Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 2006
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 4
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ilie | Ana | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Radu | Valentin | participant | Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Randoin | Bernard | participant | Ministère de la Culture et de la Communication, France |
| Parnic | Andreea | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Parnic | Valentin Aurel | participant | Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Bălăşescu | Adrian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Anghelinu | Mircea | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Niţă-Bălăşescu | Loredana-Cristina | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
Raport:
Tell-ul neo-eneolitic de la Hârşova este situat în partea de SE a oraşului, pe malul Dunării. Are în prezent o formă ovală, cu diametrele de cca. 200 x 60 m, şi o grosime a depozitului arheologic de peste 12 m.
Zona unde este amplasata suprafaţa cercetată este puternic afectată de intervenţiile antropice contemporane, (în principal săparea în malul dinspre Dunăre, la baza sa, a unor anexe gospodăreşti, beciuri, spaţii pentru animale domestice, etc.), care în condiţiile lipsei de reacţie a autorităţilor locale, respectiv primăria oraşului care are obligaţii legale în acest sens, suferă degradări ireversibile, cele mai ample fiind prăbuşirile malului dinspre Dunăre. Astfel, în ultimii 10 ani suprafaţa cercetată s-a redus din aceste cauze cu peste 10%, ceea ce conferă în prezent cercetării de aici un caracter preponderent de salvare.
În campania anului 2006, a continuat cercetarea arheologică cu caracter interdisciplinar, desfăşurată aici. Colectivul şantierului şi-a propus direcţionarea cercetărilor conform următoarelor scopuri:
- continuarea cercetării şi a analizei complexelor de locuire, în special a SL 19 a cărei cercetare a continuat în vederea completării datelor existente, în primul rând cu scopul obţinerii unor date suplimentare privind definirii lor din punctul de vedere al materialelor, tehnicilor constructive şi desigur, al inventarului;
- acordarea unei atenţii deosebite nivelurilor ocupaţionale exterioare surprinse în special în cazul SL 68 în campania anului 2004 cu scopul definirii lor cât mai exacte şi mai complexe; deoarece este prima situaţie mai bine păstrată în cursul cercetărilor efectuate până în prezent la Hârşova s-a decis să li se acorde o atenţie cu totul deosebită având în vedere posibilele consecinţe asupra înţelegerii noastre a tipurilor de relaţii posibil a exista între diferitele categorii de spaţiu în cazul acestei aşezări gumelniţene;
- introducerea noilor date obţinute în cursul săpăturilor în B.D. generală a şantierului, (date stratigrafice, complexele, mobilierul arheologic, etc.);
- continuarea analizei detaliate a ceramicii din alte complexe descoperite şi introducerea datelor obţinute în B.D. a şantierului;
- completarea arhivei fotografice în format digital a şantierului.
Au fost completate Diagramele Stratigrafice Cumulative de Sector.
S-a continuat formarea profesională a studenţilor universităţilor de la Târgovişte, Bucureşti şi Constanţa participanţi la săpături. Alături de aceştia au participat la săpături şi studenţi din SUA şi Germania
A fost organizată şi în această campanie “Ziua porţilor deschise” în colaborare cu membrii colectivului şantierului arheologic Hârşova-Cetate şi muzeul “Carsium” din oraş. Cu această ocazie s-a reuşit transmiterea parţială, în premieră pentru ţara noastră, a manifestării, în direct, pe internet.
În cele ce urmează vom prezenta succint principalele rezultate ale cercetărilor efectuate.
Locuinţa nr. 19, (SL. 19)
Resturile incendiate ale acestei locuinţe, cercetate parţial în această campanie, au fost observate în sectoarele 2, 3, 7 şi 8, din S.B., acoperind o suprafaţă de cca. 60 m². Era, evident, păstrată parţial, fiind distrusă în partea de S şi SE de distrugerile ce au afectat tell-ul în această zonă. Restul suprafeţei era parţial afectat de şanţurile de fundaţie ale altor structuri de locuire posterioare, (C. 913 şi 945 în St.1-2, C.838, 863 în St.3, C.898 şi C 901 în St.7).
Cu toate acestea, chiar dacă aceste vestigii nu reprezentau decât parţial această structură de locuire, s-a putut observa că ele aveau o orientare generală NNE -SSE.
Masa de chirpic prezenta caracteristicile unui incendiu violent care a transformat cea mai mare parte a acestora într-o masă de culoare roşie-cărămizie. Uneori aceste resturi fuseseră arse numai până la culoarea neagră, demonstrînd totuşi o ardere neuniformă.
La partea sa superioară, s-a observat existenţa unui strat cu o grosime variabilă, în medie de cca. 1 cm., format din dezagregarea chirpicului incendiat al pereţilor. Această observaţie ne-a condus spre ipoteza conform căreia, după incendiere, resturile locuinţei ar fi rămas expuse în aer liber o perioadă de timp.
Observaţiile preliminare care au putut fi efectuate în campaniile precedente sugerează că resturile pereţilor perimetrali, portanţi, incendiaţi, par să fi căzut înspre interiorul locuinţei.
Deşi, după cum menţionam, această structură a fost serios afectată de intervenţiile posterioare, s-au putut face unele observaţii.
În sectorul 7, au fost descoperite şi cercetate astfel de vestigii în suprafeţele carourilor C 4-5 şi D 4-5. S-a remarcat astfel că structura de rezistenţă era formată în cazul acestora de bârne despicate, cu diametre, în medie de 8 cm., dar care uneori ajungeau şi la 14-16 cm. Amprentele lor au putut fi observate pe o lungime de maximum 1,26 m. Au fost observate şi amprente de nuiele, dispuse orizontal între bârnele de lemn. În suprafaţa carourilor C 4-5 au fost observate amprentele a 6 blăni de lemn, între care cea numerotată de către noi cu nr. 6, păstrată pe o L= 1 m, avea o l= 0,17 m. şi o gr. de 0,08 m.
Chirpicul prezintă aceeaşi compoziţie devenită comună, respectiv paie şi pleavă. În câteva situaţii s-au observat şi amprente de cariopse.
În suprafeţele sectoarelor 1 şi 2, respectiv în carourile B2-3 şi C2-3, după înlăturarea depunerilor posterioare, pe o suprafaţă de cca. 5 m², s-a putut constata că în această zonă se păstrau mai bine conservate resturile unui perete.
La demontarea resturilor s-a putut constata că structura sa de rezistenţă avea o orientare aprox. E-V, părând să reprezinte un perete interior al locuinţei.
Detaliile constructive observate în acest caz permit câteva observaţii interesante.
Astfel, s-a remarcat că structura de rezistenţă a peretelui fusesese realizată în principal din blăni de lemn fasonat, rectangulare, cu lăţimi cuprinse între 5-6 cm. şi grosimi de cca. 4-5 cm. Acestea fuseseră amplasate unele lângă altele, conservându-se amprente de la un număr de 13 astfel de blăni de lemn, ce se păstraseră pe lungimi cuprinse între 0,50 şi 2,18 m.
La partea superioară a acestui perete, pe baza amprentelor descoperite după înlăturarea resturilor blănilor de lemn, s-a constat existenţa amprentei perpendiculare pe cele ale blănilor observate anterior şi care demonstrează existenţa unui trunchi de copac, despicat în lung şi care fusese plasat la partea superioară a structurii de rezistenţă a peretelui, dar în interiorul construcţiei, foarte probabil cu scopul de a-i conferi soliditate.
Ulterior toată această structură, astfel realizată, a fost acoperită cu lut amestecat cu componente vegetale, compoziţie de altfel caracteristică a sistemului constructiv, nu numai pentru comunitatea gumelniţeană de la Hârşova.
Cel puţin în acest stadiu al cercetării, locuinţa nefiind cercetată în întregime, nu putem afirma existenţa unor informaţii mai complete referitoare la fixarea structurii de rezistenţă a acestui perete, respectiv existenţa vreunui şanţ de fundaţie. Campania viitoare de cercetări va trebui să clarifice această problemă.
Remarcăm totuşi că o astfel de situaţie, rară până în prezent în această aşezare, pe baza observaţiilor realizate, permite afirmarea existenţei unor soluţii constructive diferite, utilizate în acelaşi timp în vederea construirii acestor structuri. La fel, se poate afirma că înălţimea minimă a acestei construcţii, cel puţin în această zonă era de 2,18 m, informaţie ce poate fi considerată drept foarte importantă, mai ales dacă avem în vedere puţinele cazuri în care s-au putut obţine astfel de observaţii.
În St.8, pe latura de V a locuinţei, foarte probabil amplasată central, a fost descoperită intrarea, pentru realizarea căreia a fost folosit acelaşi sistem observat până în prezent atât la Hârşova, (Sl. 48), cât şi la Borduşani, (Sl. 33).
Ea a putut fi observată abia după înlăturarea chirpicului ars provenit de la resturile incendiate ale pereţilor căzuţi şi în această zonă.
Soluţia constructivă constă din amplasarea a două bârne cu diametre de cca. 20 cm. destinate să susţină structura de rezistenţă a acesteia.
Preponderent în suprafaţa St.2, (carourile C2-3), dar şi în cea a St.1, (B2-3), sau a St.7, (D4), s-a remarcat existenţa unei lentile de cenuşă ce avea uneori o grosime de cca. 2-3 cm., şi unele discontinuităţi. Având în vedere caracteristicile sale (cenuşă ce conserva încă urmele fibrelor vegetale), dar şi amplasarea sa preponderent la partea superioară a distrugerilor pereţilor sau mai aproape de podea, acoperind fragmentele ceramice ale vaselor sparte in situ, s-a considerat că ea putea reprezenta resturile incendierii acoperişului. Remarcăm cu această ocazie şi faptul că în zonele unde a fost observată prezenţa acestei lentile de cenuşă albicioasă, au fost descoperite şi bucăţi de chirpic ce prezentau amprente de tulpini de stuf, în unele cazuri descoperindu-se chiar, pe lungimi de cca. 10 cm. fragmente arse ale acestora.
Această situaţie ne determină să afirmăm utilizarea şi a stufului pentru realizarea construcţiei, posibil şi pentru realizarea unui plafon uşor, la partea superioară a construcţiei, fără însă a putea fi exclusă nici ipoteza utilizării stufului şi pentru pereţii propriu-zişi ai acesteia, practică curentă în cazul construcţiilor gumelniţene.
În condiţiile în care deocamdată această locuinţă nu a fost cercetată integral se pot menţiona observaţiile preliminare referitoare la inventar.
Astfel, din punctul de vedere al ceramicii s-a observat existenţa a două categorii de vase. Criteriul pe cere-l putem utiliza este cel al poziţiei acestora în resturile provocate de incendierea locuinţei. Astfel, s-a observat, precum, în cazul aşa-numitului Ansamblu 2. La partea superioară a distrugerilor pereţilor incendiaţi, în St.3, carou F3 a fost descoperit un ansamblu de vase evident sparte in situ, respectiv o strachină, un castron şi numeroase fragmente ceramice provenind de la alte vase.
O a doua categorie de vase este definită de amplasarea lor pe podea, direct. Au fost descoperite în cursul cercetărilor 31 de astfel de vase, sparte in situ.
O parte dintre acestea erau situate lângă pereţi. Menţionăm aici vasele notate cu nr.20 şi 21, descoperite în caroul E3, lângă peretele locuinţei - C.930. Lângă acestea se afla o râşniţă, un frecător şi un ciocan din corn de cerb.
Remarcăm şi descoperirea unor vase amplasate de o parte şi de alta a intrării în locuinţă. Lângă vasul nr. 7, în care au fost descoperite seminţe carbonizate, de exemplu, au mai fost descoperite şi un fragment de râşniţă, cel puţin o valvă de scoică şi o lamă de silex.
După cum menţionam cercetarea acestei locuinţe nu a putut fi încheiată.
Reamintim că aceasta este conservată parţial, fiind afectată de distrugerile posterioare.
paţiul interior era împărţit în două camere cu dimensiuni diferite, plasate în ax şi care din punctul de vedere al soluţiilor utilizate prezentau particularităţi. Remarcăm că nici una dintre acestea nu avea structuri de combustie ceea ce ar putea fi sococtit un argument în favoarea existenţei a încă unei camere, distrusă din vechime. Trecerea dintre cele două spaţii era marcată de o uşă din al cărei sistem constructiv s-au păstrat amprentele, în negativ, ale pragului şi gropile adouă bârne ce încadrau spaţiul de trecere, cu rolul de a susţine structura respectivă. Pragul de lemn,la rândul său, era fixat de două piese scurte foarte probabil de lemn destinate să împiedice deplasarea sa.
bservaţiile din teren, (dimensiuni, soluţii constructive, inventar), permit afirmarea unei utilizări specifice a fiecărei dintre cele două camere
Datele obţinute până în prezent ne sugerează o utilizare diferenţiată a spaţiului celor două încăperi individualizate nu numai constructiv dar şi din punctul de vedere al suprafeţei şi al inventarului. Prima, mai mică, prezenta pereţi realizaţi din o structură de ţăruşi de lemn şi o lipitură subţire. Podeaua nu era nici ea elaborată, constând dintr-o lutuială subţire. Aceste date sugerează că ea pare să fi fost utilizată cu precădere pentru activităţi secundare, depozitare, etc. Cea de a doua, mai mare, era mai solid construită, conţinea resturile unui mare număr de vase sparte pe loc datorită căderii resturilor pereţilor incendiaţi. În principal de-a lungul pereţilor au fost descoperite vase, râşniţe, unelte de silex sau materii dure animale şi chiar de lemn, carbonizate.
Observaţiile cele mai incitante din punctul nostru de vedere se referă şi la pereţii perimetrali ca şi la cel interior (deci de pe latura de N), care sugerează existenţa unei situaţii inedite până în prezent la Hârşova, respectiv existenţa unei locuinţe anterioare celei aflate in curs de cercetare, (SL 19) şi care pare să fi fost la un moment dat, cel puţin parţial, reutilizate în momentul construirii SL 19. Aceste observaţii au impus un ritm lent al cercetării deoarece a apărut evidentă necesitatea clarificării tuturor detaliilor constructive.
Locuinţa nr. 68, (SL. 68)
Vestigiile acestei structuri de locuire, orientată NV-SE, au fost descoperite în sectoarele 9, 10, 12 şi 13, fiind afectate în principal de şanţurile de fundaţie posterioare.
Resturile pereţilor incendiaţi se prezentau sub forma unor bucăţi de chirpic ars la roşu, mărunţit, prăfos. Numai în colţul estic al locuinţei chirpicul era mai bine păstrat, sub forma unor bucăţi mai mari, masive, pe care s-au putut observa amprentele impletiturii de nuiele realizată între ţăruşii de lemn şi bârnele ce alcătuiseră structura de rezistenţă a acestora. De-a lungul laturii de SE chirpicul provenit de la pereţi nu era de loc ars. Toate aceste observaţii sugerează o ardere inegală a locuinţei.
Ea fusese realizată deasupra unui spaţiu utilizat anterior drept zonă de deşeuri menajere, nivelate, peste care s-a depus sedimentul patului de amenajare. Suprafaţa acoperită de către acesta era mai mare decât amplasamentul construcţiei extinzându-se şi dincolo de pereţii de NE şi de NV, ceea ce sugerează că această operaţiune a fost deliberat dedicată pregătirii întregului spaţiu ce urma să fie utilizat de către membrii familiei respective.
Una din particularităţile acestei construcţii constă în principal în faptul că în cazul realizării pereţilor, a fost săpat un şanţ de fundaţie, (C. 978, lat de 0,25 m, păstrat, din cauza intervenţiilor ulterioare, pe o lungime de 1 m.), numai în cazul celui de SV, situaţie unică până în prezent la Hârşova.
Datorită intervenţiilor ulterioare pereţii nu s-au păstrat în întregime. Astfel, peretele de E, (C. 988), a putut fi cercetat numai pe o lungime de 0,60 m. Structura sa de rezistenţă era reprezentată de gropi de ţăruşi amplasaţi la distanţe de cca. 10 cm. fiecare.
Latura de NE, (C.1008), a putut fi observată pe o lungime totală de 6,50 m., pe alocuri el fiind păstrat în elevaţie 5-6 cm. Lipitura sa dinspre exterior a sa avea o grosime de 5-6 cm. ceea ce permite afirmarea grosimii totale ca putând fi de cca. 15 cm. Gropile a 15 ţăruşi plasaţi la intervale de 10-12 cm. au fost observate numai pe o lungime de 2,80 m., marcând astfel structura sa de rezistenţă.
La rândul ei, latura de NV a putut fi cercetată pe o lungime de 2,60 m., prezentând gropile a 15 ţăruşi amplasaţi la distanţe variabile, cuprinse între 7 şi 12 cm.
În colţurile locuinţei şi pe mijlocul fiecărei laturi, (C. 886, C. 967, C. 974, C. 972, C. 946), a fost amplasată câte o bârnă, gropile acestora având diametre variind între 10-20 cm., ele având fără îndoială rolul de a întări structura de rezistenţă a pereţilor.
