Instituții și
Persoane implicate:
| Nume |
Prenume |
Rol |
Instituție |
| Dan |
Matei |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cociș |
Sorin |
participant |
Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
La nordul satului Gligoreşti (ung. Sósszentmárton), Téglás I. marca şi desemna clar („Romai ut” [drum roman]) , în anul 1900 ori 1901, un segment de drum roman pe un desen al său (nota 18), după mai bine de un veac (2004, 2006, 2014), F. Fodorean ne face mai bine cunoscut drumul căruia îi aparţine segmentul în speţă: Războieni-Cetate – Gligoreşti – Brâncoveneşti (nota 19). Pe baza observaţiilor lui A. Ursuţiu, unei porţiuni în arealul de la nord-est, nord şi nord-vest de sat îi erau pentru prima dată menţionate caracteristici (fără o săpătură propriu- zisă şi fără a cunoaşte desenul lui Téglás I.) de către
D. Ursuţ (nota 20).
La scurtă vreme (2017), segmentul de drum ajunge în sfârşit să fie cunoscut arheologic în mod propriu-zis, în urma unui diagnostic pentru exploatarea unei gropi de împrumut (exploatare în folosul lucrărilor de construire a autostrăzii în zonele apropiate), fiind secţionat în două locuri (nota 21). Cercetarea preventivă efectuată în anul 2018 va duce la secţionarea drumului într-un punct situat între cele două secţiuni de diagnostic executate în anul precedent şi dezvelirea lui pe o distanţă de circa 90 m (incluzând şi lăţimile celor trei secţiuni). Această cercetare va fi prezentată succint aici (nota 22). Secţiunea efectuată de către noi, manual, cu dimensiunile de 8,90 m x cca. 0,60 m x 1,10 m (adâncime maximă, de la nivelul existent în acel loc la momentul cercetării, mai ridicat cu 5-10 cm în zona mediană a drumului faţă de nivelul de călcare din 2017), a permis desprinderea unei stratigrafii generale după cum urmează: cca. 0 - 0,10 m: strat umplutură recentă (pământ negru cleios cu argilă bej şi puţine pietre în componenţă); cca. 0,10 - 0,40 m: pămant maroniu cu pietricele şi chiar pietre în componenţă, format deasupra drumului şi dincolo de marginile lui ca urmare a utilizării agricole a terenului unde s-a efectuat secţiunea, culoarea maronie fiind determinată de structura bulversată a drumului de dedesupt iar pietricelele/pietrele provenind din această structură; cca. 0,40 - 0,80 m: strat din balastru şi pietriş (drum), de culoare cafenie cu deosebire la partea superioară şi în zona centrală, de culoare negricioasă în rest (ca urmare a proximităţii de pământ negru/negricios); la marginea drumului pământ negricios cu puţine pietre în componenţă (marginea nordică prezentând şi un fragment de ţiglă romană); cca. 0,80 - 1,10 m: pământ negru, steril din punct de vedere arheologic. Nu au fost evidenţiate rigole iar structura drumului constă din balastru/pietriş (nota 23) -(menţionăm totuşi că mai târziu, după săparea secţiunii, am sesizat în alt loc în structura drumului o bucată dintr-o rocă de alt tip – argiloasă care clivează, de culoare bej).
Dezvelirea mecanizată a drumului cu un excavator având cupă de taluz, pe circa 90 de metri din traiectul lui (reiterăm, cu lăţimile secţiunilor incluse), a oferit următoarele două informaţii esenţiale: inexistenţa vreunei lespezi (grosolane) ori alt gen de piatră care să ateste pavarea lui precum şi o lăţime cuprinsă între 7,80-8,60 m (această din urmă măsură determinată la secţiunea răsăriteană de diagnostic şi ţinând seama de traiectul tocmai evidenţiat către vest).
Un bătrân din Gligoreşti care a trecut pe lângă noi şi locul unde efectuam cercetarea în acea zi, s-a referit la drumul cercetat ca „drumul de care” (ne pare rău rău acum că nu am cerut atunci mai multe detalii).
În procesul dezvelirii, au fost recuperate din chiar structura drumului fragmente de perete ale unui vas ceramic gălbui aparţinând epocii romane iar de la marginea drumului ori din proximitate încă două fragmente de ţiglă şi una de cărămidă. Asocierea materialului ceramic recuperat de către noi nu asigură datarea drumului în epoca romană, căci în relativă apropiere de zona unde am desfăşurat cercetarea sunt cunoscute descoperiri aparţinând epocii romane (nota 24) iar astfel acest material ceramic putea evident ajunge în structura, marginea şi proximitatea drumului şi dacă drumul ar aparţine unor epoci mai recente.
Totuşi, caracteristicile intrinseci ale lui (nota 25), faptul că cadrul cercetării nu au ieşit la iveală vestigii/reziduuri din epoca medievală „plină” şi târzie ori din epoca modernă precum şi plauzibila încadrare a segmentului nostru în traiectul drumului roman Războieni-Cetate (Ad Vatabos/Batavos?) – Gligoreşti – Brâncoveneşti (Patridava?), sugerează întrunite în mod pregnant că el constituie operă romană.
Bibliografie:
Note:
1.
18. Bajusz 2005 (szerk.), 314 cu fig.; v. şi fig. de la p. 310; desenele color la Fodorean 2014, 82 sq., fig. 1 sq.
19. Fodorean 2014; v. şi Fodorean 2006, 214, 218 sq., 221;
Fodorean 2004, 73-76, 78; 84, pl. 5.
20. Ursuţ 2008, 108 şi pl. 68.
21. Rezultatele sunt încă inedite. Echipa ce a executat diagnosticul fusese formată din A. Ursuţiu, D. V. Sana, V. - Ş.
Georgescu, M. Urák: A. Ursuţiu, D. V. Sana, F. Vasilescu, S. I. Cociş (documentaţie elaborată de), Raport de diagnostic arheologic pentru obiectivul Groapa de împrumut „Gligoreşti”, com. Luna, Austostrada Braşov-Târgu Mureş-Cluj-Oradea, Secţiunea 2 A, Lot 3 (Cluj-Napoca 2017).
22. Pentru discuţii fructuoase asupra rezultatelor cercetării şi
semnalarea articolului său publicat în 2014 îndreptăm şi acum mulţumiri către conf. dr. habil. F. Fodorean (Universitatea
„Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca), la fel cum mulţumiri transmitem totodată d-lui D. Ursuţ (Cluj-Napoca), pentru discuţii şi dăruirea unui exemplar al volumului ce-i poartă semnătura, precum şi dr. c.s. II A. Ursuţiu (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca), membru în echipa care a efectuat diagnosticul, pentru discuţii.
23. Cf. şi Ursuţ 2008, 108.
24. Popa 2000, 60-65; 96, pl. 1; Fodorean 2014, 79 sq.; 82-84,
fig. 1-4.
25.Repere comparative la Fodorean 2006, passim.
CC BY-SA 4.0 
