Grădiştea de Munte | Comuna: Orăştioara de Sus | Judeţ: Hunedoara | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Protoistorie; Antichitate;
Epoci:
La Tène; Epoca romană târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic; Apărare (construcţii defensive); Civil;
Tipuri de sit:
Templu; Structură de cult/religioasă; Aşezare fortificată; Fortificaţii; Sanctuar; Terme;
Cod RAN:
| 90397.01 |
Județ:
Hunedoara
Unitate administrativă:
Orăştioara de Sus
Localitate:
Grădiştea de Munte
Toponim:
Sarmizegetusa Regia
Localizare:
| 90397.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Florea | Gelu | responsabil | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Liliana | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bodó | Cristina | participant | Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Gheorghiu | Gabriela | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Iaroslavschi | Eugen | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Mateescu | Răzvan | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetările arheologice de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia din anul 2013 s-au desfăşurat în două puncte, primul situat pe terasa a IV-a, în interiorul fortificaţiei, al doilea în exteriorul fortificaţiei, în apropierea porţii de sud.
În primul loc menţionat au fost continuate săpăturile reluate aici în anul 2011, pentru a fi stabilit traseul complet al drumului pavat care lega în epocă dacică fortificaţia cu zona sacră şi pentru a documenta diferitele etape prin care a trecut zona din antichitate până în perioada modernă.
Descoperirea fortuită a unei piese de bronz cu o valoare istorică excepţională a condus la efectuarea săpăturilor în al doilea punct amintit. Aici, obiectivul principal a constat în a obţine cât mai multe date arheologice cu privire la contextul antic al piesei.
În anul 2013, pe terasa a IV-a au fost deschise două casete (C. IV şi C. V) de 4 x 4 m, în continuarea casetelor din anul precedent (C. I, C. II, C. III). Totodată, a fost redeschisă caseta C. III din 2012 (Pl. 1/a).
Stratigrafia generală pentru C. IV şi C. V este similară celei constatate în anul anterior: 1. strat vegetal (-0,20 m); 2. pământ gal- ben (-0,20 – 0,60 m); el nu acoperă toată suprafaţa casetei; 3. strat de pământ negru-cenuşiu cu pigment de cărbune - groapă modernă (-0,60 – 0,65 m); 4. strat de pământ maroniu-roşiatic cu pietre de micaşist care alcătuiesc un pavaj (-0,65 – 0,95 m); 5. strat de pământ negru cu pigment de cărbune (-0,95 – 1,05 m) (Pl. 1/b, c). În C. III şi C. V, între 1,1 şi 1,2 m adâncime, s-a ajuns într-un nivel de pământ maroniu-roşiatic cu micaşist sfărâmat. Este de precizat că pe aproape întreaga suprafaţă cercetată în campaniile din anii 2012 şi 2013 a fost observată o groapă modernă. În umplutura ei s-au găsit frag- mente ceramice, fragmente de ţigle, cărămizi sau olane, materiale de construcţie din fier, obiecte din sticlă sau bronz, trei monede din bronz şi şase din argint.
Groapa modernă a afectat o construcţie din care s-a păstrat doar amprenta din lut a pereţilor (Pl. 1/d). Aşa cum s-a conturat până în prezent, ea avea cel puţin şase încăperi patrulatere de dimensiuni aproximativ egale (2 x 3 m). Construcţia, cel mai probabil romană, făcea parte din stratul de pământ maroniu-roşiatic cu pietre de mica- şist, dar asocierea amprentelor din lut galben cu pavajul din pietre de micaşist aparţinând acestui strat este nesigură.
În al doilea punct, în vara anului curent, la rădăcina unui fag doborât de o furtună puternică a apărut o piesă hexagonală de bronz (dimensiunea laturilor este de cca. 9 cm). Cel mai probabil este o matriţă, pe ea fiind redate în negativ 78 de animale reale şi fantastice. Locul în care a fost făcută descoperirea se află în apropierea fortificaţiei (la 50 metri de poarta de sud) şi a vestigiilor cunoscute în literatura de specialitate sub numele de „băile romane”, respectiv „valul roman”. Zona prezintă o pantă destul de accentuată şi este ocupată, în mare măsură, de fagi seculari. Aici au fost trasate două suprafeţe (SP. I/2013, respectiv SP. II/2013) şi o secţiune (S. I/2013 – Pl. 2/a).
Suprafaţa notată convenţional SP. I/2013 a avut 7 m lungime şi 5,5 m lăţime, fiind orientată NNE-SSV. Ulterior, derularea cercetării a necesitat o extindere dreptunghiulară pe latura estică (3,5 m lungime şi 1,5 m lăţime). SP. I/2013 a fost trasată astfel încât să includă zona în care a apărut piesa de bronz. Este de precizat că o mare parte din suprafaţă era bulversată de rădăcinile fagului secular.
În urma săpăturii a rezultat că aici a fost amenajată în antichitatea dacică o terasă, prin îndreptarea stâncii şi prin nivelarea în unele zone cu un amestec de pământ lutos şi sfărâmătură de micaşist. Terasa a fost identificată la 0,6 – 0,7 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Până în prezent ea a fost dezvelită pe o suprafaţă de cca. 40 m2, iar pe nivelul ei au fost descoperite numeroase fragmente ceramice, multe provenite de la vase de provizii (chiupuri), obiecte mărunte din fier, fragmente de sticlă.
Marginea estică a terasei era marcată printr-o treaptă cu înălţimea de 0,40 – 0,50 m, obţinută prin amenajarea precară a rocii. Din această zonă a provenit piesa de bronz, iar în urma cercetării arheologice, tot aici au fost descoperite numeroase fragmente ceramice pictate, toate de factură dacică. Nu au fost observate urmele vreunei construcţii, dar suprafaţa terasei încă nu a fost dezvelită complet, urmând ca în anii viitori să fie continuat demersul arheologic.
Suprafaţa notată SP. II/2013 a fost trasată paralel cu SP. I/2013, cu un martor de 1 m între ele; ea a măsurat 4 m în lungime şi 3 m în lăţime. Cercetarea arheologică s-a oprit în acest an pe nivelul terasei menţionate anterior, urmând să fie finalizată în campania viitoare (Pl. 2/b). Materialul arheologic descoperit a constat în fragmente ceramice şi obiecte din fier (cuie, verigi, balamale etc.).
Secţiunea S. I/2013, cu dimensiunile de 10 m lungime şi 2 m lăţime, a fost trasată la vest de SP. I/2013, cu un martor între ele de 0,90 m; orientarea ei a fost NEE-SVV. Elementul principal identificat aici este reprezentat de un şanţ cu o formă aproximativ trapezoidală, cu o lăţime de cca. 3 m în partea superioară şi de 0,90 m în partea inferioară (Pl. 2/c). La baza sa, aflată la 2,2 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a fost observată o groapă rotundă, cu diametrul de 0,28 m, foarte probabil urma unui stâlp de lemn. În umplutura sa au fost aflate numeroase elemente de paviment, fragmente de la o conductă de mari dimensiuni, zgură de fier, fragmente ceramice. Şanţul reprezintă un element de fortificare care nu era cunoscut până în prezent.
Este de precizat că date arheologice precum dimensiunile şi amplasarea suprafeţelor, planimetria diferitelor complexe, distribuţia artefactelor aflate in situ etc. au fost măsurate/înregistrate cu ajutorul staţiilor totale din dotarea şantierului.
Toate artefactele descoperite în cursul campaniei din anul 2013 au intrat în patrimoniul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.
Bibliografie: