Gresia | Comuna: Stejaru | Judeţ: Teleorman | Punct: Biserică | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Băjenaru | Radu | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Borțun | Cătălin | participant | Muzeul Judeţean de Istorie Teleorman |
| Avram | Romeo | participant | Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" |
| Amon | Lucian | participant | Universitatea Craiova |
Raport:
Pornind de la informaţiile anterioare referitoare la fortificaţia romană de pământ de la Gresia, în anul 1996 Muzeul Militar Naţional a iniţiat o primă campanie de săpături arheologice, cu caracter de sondaj, la acest castru. Obiectivele urmărite cu această ocazie au fost, în principal, verificarea informaţiilor referitoare la existenţa {castrului} în locul semnalat, precizarea elementelor de fortificaţie (), identificarea drumurilor interioare, efectuarea unor măsurători precise şi a unei ridicări topografice, {verificarea traseului "Troianului"} în această zonă, stabilirea unor concluzii preliminare în legătură cu datarea, funcţionarea şi rolul acestei fortificaţii în cadrul sistemului defensiv roman de pe limes-ul transalutan. Pentru îndeplinirea acestor obiective au fost trasate patru secţiuni, pe trei din cele patru laturi ale castrului (vest, est şi nord), la colţul de sud-est, precum şi o casetă, pe latura de est. Amplasarea acestor secţiuni a fost determinată, în cea mai mare măsură, de teren, pe cea mai mare parte a fortificaţiei existând viţă de vie iar în rest culturi de legume, pepeni şi lucernă. Observaţiile rezultate din această primă campanie au arătat faptul că {fortificaţia} de la Gresia a avut incinta construită din pământ şi palisadă de lemn, pe laturile de nord, est şi vest având două şanţuri de apărare, la colţul de sud - est fiind identificate trei {fossae}. Şanţurile aveau o lăţime cuprinsă între 2 - 5,50 m şi adâncimea de 1 - 2 m. {Berma}, constatată în toate secţiunile practicate, avea o lăţime de 1 - 2,50 m. Zidul propriu-zis construit din glii de pământ - {murus caespiticius} - pe latura de est constatându-se şi existenţa unei palisade de lemn, avea grosimea de 2 - 4 m, păstrându-se pe o înălţime de 0,30 - 1 m. {Agger}-ul, constituit de pământ bătut, pe latura de est - ca şi în cazul {murus}-ului - constatându-se urmele unei palisade de lemn, era lat, la bază, de 4,40 - 12,50 m, păstrat pe o înălţime de 0,20 - 1,10 m. În ceea ce priveşte {via sagularis}, constituită din pietre mici de râu, a fost observată pe laturile de est şi vest, păstrându-se pe o lăţime de 1,40 - 1,50 m. Acest {castru}, de formă aproape pătrată, avea dimensiunile de 92 x 86 m, cu laturile lungi orientate nord-sud, cele scurte est-vest, fiind prevăzute, probabil, cu câte o poartă, săpăturile identificând în 1996 doar locul ipotetic al porţii de pe latura de est. Tot în urma săpăturilor din această campanie, s-au infirmat ipotezele potrivit cărora la colţuri castrul ar fi avut turnuri de zid - situaţia constatată la colţul de sud - est arată că zidul era mai gros, iar ca o măsură suplimentară de apărare a mai fost prevăzut cu un şanţ (al treilea). În ceea ce priveşte {garnizoana castrului} în stadiul actual al cercetării, după cele două cărămizi cu ştampilă descoperite, precum şi dimensiunile şi amplasarea fortificaţiei, considerăm că ar fi putut fi constituită dintr-un corp de trupă în al cărui nume intra şi litera "B", poate detaşamente din {cohors I Augusta Nervia Pacensis Brittonum milliaria}. Pentru problemele legate de datarea şi funcţionarea castrului, în acest moment al cercetării, ne exprimăm opinia - cu prudenţa necesară - că el ar fi putut fi construit într-o perioadă legată de epoca lui Commodus, poate puţin înainte, ţinând cont de moneta descoperită, el fiind operativ până la mijlocul secolului III când atacurile "barbare" au determinat abandonarea limes-ului transalutan, fortificaţia fiind distrusă de un incendiu de prporţii mari. La aproximativ 1 km sud-est de castru, au fost descoperite urmele unui drum ce pare a fi fost roman, realizat din pietre de râu, lat de 4-6 m, folosit şi astăzi de localnici. Nu este de neglijat supoziţia - sugerată de dl. C.C.Petolescu, care a participat timp de o săptămână la săpături, ajutându-ne foarte mult la lămurirea problemelor apărute, fapt pentru care îi mulţumim şi pe această cale - ca acest drum să fi fost de fapt "Troianul", identificat de altfel în apropiere, în pădurea Scrioaştea. Acestea au fost, pe scurt, principalele observaţii rezultate din sondajul arheologic efectuat în 1996. Fără îndoială, în viitor vor fi necesare noi cercetări arheologice, de această dată în suprafaţă - dar numai după soluţionarea situaţiei terenului pe care este amplasat castrul - care să aducă precizări despre aceastî fortificaţie romană de pământ şi implicit, cu privire la sistemul roman de apărare din zona limes-ului transalutan.