Hârşova | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate, str. Cetăţii | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca romană timpurie; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Fortificaţii;
Cod RAN:
| 60810.01 |
Județ:
Constanţa
Unitate administrativă:
Hârşova
Localitate:
Hârşova
Punct:
Cetate, str. Cetăţii
Sector:
Sectorul de N, Sectorul „poarta de N a cetăţii romano-bizantine"
Localizare:
| 60810.01 |
Lista Ilustrațiilor - 38
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Dumitru | George | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
| Nicolae | Constantin | responsabil | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Mototolea | Constantin-Aurel | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
| Talmaţchi | Cristina | participant | Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Raport:
Aici a fost curăţate elementele de arhitectură fortificată descoperite în campania 2008 în S 1 3. În mod deosebit s-a insistat pe fundaţia zidului care are direcţia spre N, mai precis, către poartă. În actuala campanie s-a redeschis săpătura, s-au făcut măsurători şi s-au prelevat probe de mortar pentru a se putea identifica asemănări cu tipurile folosite la construcţia sau refacerea porţii de N aflată la cca. 170 m spre N. În acelaşi timp au fost urmărite şi zidurile din sectorul „incinte vest" unde au fost au fost puse în evidenţă anumite aspecte (mortar, tehnică de construcţie) similare celor descoperite la poartă. Nu este exclus, ca în viitor, să se poată stabili o anumită relaţie între zidurile din sectorul de N, restul de turn din sectorul incinte-vest şi poarta de N descoperită acum.
Poarta de N a fost identificată pe data de 15 iunie în urma lucrărilor de excavaţii pentru instalarea unei conducte de canalizare pe strada Unirii, pe partea dreaptă, pe direcţia vestică. Obiectivul se plasează în perimetrul cetăţii, potrivit LMI. Cercetarea s-a făcut în perioada 1 iulie-30 septembrie cu o echipă de 10 muncitori pusă la dispoziţie şi plătită de Primăria Hârşova. În actuala campanie s-au executat două secţiuni mari, longitudinal, şi respectiv, transversal (SI între cele două turnuri şi S II transerval pe acestea), şi şapte secţiuni longitudinale pe cele două turnuri, cu martori între ele. Sectiunile sunt de 2 m lăţime, iar martorii de 1 m lăţime. Cercetarea s-a încheiat în S I C. 3; C 9-6; S II C 9; C 14-13. Săpăturile au relevat existenţa unei porţi de intrare în cetatea romană-bizantină, flancată de două turnuri în forma literei „U", cu orientarea N-NV, pe direcţia vadului de trecere a Dunării de lângă fortificaţie. Poarta s-a construit pe o colină, cu înălţimea de cca. 30 m, o continuare spre N a Dealului Cetăţii, care coboară domol spre exterior şi este înconjurată, la 2-3 km de terasa înaltă ce mărgineşte balta Dunării, cu înălţimi care ajung la peste 80 m. Obiectivul se plasează undeva, spre partea centrală a oraşului, la 175 m. distanţă de ultima incintă de N de pe platoul cetăţii. În timpul săpăturilor de salvare de pe suprafaţa unde se află poarta, în anii 1988 şi 1989, Gh. Cantacuzino a atins unul din turnurile porţii (T2). Acesta a presupus la momentul respectiv că zidul descoperit aparţine unui turn cu planul în forma literei „U" alăturat unui incinte care se află sub carosabilul străzii Unirii 1.
În stadiul actual al cercetărilor, fără prelucrarea materialelor şi în mod deosebit a monedelor descoperite, este prematur să avansăm un punct de vedere exact cu privire la cronologia porţii. Pe baza indiciilor actuale, credem că aceasta poate fi încadrată în limita secolelor IV-VI, nefiind exclusă construcţia chiar din a doua jumătate a secolului al III-lea.
T1 (pe stânga intrării pe poartă) este cel mai bine pus în evidenţă din cauza poziţiei sale în afara carosabilului pe suprafaţa cuprinsă între străzile Unirii şi Carsium: Grosimea zidurilor este uşor inegală: 2,83 m cel exterior, spre est; 2,95 m cel dinspre interior. Frontul turnului este de 2,87 m. Zidul a fost demantelat de paramentul exterior în toate epocile. Podeaua unei locuinţe medievale (turceşti după cele două pipe descoperite înăuntru) ce cade peste zidul distrus chiar în poartă, indică faptul că în sec. XVIII-XIX această operaţiune era deja încheiată. În S 1 s-au descoperit mai multe gropi umplute cu resturi menajere contemporane facute exact peste nivelul de distrugere a turnurilor pentru a scoate piatra şi resturile de cărămizi. Tehnica de construcţie este diferită între partea interioară şi cea exterioră a turnului. La exterior, se utilizează piatra cioplită pe toate părţile. Unele blocuri de calcar au dimensiuni uriaşe la zidul interior: lungime de cca. 1,50 m, iar grosimea de 0,40-0,60 m. Frontul şi exteriorul sunt construite din blocuri aproape paralelipipedice (0,60-0,70X 0.40-0,60m). Din păcate demantelarea s-a făcut în majoritatea locurilor până la piatra de fundaţie sau, în mod excepţional, se mai păstrează primul rând al paramentului. Spre interior se utilizează piatra bolovănoasă, cioplită pe una din feţe şi de formă uşor conică. Numărul mare de cărămizi sparte din nivelul de demolare indică utilizarea unei asize din acest material la o anumită înălţime pe care nu o putem şti deocamdată. Avem de-a face cu cărămizi de epocă romană, din pastă tipică, cu dimensiuni aproape egale, cu mai multe linii drepte sau ondulate pe suprafaţă, executate în pasta crudă, simetric. Pe una din cărămizi sunt desenate animale. Mortarul este executat din nisip şi var cu rare fragmente de cărămizi. În anumite porţiuni se observă, în emplecton, în mod atipic, mortar cu cărămidă pisată, ceea ce poate sugera o refacere. În exteriorul turnului T1, la -2,20 m s-a pus în evidenţă o masă de mortar diferită faţă de cea utilizată la ridicarea turnurilor porţii, de culoare bej. Acest tip de mortar a fost specific unui rest de zid descoperit în campania 2008 în „sectorul de N", care avea direcţia N-S. Este foarte posibil ca între acesta şi zidurile descoperite acum să existe o legătură. Preliminar, putem să prezentăm dimensiunile interioare ale turnului: lăţime peste 4 şi lungime cca. 7,5 m. În S II, C. 9 a fost cercetat interiorul turnului până la adâncimea de 2,15 m. Stratigrafia, potrivit datelor de pe profilul de N al secţiunii, este următoarea:
N 1 -o nivelare mare (0,15-0,70 m) făcută în scopul acoperirii diferenţelor stâncii naturale, din pământ cu pietriş. La partea superioară se remarcă prezenţa unui mortar de culoare bej, identificat şi în exteriorul turnului pe stâncă; N 2 -nivel de pământ castaniu închis cu urme de cărbuni. Aceştia vin de la incendiul care a pus capăt fazei anterioare a fortificaţiei, cea din ziduri din piatră prinse cu mortar din nisip de carieră, var şi puţină cărămidă pisată, motiv din care culoarea acestuia este bej;
N 3 - pâmânt castaniu deschis cu pigmenţi de mortar şi cu nivelul de construcţie corespunzător primei faze a turnului. Acum talpa fundaţiei (plinta) se ridică în interior până la înălţimea de 0,95 m şi are o lăţime de 0,16 m. În partea superioară se identifică o peliculă de arsură rămasă de la incendiul care încheie prima fază;
N 4 -nivelul de (re)construcţie al turnului peste zidurile anterioare. Fundaţia se ridică peste cea veche cu 0,30 m şi are o plintă lată de 0, 16 m. În această fază peste nivelul de arsură rămas de la distrugerea anteriară se adaugă o lentilă de pâmănt pentru fixarea pavajului din turn. Acesta se execută din cărămizi cu dimensiuni de 42 x 31 x 5 cm, aşezate cu faţa în jos;
N 5 -nivelul de distrugere marcat de depunerea de arsura şi cenuşă de pe suprafaţa pavajului cu grosime maximă până la 0,60 m. Lângă zid s-au descoperit fragmente de tegule şi olane care au căzut din partea superioară a turnului. Tot aici s-au identificat bucăţi de chirpici ars.
T 2 nu a fost încă cercetat în interior. După datele actuale, sunt mici diferenţe în ceea ce priveşte dimensiunea zidurilor acestuia.
Intrarea pe poarta dintre cele două turnuri a fost pavată cu piatră mică prinsă cu pământ. Pavajul a suferit cel puţin două refaceri majore. Poarta propriu-zisă a fost distrusă din vechime. În actuala campanie a fost surprinsă numai partea de E (stângă) pe direcţia de intrare. În elevaţie se păstrează primul rând din două blocuri de calcar ecarisate fin, aşezate faţa în faţă, cu un canal vertical princentrul acestora, mai larg în interior şi îngust la exterior, prin care urma să treacă tocul de lemn al porţii. Deasemeni, se păstrează o placă mare de poartă cu lungimea de 1,65 m şi lăţimea de 0, 47m. Pe suprafaţa ei s-a executat o proeminenţă cu un canal larg, spre interior. În spatele plăcii se poate vedea o alta, mai veche, cu un şanţ îngust (probabil urma roţilor).
În şanţul executat pentru instalarea conductei de canalizare (S III), paralel cu locuinţele de pe partea stângă a străzii, au fost identificate ziduri cu alte caracteristici decât cele ale turnurilor porţii, între care, cele cu mortar din nisip de carieră (bej), şi mortar cu multă cărămidă pisată (roşu). Din cercetarea obiectivului a rezultat o cantitate mare de material ceramic specific secolelor IV-V, obiecte diferite din metal, fragmente de vase din sticlă precum si cca. 80 de monede. Acestea vin din toate nivelele.
Cercetarea viitoare trebuie să aducă lămuriri cu privire la stratigrafia porţii, dimensiunile celor două turnuri, să pună în evidenţă intrarea in fortificatie care se poziţionează sub strada Unirii, la adâncimi cuprinse între 1,20-1,40 m, şi mai ales să evidenţieze, în măsura posibilului, situaţia din spatele turnurilor.
Descoperirea este de o mare importanţă pentru cunoaşterea exactă a evoluţiei cetăţii de la Carsium în perioada romană şi romano-bizantină, schimbă toate datele de până acum şi impune revizuirea punctelor de vedere referitoare la planimetria şi topografia ei 2.
Poarta de N descoperită în această campanie trebuie inclusă intr-un program de conservare şi restaurare pentru a putea fi pusă mai bine în valoare din punct de vedere cultural-turistic şi ştiinţific.