Gumelniţa | Comuna: Olteniţa | Judeţ: Călăraşi | Punct: Măgura Gumelniţa (Măgura Calomfirescu) | Anul: 2017
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2017
Perioade:
Preistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Tell; Necropolă plană;
Cod RAN:
| 100629.01 |
Județ:
Călăraşi
Unitate administrativă:
Olteniţa
Localitate:
Gumelniţa
Punct:
Măgura Gumelniţa (Măgura Calomfirescu)
Localizare:
| 100629.01 |
Lista Ilustrațiilor - 7
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zavalaş | Theodor | responsabil | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa |
| Dimache | Mădălina | participant | Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa |
| Golea | Mihaela | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Vasile | Gabriel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| xxBălășescuxx | Adrian | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Streinu | Marius | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Șandric | Bogdan | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Darie | Adelina | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Opriş | Vasile | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Pârvulescu | Cosmin Dan | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Ignat | Theodor | participant | Muzeul Municipiului Bucureşti |
| Florea | Mihai | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită | Constantin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu | Valentin | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Danu | Mihaela | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mărgărit | Monica | participant | Universitatea "Valahia", Târgovişte |
| Căpiţă | Carol | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Covătaru | Cristina | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Frujina | Ovidiu | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Manea | Bogdan | participant | Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raport:
Situl de la Gumelniţa, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi, este binecunoscut mai ales prin prisma aşezării de tip tell de aici, care este şi situl eponim al culturii Gumelniţa. Situl este compus din aşezarea de tip tell aparţinând comunităţilor gumelniţene, din două necropole corespunzătoare aşezării respective, iar în proximitate sunt semnalate şi alte locuiri atribuite eneoliticului timpuriu (cultura Boian, faza Vidra), eneoliticului final (o necropolă Cernavoda II), epocii bronzului (o aşezare atribuită culturii Tei), primei epoci a fierului sau culturii Vidra.
Diferitele obiective din acest sit au fost cercetate de-a lungul timpului de mai mulţi arheologi din România, dintre care amintim săpăturile lui Vladimir Dumitrescu (1925, 1960, 1963), Dinu V. Rosetti (1938-1940), Barbu Ionescu (1957-1978) Silvia Marinescu-Bîlcu şi Ersilia Tudor (1961-1962) sau Done Şerbănescu (1977, 1981-1982, 2011-2012).
În anul 2017, din iniţiativa Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, în parteneriat cu Muzeul Municipiului Bucureşti şi Institutul National al Patrimoniului, s-a decis redeschiderea sitului de la Gumelniţa, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi, în cadrul unui program de cercetare interdisciplinar denumit Cercetarea pluridisciplinară a sitului arheologic Gumelniţa. În vederea decelării corespunzătoarea a potenţialului arheologic al sitului, s-a decis organizarea unei campanii de evaluare şi diagnostic arheologic, autorizată de către Ministerul Culturii, ce s-a desfăşurat pentru o perioadă de două săptămâni, în cursul lunilor septembrie-octombrie 2017.
Obiectivele evaluării de teren au fost: 1. Evaluarea potenţialului arheologic disponibil din zona tell-ului de la Gumelniţa; 2. Realizarea unei ridicări topografice a zonei, iar ulterior integrarea datelor rezultate într-un model GIS; 3. Realizarea unor prospecţiuni non-intruzive în zonă. În acest sens, s-a decis investigarea arhivelor existente legate de sit (aflate la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti şi la Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa), alături de o serie de cercetări de teren.
Pentru o bună gestionare a situaţiei din teren, zona sitului a fost împărţită în 3 sectoare principale: 1. Sector tell (ce cuprinde perimetrul martorului de eroziune pe care se află aşezarea de tip tell); 2. Sector terasă (ce cuprinde terasa de la est şi nord de tell, unde au fost identificate necropolele aşezării dar şi alte urme de locuire preistorică); 3. Sector off-tell (ce cuprinde zona de luncă inundabilă ce separă martorul de eroziune de terasă).
În Sectorul Tell s-a realizat o cercetare de suprafaţă tip survey, în vederea evaluării gradului de afectare a perimetrului de către vechile săpături. De asemenea, datorită existenţei în perimetrul de sud-est al martorului de eroziune (pe care se află tell-ul), la baza acestuia (la nivelul actual al luncii inundabile) a unor secţiuni din timpul cercetărilor din 2011-2012, ce prezentau urme de locuire gumelniţeană, s-a procedat la curăţarea unui profil dintr-una din aceste secţiuni pe o lungime de 6 m şi o înălţime de 1.20-1.30 m. Procesul de îndreptare s-a realizat manual, la truelă, iar zonele îndreptate (nu mai mult de 20-30 cm) ce au impus cercetarea în suprafaţă, au fost săpate pe baza metodei micro-stratigrafice. De asemenea, intervenţia noastră nu a mers în adâncime mai mult decât vechea secţiune. Profilul rezultat ne-a oferit o imagine de ansamblu privind situaţia arheologică din acest perimetru. Astfel, imediat sub nivelul vegetal exista un nivel de coluvium, după care urmează stratigrafia antropică atribuită culturii Gumelniţa, faza A2. Complexele identificate constau în două locuinţe – una neincendiată (L1) şi o alta incendiată (L2), alături de o zonă menajeră (C4) şi mai multe gropi (C2, C3, C5, C6, C7), ce perforau celelalte complexe. Totodată, efectuarea unui carotaj în baza secţiunii excavate în 2011-2012, a evidenţiat existenţa a 3.90 m de stratigrafie arheologică, atribuită secveţei eneolitice, sub actualul nivel de călcare al luncii inundabile din perimetrul martorului de eroziune, ceea ce va impune o abordare extinsă în această zonă.
