Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Tell | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Haită | Geanina | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Popovici | Dragomir Nicolae | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Voinea | Valentina-Mihaela | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Randoin | Bernard | participant | Ministerul Culturii Franta |
| Rialland | Yannick | participant | Ministerul Culturii Franta |
Raport:
În campania 1998, colectivul şantierului şi-a propus următoarele obiective:
- săparea zonei B astfel încât să se poată realiza punerea în conexiune stratigrafică a situaţiilor din întreaga suprafaţă, ţinând cont de faptul că în sectoarele 10 şi 13 existau încă suprafeţe ce nu fuseseră săpate până la nivelul celorlalte sectoare;
- cercetarea diverselor tipuri de structuri de locuire şi de combustie surprinse în săpătură; - continuarea studiilor pluridisciplinare în strânsă corelare cu celelalte obiective amintite mai sus, cu un accent special asupra paleoeconomiei comunităţii gumelniţene de aici.
Un alt obiectiv important a constat în continuarea formării în domeniul arheologiei preistorice a studenţilor facultăţilor de istorie a universităţilor "Ovidius" (Constanţa) şi "Valahia" (Târgovişte).
Astfel, au fost cercetate integral sau parţial locuinţele nr. 47, 48, 49 şi complexele 506, 521, 594, obţinându-se date importante referitoare la sistemul de construcţie atât al locuinţelor cât şi al structurilor de combustie.
De asemenea, s-a reuşit completarea diagramei stratigrafice a complexelor cercetate care a fost introdusă în diagrama stratigrafică generală a sitului.
l.b. Coprolitele din acumularea de deşeuri menajere C 521, Problematică generală şi implicaţii ale distribuţiei lor; Mihai Tomescu, MNIR-CNCP
Coprolitele descoperite la Hârşova-tell au putut fi divizate formal în două categorii principale pe baza conţinutului şi consistenţei - coprolite de carnivore-omnivore, mai coezive şi conţinând oase, şi coprolite de ierbivore friabile, în condiţiile în care o eşantionare suficient de densă poate fi realizată, conţinutul sporopolinic al coprolitelor poate constitui un indicator al sezonalităţii. Din sedimentele acumulării de deşeuri menajere C521 au fost recuperate prin sitare sub jet de apă 7635,1 g de coprolite, marea majoritate de carnivore/omnivore. Parte dintre acestea - 3363,9 g - provin din unităţi stratigrafice ce au făcut obiectul unei grupări în 95 de secvenţe stratigrafice. Realizarea acestei grupări a oferit un sistem de referinţă stratigrafie unitar necesar reprezentării şi corelării informaţiilor cantitative de diverse naturi furnizate de sedimentele complexului C521. Calcularea cantităţii de coprolite pentru fiecare secvenţă stratigrafică a evidenţiat existenţa unei bune corelări între ocurenţa coprolitelor şi secvenţele de tip resturi organice. S-a mai observat că există o bună corelare între distribuţia stratigrafică a coprolitelor şi cea a oaselor de peşte şi o corelare inversă a distribuţiei coprolitelor cu cea a oaselor de mamifere. Criteriul morfologic (atunci când a putut fi aplicat) şi diverse consideraţii ce ţin atât de fiziologia digestiei mamiferelor ce ar fi putut produce coprolitele - câine, porc, om -, cât şi de comportamentul acestor specii, conduc la ipoteza că majoritatea coprolitelor luate în discuţie au fost produse de câini în timp ce se hrăneau din resturile acumulării de deşeuri menajere. Coprolitele sunt mai frecvente în prima parte a stratigrafie! complexului şi foarte rare în cea de-a doua parte a acesteia. Pe baza acestei distribuţii a coprolitelor, ca şi a corelaţiilor amintite mai sus, şi ţinând cont de factorii ce controlează formarea coprolitelor, se avansează ipoteza că prima parte a stratigrafie! complexului C 521 ar reprezenta depozite acumulate cel mult de la sfârşitul primăverii până la începutul toamnei, iar cea de-a doua parte - depozite acumulate cel mult de la sfârşitul toamnei până la începutul primăverii.
l.c. Materialul litic. Studiu tipologic şi tehnologic; Geanina Haită, MNIR-CNCP
Materialul litic descoperit în aşezarea Hârşova-tell, în campania arheologică 1998, poate fi încadrat cultural în faza A2 a culturii Gumelniţa.
Tipologic au fost identificate pe lângă lame brute, aşchii şi nuclei, şi alte categorii cum ar fi unelte: gratoare, gratoare-burin, burine, piese cu trunchere retuşată, lame retuşate.
Tehnologic a fost observat tipul de percuţie prin care au fost realizate piesele, tipurile de talon, direcţia negativelor anterioare de desprindere, regularitatea muchiilor.
II. Sector Edificiu; Paul Damian, Mihaela Simion, Adela Bâltac, Christina Ştirbulescu, MNIR
S-a continuat cercetarea Edificiului nr. 2 şi s-a realizat desfiinţarea ultimilor matori rămaşi între secţiunile trasate cu ocazia cercetării Edificiului nr. 1.
Cât priveşte Edificiul nr. 1, după opt campanii de săpături putem spune că am investigat în totalitate această importantă clădirea a Carisium-ului târziu, sinteza acestei cercetări făcând obiectul unui viitor studiu.
Edificiul nr. 2, păstrat parţial, a fost delimitat doar pe laturile de vest şi nord, urmând ca în cercetările următoare să fie stabilită latura de est. Menţionăm că latura de sud a fost distrusă cu ocazia construcţie staţiei Peco din localitate, ocazie cu care a fost probabil distrusă cea mai mare parte a cartierului romano-bizantin care se întindea pe panta vestică a promontoriului pe care este aşezată cetatea Hârşovei. Suprafeţei pe care o ocupă, în stadiul actual al cercetărilor, Edificiul nr. 2 este de aproximativ 30 mp şi s-au putut observa cel puţin două faze de folosire, prima marcată la -2,80 m de un nivel de călcare reprezentat de un strat de lut galben, iar, cel de al doilea, la -2,50 m de un pavaj care este amenajat pe o nivelare grosieră din pietre de dimensiuni mici legate cu mortar. Edificiul nr. 2, suprapune un zid surprins pe toată lăţimea secţiuni S VI (acum cu dimensiunile de 9 x 4,20 m), cu lăţimea de 0,60 m, fiind construit din pietre de carieră legate cu pământ. Acest zid face parte dintr-o clădire anterioară construirii Edificiului nr. 2, numit de noi Edificiul nr. 3. Materialul arheologic recoltat în această campanie este sărac, constând din câteva fragmente ceramice, cuie şi piroane din fier, fragmente de vase din sticlă, etc. Datarea corespunde observaţiilor de anul trecut, adică intervalului secolelor IV-VI.
Interiorul Edificiului nr. 2 a fost perforat de o serie de gropi care aparţin evului mediu timpuriu şi târziu, din care s-a recoltat material ceramic, oase de animale etc.