Podeaua, (US 10423, 11021, 11598, 11418), este reprezentată de un strat foarte subţire de lut, gros de cca. 5 mm. şi care datorită incendierii locuinţei căpătase o culoare neagră.
Deasupra ei au fost descoperite resturile, de asemeni arse, ale unor bârne, orientate N-S, cu lungimi cuprinse între 0,40-1,30 m. Dacă în zona de NV ele erau distanţate la cca. 0,45-0,55 m, în zona de SE a locuinţei erau însă mult mai apropiate între ele. Numai acestea din urmă erau acoperite de un strat gros de lipitură de lut, suprapus la rândul său de un strat milimetric de cenuşă. În nici una din situaţiile întâlnite aceste bârne nu au putut fi asociate structurii de lemn a pereţilor, ele neavând legătură cu aceştia sau cu gropile de ţăruşi sau de bârne descoperite. Între podea şi resturile bârnelor lutuite dar şi deasupra acestora au fost descoperite vase, întregi sau sparte pe loc, fragmente ceramice şi alte piese. În acest context ele nu pot fi considerate ca putând face parte din structura unei platforme care, la rândul, ei nu exista.
Toată această situaţie ne face să credem că nu poate fi interpretată altfel decât prin existenţa unui “pod” amenajat numai pe o parte a locuinţei, respectiv zona sa de SE, utilizat foarte probabil pentru depozitarea unor vase, unelte, etc.
Resturile pereţilor din sectoarele 9 şi 10, respectiv zona de NV, demonstrează faptul că au fost pictaţi, fiind realizate elemente decorative spiraliforme şi unghiulare cu ajutorul culorii albe şi a celei roşii, acestea alternând şi cu spaţii mai mari pictate integral cu roşu.
În colţul de S au fost descoperite resturile a două recipiente vegetale realizate din nuiele împletite, situate la 0,80 m unul de celălalt Datorită arderii locuinţei, acestea erau carbonizate iar conservarea lor a fost imposibilă în ciuda încercărilor noatre de a le impregna cu o soluţie de paraloid.
Remarcăm şi faptul că această construcţie nu era prevăzută cu nici o structură de combustie, situaţie care o individualizează şi din acest punct de vedere.
O atenţie deosebită a fost acordată nivelurilor ocupaţionale exterioare încă din campania anului 2004, aceasta fiind situaţia cea mai clară apărută până acum în cursul cercetărilor de la Hârşova.
În imediata apropiere a locuinţei de-a lungul laturii scurte, de NV pe o l= 1,60 şi L= de 3,20 m. şi a celei lungi, de NE, pe o l= 1,80 şi o L= 6 m. a fost observată existenţa unor niveluri ocupaţionale exterioare evident asociate perioadei de utilizare a acesteia. De la bun început s-a observat că ceea ce le caracteriza era aspectul şi conţinutul lor, respectiv mult mai puţine resturi menajere, (fragmente ceramice, oase, solzi de peşte, cenuşă, etc.), în comparaţie cu alte situaţii întâlnite de-a lungul timpului în SB.
Această îngrăditură nu a funcţionat pe toată durata de utilizare a spaţiului de lângă locuinţă. Astfel, după o perioadă, el pare a fi fost dezafectat, dovadă faptul că este acoperit de US. 10479, după care zona îşi păstrează aceeaşi funcţionalitate dar fără a mai fi delimitată sau în orice caz fără ca o limită clar definită să fi fost surprinsă de către noi. Este foarte posibil ca această să fi fost amplasată mai la E, zonă în prezent perturbată de un şanţ de fundaţie posterior.
Observarea acestei situaţii a impus elaborarea de către colectiv a unei metodologii adecvate care să permită pe de o parte definirea cât mai completă cu putinţă a atributelor sale iar pe de altă parte obţinerea unor date cuantificabile care să favorizeze analiza comparativă cu eventualele astfel de complexe susceptibile a mai fi descoperite în viitor.
În acest sens caroiajului general de 2 x 2 m i-a fost suprapus un altul cu o grilă de 1 x 1 m care să permită o înregistrare cât mai fină a datelor şi mai ales relaţiile spaţiale a tuturor categoriilor de descoperiri. În atari condiţii s-a decis ca tot sedimentul de pe latura de E a locuinţei să fie sitat, o coloană de carouri din sectorul 5, la fel, fiind aleasă pentru cernerea sub jet de apă a sedimentului arheologic. Aceasta şi pentru a se putea ulterior realiza o analiză comparativă a celor două zone din imediata apropiere a locuinţei.
Coroborarea datelor existente, în special grosimea variabilă a depunerilor ca şi analiza comparativă a depunerilor de pe cele două laturi ale locuinţei sugerează pregnant că, foarte probabil, intrarea în aceasta pare să fi fost amplasată pe latura scurtă, în zona nord-vestică, unde şi sedimentul acumulat prezenta mult mai puţine resturi domestice. Iar concentrarea depunerilor lângă peretele locuinţei şi lângă “gard”, demonstrează că circulaţia se făcea preponderent pe un ax situat central, între peretele locuinţei şi limita sa exterioară.
După săparea primelor US.-uri, a fost observată existenţa unei îngrădituri uşoare, (C.1014), realizată din ţăruşi de lemn şi crengi împletite între aceştia, care delimita astfel zona liberă din apropierea locuinţei. Aliniamentul a putut fi urmărit pe o lungime de 3,40 m. Aceasta era reprezentat de gropile a 13 ţăruşi, cu distanţe între ele de la 0,10 m. până la 0,50 m. Diametrul maxim al acestora era de 0,07 m. iar adâncimea de 0,17 m. Gropile ţăruşilor perforau patul de amenajare al locuinţei, (US 10426), constituind un indiciu important că îngrăditura a fost realizată odată cu locuinţa şi că patul de amenajare s-a extins deliberat pe toată suprafaţa ce urma a fi utilizată.
În zona astfel delimitată au fost depuse materiale în perioada utilizării locuinţei, grosimea acestora fiind de 5 cm în zona nord-estică şi 17 cm în cea sud-estică. Aici sedimentul avea o culoare cenuşie fiind amestecat cu cărbune, chirpic ars sau nears, ceramică fragmentară, scoici şi oase cu mici dimensiuni, situaţie ce pare a caracteriza existenţa unui spaţiu bine delimitat, închis spre această ultimă zonă. S-a putut remarca şi faptul că aglomerările de fragmente ceramice cu un indice mai redus de fragmentaritate dar şi oase de peşti, (cel puţin patru indivizi au fost determinaţi specific), se plasau de-a lungul peretelui, (C. 1008). În zona sa centrală, (caroul J5, US. 10443), s-a remarcat o concentrare de valve de scoici. Lângă “gard”, în caroul I5 au fost descoperite o lamă şi mai multe aşchii de silex.
În atare situaţie se poate afirma utilizarea acestui spaţiu specific pentru o serie de activităţi punctuale, cotidiene cum sunt obţinerea sau repararea unor unelte, pregătirea alimentelor pentru preparare, etc.
Din sectorul 5, deci zona de la NV de locuinţa nr. 68, din zona unde bănuim că este posibil să se fi aflat intrarea în locuinţă, deci din faţa intrării, unde s-a procedat la sitarea sedimentului au fost recoltate 6527 fragmente ceramice. Una dintre primele caracteristici care s-a impus observaţiei se referă la nivelul de fragmentaritate foarte mare. Remarcăm şi că numai 7,38% au putut fi determinate specific din punctul de vedere al formelor ceea ce considerăm că este elocvent.
De la vase modelate din pastă grosieră provin cca. 43% dintre acestea, 30% provin de la vase modelate din pastă semifină şi numai cca. 27 % dintre acestea de la cele modelate din pastă fină.
Din punctul de vedere al numărului minim de vase s-a putut calcula astfel că 50% dintre cele care au putut fi determinate specific au fost modelate din pastă grosieră câte 25% fiind modelate din pastă semifină şi fină.
Chiar dacă analiza ceramicii este în curs şi nu dispunem încă de datele definitive, remarcăm faptul că aceste date, corelate cu celelalte analize asupra ceramicii realizate atât la Hârşova cât şi la Borduşani sugerează existenţa unor caracteristici ale complexelor ceramice care la modul general coincid pentru cele două aşezări.
Astfel, dacă avem în vedere factorii ce acţionează asupra recipientelor de lut, respectiv şocurile fizice şi cele termice, în funcţie de manipularea presupusă de tipul de utilizare, aceste date pot fi considerate drept expresive. Dar, deocamdată aceste observaţii dorim să le verificăm pe loturi care să fie cât mai reprezentative posibil.