Artefactele şi ecofactele au fost colectate integral, iar sedimentul din complexele identificate a fost sitat pe teren în proporţie de 70%, iar ulterior triat. Cea mai mare parte a artefactelor descoperite constau în fragmente ceramice (unele provenite de la forme reîntregibile), caracteristice vaselor specifice fazei A2 a culturii Gumelniţa. Din totalitatea unităţilor stratigrafice cercetate (exceptând nivelul de coluvium), au fost recoltate 534 de fragmente ceramice, care în urma procesului de restaurare primară au format 504 de indivizi unici. De remarcat că 259 dintre fragmente au fost colectate în urma sitării uscate sau umede a sedimentului. Din punct de vedere al tehnologiei de fabricare, în marea majoritate a cazurilor pasta vaselor a fost amestecată cu cioburi pisate (99%), iar printre incluziunile naturale indentificate se numără calcarul (31%), nisipul (13%), materia organică (9%), pietricelele (2%), cochiliile de melc (1%) şi aşchiile de silex (0,4%). Vasele au fost realizate manual, prin metode precum suprapunerea de colaci orizontali, lipirea unor plăci din lut sau prin tehnica mulajului în tipar. Arderea s-a realizat proponderent în mediu oxidant (64%), însă este consistentă şi prezenţa fragmentelor provenite de la vase arse în mediu reducător (36%). Fragmentaritatea ridicată a ceramicii a reprezentat un impediment în decelarea formelor prezente în lotul analizat. Pe baza elementelor de diagnostic (în special partea superioară a vaselor) au fost identificate, în ordinea frecvenţei, strachini, castroane, vase piriforme, vase de provizii, vase piriforme, capace, boluri şi vase tronconice simple.
Inventarul litic constă în piese tipice gumelniţene (lame, gratoire, aşchii), iar acestora li se adaugă o serie de unelte de os/corn şi mărgele de lut şi piatră, dar şi o piesă de cupru. Inventarul este completat de o piesă plastică fragmentară.
Resturile faunistice recoltate au fost analizate zoooarheologic, iar datele preliminare ne indică un spectru faunistic alcătuit din scoici (U. pictorum, U. tumidus, U. Crassus, Anodonta sp.), melci (Viviparus sp., Dreissena sp.), peşti (ştiucă, crap, somn), reptile (Emys orbicularis) şi mamifere. Acestea din urmă sunt cele mai numeroase în cadrul spectrului faunistic de la Gumelniţa, cu 340 de resturi (70,1%). Resturile de mamifere domestice predomină cu 84,2%, iar dintre acestea cele mai numeroase sunt cele de vită cu 42,39%, acestea fiind urmate de către ovicaprine cu 33,7%. La o distanţă destul de mare avem câinele (4,89%) şi porcul (3,26%). O serie de resturi nu au putut fi determinate de o manieră precisă, datorită fragmentarităţii accentuate, cum este cazul fragmentelor de Bos sp. (2,7%) şi Sus sp. (7,1%) Vânatul este slab reprezentat, atât ca număr de resturi (6%), dar şi ca taxoni (doar 4). Se vânau în special animale de talie mare şi medie care furnizau o cantitate relativ bogată de carne, dar şi alte produse, piei, oase, coarne, etc. Dintre specile vânate pe primul loc se situează cerbul.
Spectrul vegetal este şi el bine reprezentat de o serie de seminţe carbonizate, identificate în urma proceselor de sitare şi triere. Speciile identificate provin de la 12 taxoni. Predomină speciile domestice (grâu, orz, mazăre), dar sunt documentate şi macroresturi vegetale provenite de la arbuşti, arbori şi plante ierboase (corcoduş, troscot, soc). Informaţiile legate de palierul de vegetaţie sunt completate de datele palinologice. Analizele realizate au condus la identificarea unor taxoni de la specii spontane (Poaceae sp., Cichorioideae), dar şi de la specii cultivate (cereale) sau conifere (Abies sp., Picea sp, Pinus sp.).
În Sectorul Terasă, datorită modificării majore a configuraţiei terenului faţă de anii ’60 ai secolului trecut, când Silvia Marinescu-Bîlcu şi Ersilia Tudor au realizat cercetări în zona necropolei, s-a decis efectuarea a două sondaje de verificare a situaţiei arheologice, notate Son 7 şi Son 8 cu dimensiuni de 3 x 1 m. În Son 8, la -1.35 m, a fost identificat un mormânt de inhumaţie, ce conţinea un schelet în poziţie chircită, pe partea stângă, orientat E-V. Starea de conservare a resturilor osteologice umane nu era foarte bună, zona complexului funerar fiind perturbată de o serie de bioturbaţii. Sedimentul gropii funerare a fost sitat, iar din perimetru s-a recuperat un fragment de lamă de silex, care cel mai probabil a ajuns intruziv în zona mormântului. Analiza antropologică a scheletului indică faptul că a aparţinut unui individ matur, de sex feminin, cu o vârstă estimată de 33-45 de ani. Interesant este că în lotul osteologic a mai fost identificat un fragment dintr-o diafiză femurală dreaptă, de la un alt individ (adolescent/adult), cu urme de ardere, ce poate fi legat de perturbaţiile sesizate în zona mormântului.
În Sectorul Off-tell, s-a procedat la măsuratori topografice şi achiziţia de date geo-spaţiale cu ajutorul unui UAV. Ulterior, s-a procedat la realizarea unei prospecţiuni magnetometrice, pe o suprafaţă de 60 x 120 m, în zona de est a tell-ului, în perimetrul cuprins între martorul de eroziune şi terasa înaltă. Anomaliile decelate au fost verificate arheologic, prin intermediul unor sondaje de 2 x 2 m (Son 1-6), dar şi prin carotaje. În cele mai multe cazuri, anomaliile identificate proveneau de la intervenţii contemporane (cabluri dezafectate sau gropi de stâlpi), iar din punct de vedere al stratigrafiei s-a sesizat existenţa unor numeroase niveluri provenite de la inundaţiile frecvente din lunca indundabilă. Carotajele efectuate la maxim 4 m, nu au condus la identificarea bazei acestor niveluri de inundaţie, motiv pentru care în campaniile următoare se va proceda la efectuarea unor carotaje mecanizate, până la 10 m adâncime.
* * *
Având în vedere cele menţionate mai sus, situl Gumelniţa prezintă un potenţial arheologic consistent, ce poate face obiectul unei cercetări sistematice de lungă durată, care să aducă noi date privind populaţiile preistorice din zona Dunării de Jos. Tocmai de aceea, începând cu campania 2018, colectivul de cercetare îşi propune transformarea cercetării de la Gumelniţa într-una sistematică, care să se desfăşoare în cadrul unui program de cercetare interdisciplinară multianuală.
Obiectivele principale urmărite în campania din anul 2018 vor fi: 1. Continuarea săpăturilor arheologice şi a cercetărilor interdisciplinare din cadrul necropolei eneolitice de la Gumelniţa; 2. Continuarea cercetărilor în aşezarea de tip tell eponimă aparţinând culturii Gumelniţa;3. Realizarea de carotaje sedimentologice şi palinologice pentru reconstituirea paleomediului. Realizarea de prospecţiuni tip ERT pe suprafaţa tell-ului, în vedere decelării zonelor ocupate de locuirea Gumelniţa.
Tehnica de săpătură arheologică aplicată în situl de la Gumelniţa va consta în metoda micro-stratigrafică, înregistrările realizându-se în sistemul unităţilor stratigrafice (u.s.-uri), în cadrul unor registre de unităţi şi complexe, fiind utilizate fişe tipizate. Ulterior informaţiile vor fi încărcate într-o bază de date dedicată, realizată sub Acces MS-Office.
Colectarea datelor geo-spațiale brute din teren, în vederea înregistrărilor planimetrice şi altimetrice, se va realiza cu ajutorul unui receptor GNSS (Global Navigation Satellite System), la care se adaugă o staţie totală Leica TCR 407 Power. Datele geo-spaţiale vor fi completate cu informaţii colectate prin intermediul zborurilor cu UAV-ul, dar şi prin integrarea surselor cartografice existente.
Sedimentul din morminte şi din complexele cercetate a fost recoltat contextual şi ulterior sitat, tamisat şi/sau flotat. Finalizarea procesului de studiu va consta în trierea materialelor rezultate și analizarea acestora pe categorii.
Din toate complexele cercetate vor fi recoltate probe pentru datări absolute (14C), paleoparazitologie, izotopi (12C-13C/15N-16N) şi studiul materialului genetic uman fosil (A.D.N.).
Materialele osteologice faunistice și antropologice vor fi prelucrate şi analizate de către echipa Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti şi a Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României.
Diversele categorii de artefacte vor fi studiate și analizate în laboratoarele Muzeului Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, Muzeului Municipiului Bucureşti, Institutului Naţional al Patrimoniului, Facultății de Geologie şi Geofizică București și Universității „Valahia” din Târgoviște.
Probele micromorfologice, palinologice şi carpologice vor fi analizate în laborator de către specialiştii Secţiei de Bioarheologie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” din Bucureşti, Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României și ai Universității „Al. I. Cuza” Iași.
Alte analize interdisciplinare pe diverse categorii de artefacte şi ecofacte vor fi realizate în cadrul Institutul Naţional pentru Fizică şi Inginerie Nucleară "Horia Hulubei" Măgurele, dar şi în cadrul unor laboratoare din străinătate.
Bibliografie: