedent.
Cele mai importante dintre acestea sunt C1017 respectiv zona de depozitare a deşeurilor corespunzătoare SL68, în sectoarele 9 şi 11, C1027 în sectoarele 4 şi 5, care a avut funcţionalitatea probabilă a unei curţi şi SL19, în sectoarele 2,3,4, 6 şi 7, locuinţă incendiată.
Această campanie a impus continuarea săpăturilor conform protocoalelor de cercetare elaborate anterior cu scopul formulării unei metodologii specifice de cercetare pentru fiecare dintre aceste tipuri de complexe.
Aceasta a presupus săparea detaliată a fiecărei unităţi stratigrafice şi cernerea sub jet de apă a totalităţii sedimentului obţinut. Analizele pluridisciplinare, complexe au impus de asemenea studiul vestigiilor evidenţiate prin trierea din punct de vedere al utilajului de piatră, silex, IMDA, arheozoologic-mamifere şi paleoihtiologic cât şi din punct de vedere al antropologiei fizice astfel încât să se poată evidenţia parametrii specifici care să ofere ulterior constituirea unei baze de date şi a metodologiei de cercetare a altor situaţii similare din acelaşi sit sau din altele.
Toate datele obţinute au fost introduse în Baza Generală de Date a şantierului care astfel a fost adusă la zi cu toatele date primare obţinute. S-a continuat realizarea Diagramelor Stratigrafice Cumulative de Sector pentru zonele săpate. Studierea, clasarea ordonarea şi fişarea materialului ceramic rezultat din aceste diferite complexe a continuat realizându-se diagramele specifice de frecvenţă din punct de vedere tipologic. A continuat analiza detaliată a ceramicii din alte complexe descoperite şi introducerea datelor obţinute în B.D. a şantierului. A fost completată arhiva fotografică în format digital a şantierului.
S-a continuat formarea profesională a studenţilor universităţilor de la Târgovişte, Bucureşti şi Constanţa participanţi la săpături. A fost organizată şi în această campanie „Ziua porţilor deschise" în colaborare cu membrii colectivului şantierului arheologic Hârşova-Cetate şi muzeul "Carsium" din oraş.
Locuinţa nr.19 (SL19)
A continuat cercetarea vestigiilor acestei locuinţe incendiate care s-au dovedit a oferi situaţii foarte interesante. Ele, după cum s-a precizat în rapoartele anterioare, au fost observate în sectoarele 2, 3, 7 şi 8, din SB, pe o suprafaţă de cca. 60 m². Aceasta nu era însă întreaga suprafaţă iniţială a sa deoarece a fost distrusă în principal de intervenţiile contemporane în partea de S şi SE. La acestea mai trebuie sa adăugăm şi distrugerile posterioare locuinţei dar care au fost efectuate de construcţiile posterioare, gumelniţene şi ne referim aici în primul rând la şanţurile de fundaţie săpate aici. S-a observat că locuinţa a avut o orientare generală NNE–SSE ceea ce sugerează o modificare a orientării sale în raport cu alte locuinţe ce au fost cercetate anterior aici. Aceasta ridică o problemă ce priveşte modificările de amplasament şi orientare a locuinţelor gumelniţene care deocamdată par a sugera modificări mai ample decât am fi fost tentaţi să o credem acum câţiva ani şi ale căror cauze sperăm să poată fi elucidate în campaniile viitoare.
Observaţiile preliminare care au putut fi efectuate în campaniile precedente sugerează că resturile pereţilor perimetrali, portanţi, incendiaţi, par să fi căzut înspre interiorul locuinţei. Observaţiile făcute în acestă campanie, care nu sunt totuşi complete, par a sugera că cel puţin o parte a pereţilor din zona de V a locuinţei au fost de fapt pereţii locuinţei anterioare, reutilizaţi atunci când după abandonarea sa a fost construtiă SL19.
Deci, observaţiile cele mai incitante din punctul nostru de vedere se referă şi la pereţii perimetrali ca şi la cel interior (deci şi de pe latura de N), care sugerează existenţa unei situaţii inedite până în prezent la Hârşova, respectiv existenţa unei locuinţe anterioare celei aflate în curs de cercetare, (SL19) şi care pare să fi fost la un moment dat, cel puţin parţial, reutilizată în momentul construirii SL19. Aceeaşi situaţie pare a fi existat şi pe latura de V a locuinţei. Aceste observaţii au impus un ritm lent al cercetării deoarece a apărut evidentă necesitatea clarificării tuturor detaliilor constructive.
Locuinţa nr. 68 (SL68)
Vestigiile acestei structuri construite au fost cercetate în cursul campaniilor precedente. Reamintim că aceasta, spre deosebire de celelalte locuinţe cunoscute până în prezent la Hârşova era unicelulară. Dacă din punctul de vedere al orientării ea nu este diferită de altele, trebuie să adăugăm că nu a fost descoperită nici o structură de combustie în interiorul său. Resturile de pereţi pictaţi o individualizează încă o dată. Toate observaţiile din teren demonstrează o ardere inegală a sa. Un alt detaliu constructiv o individualizează şi anume documentarea unui pod existent numai pe cca. o treime din suprafaţa sa.
Toate aceste date permit afirmaţia că această structură construită nu a fost una comună la Hârşova. În acest context evidenţierea unor spaţii cu utilizare ce până în prezent nu a mai fost documentată în nici un tell gumelniţean de pe teritoriul României, (C1017) a impus adoptarea unor metodologii speciale de abordare.
O atenţie deosebită a fost acordată nivelurilor ocupaţionale exterioare (C1017), încă din campaniile precedente, o parte din rezultate fiind deja prezentate. Au fost analizate toate categoriile de materiale rezultate în urma cernerii sub jet de apă fiind utilizaţi mai mulţi parametri comparativi între care natura materialului suport, nivelul fragmentarităţii, greutatea, frecvenţa, repartiţia spaţială şi atunci când a fost posibil natura intervenţiilor antropice.
Studiul ceramicii a fost continuat prin analizarea detaliată a loturilor din câteva complexe respectiv L19, 48, 50, 56, 58 şi 68. Principiul de bază al acestui demers a avut în vedere definirea globală a caracteristicilor fiecărui complex într-o primă fază. Ulterior, în cea de a doua etapă de studiu ceramica a fost analizată specific pentru fiecare unitate stratigrafică, alcătuindu-se listele tipologice.
Pentru a se putea realize aceasta, fiecare fragment ceramic a fost analizat, clasificat şi fişat. Ulterior fiecare fişă va fi introdusă în baza de date a şantierului. Pe baza acestor fişe s-au realizat liste tipologice - inventar pentru fiecare US şi fiecare complex, respectiv SL. Ele vor constitui baza realizării listelor tipologice definitive a aşezării.
Planşa 36
Studiu sedimentologic în aşezarea neo-eneolitică de tip tell de la Hârşova. Raport preliminar
Constantin Haită (MNIR-CNCP), Daniela Dimofte (Univ. Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Geofizică)
În timpul campaniei de cercetări arheologice din anul 2007, studiul sedimentologic a fost orientat pe trei direcţii importante:
- studiul succesiunilor stratigrafice din interiorul locuinţelor (alcătuite din podele, lutuieli şi niveluri ocupaţionale fine);
- studiul nivelurilor de locuire corespunzătoare unor spaţii situate în exteriorul structurilor antropice, cum sunt cele din cadrul unei zone de pasaj;
- înregistrarea succesiunii stratigrafice observate pe profilul magistral.
În ceea ce priveşte studiul micromorfologic al secvenţelor stratigrafice situate în interiorul locuinţelor gumelniţene, în campania 2007 au fost analizate succesiunile corespunzătoare locuinţei incendiate SL19. Eşantioanele micromorfologice prelevate au ca scop identificarea materialelor de construcţie, stabilirea modului şi ritmului de amenajare al spaţiului locuit, precum şi descifrarea activităţilor umane desfăşurate în acest spaţiu.
Astfel de studii, elaborate până în prezent în aşezările gumelniţene Hârşova tell şi Borduşani Popină, au permis identificarea unor tipuri specifice de materiale de construcţie pentru podele, lutuieli sau alte amenajări de tipul cuverturilor, ca şi a unor zone distincte de activitate în cadrul unei aceleaşi locuinţe. De asemenea, avem în vedere realizarea unor comparaţii între locuinţele neincendiate si cele incendiate, din punct de vedere constructiv.
În ceea ce priveşte studiul nivelurilor de locuire exterioare, acesta are ca scop identificarea unor posibile amenajări, situate în exteriorul locuinţelor, identificarea unor zone de pasaj sau a unor zone corespunzătoare unor anumite activităţi umane, precum şi caracterizarea condiţiilor de mediu asociate.
În campania de cercetări 2007, au fost analizate nivelurile exterioare corespunzătoare locuinţei SL19, având în vedere corelarea micro-stratigrafică a succesiunilor contemporane. Studiul micromorfologic are ca scop evidenţierea activităţilor umane cărora le pot fi atribuite nivelurile de locuire exterioare.
Înregistrarea profilului magistral a continuat în sectoarele 2 şi 3, avându-se în vedere atât corelarea stratigrafică a sectoarelor, cât şi a succesiunii înregistrate pe profil cu secvenţele cercetate arheologic.
Studiul arheozoologic al faunei de mamifere de la Hârşova-tell
Adrian Bălăşescu (MNIR-CNCP)
Resturile de mamifere au o pondere relativ scăzuta ca NR (sub 40%) comparativ cu celelalte tipuri de fragmente faunistice identificate in diferite contexte arheologice de la Hârşova. Lista speciilor este destul de lungă şi ea ilustrează atât activitatea de creştere a animalelor (vita domestică, porcul, oaia, capra şi câinele), cât şi vănătoarea (cerb, căprior, mistreţ, bour, lup, vulpe, bursuc, vidra, pisica sălbatica, râs, lup, bursuc, jder, vidră, cal sălbatic, castor, iepure sălbatic).
Ponderea activităţii de creştere a animalelor este dovedită de cantitatea de oase care aparţin speciilor domestice. Dintre acestea ovicaprinele cu 25% ca număr de resturi (NR) au cea mai mare pondere, ele fiind urmate de suine 19,5% si apoi de bovine 11%. De asemenea şi la Hârşova-tell se observă ca resturile de câine au o pondere relativ ridicată (cca. 8%):
Vânatul este extrem de variat, dintre taxonii preferaţi din punct de vedere cinegetic cea mai mare pondere o are mistreţul (15 %), care este urmat de cerb (3%); restul speciilor având fiecare între 0,5-1% (NR).
Studiul resturilor faunistice din diferite contexte în special locuinţe (SL48, SL53, SL56, SL68) ne arata ca doar între 10 şi 15% din resturile faunistice analizate provin din unităţi stratigrafice (de locuire) care ţin de perioada de utilizare a acestor structuri domestice. Restul unităţilor stratigrafice (de amenajare, distrugere, umplutura etc.) nu sunt contemporane perioadei de folosire a locuinţelor, de aceea acestea sunt eliminate din analiza globala a acestui tip de structuri. Analiza fina arheologica prin metoda microstratigrafică aplicată la Hârşova-tell demonstrează ca cea mai mare parte a resturilor faunistice provin din perturbaţii stratigrafice, mai ales umpluturi ale şanţurilor de fundaţie ale pereţilor acestor locuinţe (între 40 şi 50% din faună)
În final specificăm că o serie de resturi osteologice de suine de la Hârşova-tell (nivelurile eneolitice) au furnizat date de paloegenetică extrem de interesante care au făcut obiectul unei publicaţii colective1.
În cadrul programului Econet - Des bœufs, des souris et des hommes : premiers animaux domestiques et premiers commensaux en Europe continentale tempérée (fin du 7e mill.– 3e mill. a.J.-C.). Eclairages centre-européens (Moldavie, Muntenie, Doubroudja, Moravie, Bohème) et ouest-européens (Bassin Parisien, Ouest de la France) s-au analizat din punct de vedere paleogenetic 10 eşantioane de ovicaprine si bovine. La acestea se mai adaugă şi obţinerea a două noi date radiocarbon pentru nivelurile eneolitice.
Şantierul arheologic Hârşova-tell. Cercetarea paleoihtiologica. Raport preliminar
Valentin Radu (MNIR-CNCP)
În campania 2007 s-a început studiul complexului C1017 care reprezintă o zonă din exteriorul locuinţei gumelniţene SL68. Scopul acesteia fost de a cerceta o zonă cât mai vastă din acest complex şi cât mai în detaliu, de a realiza comparaţii cu alte asemenea structuri destul de numeroase în aşezarea de la Hârşova şi de a stabili caracteristicile (densitatea materialelor, perioada de acumulare etc.) şi evoluţia lor.
S-a eşantionat un volum de 715 l de sediment ce ulterior a fost cernut prin site de 1 şi 4 mm. Materialele obţinute au fost ulterior triate folosindu-se drept criteriu materialul, respectiv ceramică, silex, piatră, oase mamifere, micromamifere, pisces, cărbune,
Peşti
Primele date referitoare la studiul resturilor de peşti ne arată că pentru această structură se regăsesc speciile comune întâlnite în Dunăre: sturioni, ştiuca (Esox lucius), avat (Aspius aspius), batca (Blicca bjoerkna), crapul (Cyprinus carpio), sabiţa (Pelecus cultratus), babuşca (Rutilus rutilus), roşioara (Scardinius erythrophtalmus), somnul (Silurus glanis), ghiborţ (Acerina sp.) şi şalăul (Stizostedion lucioperca). În acest lot nu au fost descoperite resturi scheletice atribuibile unor specii marine.
Numărul de resturi studiat pana in acest moment este de peste 5400. Gradul de fragmentare este destul de avansat şi s-au observat arsuri sau deformări cauzate de prepararea culinară. Este destul de evident că o parte din resturile osoase de peşte sunt deşeuri rezultate atât din prepararea culinara iniţiala cât şi în urma consumului.
Stabilirea sezonului de captură pentru indivizi prezenţi cu resturi în diferitele niveluri de evoluţie a zonei de studiu va permite surprinderea evoluţiei temporale dar şi ritmul şi volumul acumulărilor.
Moluşte
S-au identificat un număr de 2197 resturi de moluşte. Dintre gasteropode genul Viviparus sp. este cel mai bine reprezentat. In ceea ce priveşte scoicile genul Unio sp. este dominant (Unio tumidus, Unio pictorum şi Unio crassus) dar se observă şi o buna reprezentare a genului Anodonta sp. La fel ca şi în cazul peştilor gradul de fragmentare al valvelor şi cochiliilor este mare.
Rezumat:
În campania 2007 lucrările au fost efectuate în principal în SB, în nivelul aparţinând culturii Gumelniţa al aşezării tell, şi au avut drept scop cercetarea complexelor a căror săpare începuse în anul precedent.
Note:
1.
1. Ancient DNA, pig domestication, and the spread of the Neolithic into Europe) în cadrul proiectului european The bioarchaeology of pig domestication and husbandry: its role in the biological, economic and social development of complex human society coordonat de Keith Dobney (Durham University).