Giurtelecu Şimleului | Comuna: Măierişte | Judeţ: Sălaj | Punct: Coasta lui Damian | Anul: 1999
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Titlu raportului:
Şantierul arheologic Giurtelecu Şimleului - "Coasta lui Damian"
Anul cercetarii:
1999
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; La Tène; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 142042.02 |
Județ:
Sălaj
Unitate administrativă:
Măierişte
Localitate:
Giurtelecu Şimleului
Punct:
Coasta lui Damian
Localizare:
| 142042.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Bejinariu | Ioan | participant | Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
Raport:
Situl arheologic de pe Coasta lui Damian este amplasat pe un platou, la capătul unui promontoriu prelung ce face parte organică din versantul nord-estic al masivului "Măgura Şimleului".Platoul are dimensiunile aproximative de 60x30m. Pantele dealului sunt abrupte şi practic inaccesibile pe două laturi. Pe platou se putea ajunge fie urcând dinspre lunca râului Crasna, pe un traseu lung ,în pantă, fie traversând şaua îngustă ce face legătura cu restul promontoriului.
Staţiunea arheologică este semnalată pentru prima dată de către M.Moga care face şi un scurt sondaj cu ocazia descoperirii. Muzeul din Zalău începe săpături arheologice în acest punct în anul 1998,săpături reclamate mai ales de eroziunea naturală accentuată care a afectat situl arheologic din acest punct.
În luna august 1999 pe parcursul a două săptămâni (16-28 aug.) a fost extinsă secţiunea S3/1998 şi a fost trasată o secţiune S1/1999 şi o casetă C1/1999.
Secţiunea S3 a fost trasată în 1998 în zona şeii de legătură pentru a verifica potenţiale elemente de fortificaţie în acest sector. În 1998 secţiunea a intersectat resturile unei palisade precum şi un şanţ de apărare aflat în faţa palisadei. În 1999 secţiunea S3 a fost prelungită atât spre extremitatea şeii de legătură cât şi în direcţia opusă spre zona centrală a platoului unde s-a intersectat cu secţiunea S1/1998. Săpăturile au dus la descoperirea, în faţa primului sistem de fortificaţie cercetat în 1998 a unui alt sistem defensiv compus tot dintr-o palisadă şi şanţul aferent. Se pare că palisada a fost realizată într-o manieră asemănătoare celei cercetate în anul 1998, prin săparea unui "pat" în stâncă. În faţa ei se află un şanţ cu fundul albiat,cu o deschidere la gură aproximativă (nu a fost cercetat din motive obiective umărul exterior al şanţului) de 5m şi cu adâncimea de cca. 1,25m. În ceea ce priveşte palisada aferentă acestui şanţ nu avem alte dovezi ale existenţei sale decât acea amenajare a stâncii pe o lungime de cca.0,80m şi un nivel închis la culoare, cenuşos din zona superioară a umplerii şanţului. În umplutura şanţului au apărut doar puţine materiale (fragmente ceramice aparţinând culturii Wietenberg şi oase). Lipsesc bucăţile de rocă utilizate drept emplecton dar şi pentru realizarea unui "contrafort" în exterior cum s-a observat în cazul palisadei cercetate în 1998. Credem că iniţial a fost construit şi utilizat sistemul defensiv cercetat de noi în această campanie, iar după distrugerea acestuia au fost realizate noi elemente de fortificaţie (şanţul şi palisada cercetate în 1998) în spatele celor distruse, utilizându-se probabil şi materiale rămase de la vechea palisadă, dar utilizându-se şi avantajul diferenţei de nivel faţă de restul promontoriului.
Secţiunea S3 a fost prelungită cu 26x2m spre centrul platoului. Lucrările specifice viticulturii au afectat iremediabil complexele arheologice aflate la mică adâncime precum şi stratigrafia. Am putut face observaţii doar spre capătul secţiunii unde deasupra sterilului s-a păstrat pe cca. 7m un nivel nederanjat gros de cca. 0,20m din care pornea o groapă G4/1999 cu un inventar bogat (ceramică întregibilă, inclusiv vase cu decor pictat, precum şi oase, un fragment de râşniţă,etc). Acest nivel aparţine neoliticului târziu. Tot în acest sector au fost surprinse resturile unei construcţii (L2/1999) de dimensiuni apreciabile, cu un plan greu de precizat datorită distrugerilor pricinuite de lucrările agricole. Resturile acestei construcţii, probabil compartimentată, suprapuneau nivelul neolitic târziu (chiar groapa G4 era tăiată de o groapă de stâlp aparţinând acestei construcţii). Această construcţie aparţine culturii Tiszapolgár. Atât resturile acestei construcţii a culturii Tiszapolgár (L2) cât şi groapa neolitic-târzie (G4) erau tăiate de o groapă, G2/1999 cu un inventar foarte bogat constând din ceramică întregibilă, unelte din corn,amulete din dinţi de animale, râşniţă şi zdrobitor, etc. Această groapă aparţine culturii Coţofeni. O situaţie asemănătoare apare şi în zona mediană a secţiunii S3 unde pe o anumită porţiune s-a păstrat un nivel neolitic târziu cu o grosime de cca.0,10m unde am surprins urmele unei locuinţe patrulatere uşor adâncită (L1/1999). Acest nivel neolitic este suprapus direct de nivelul afectat de lucrările agricole, însă la un capăt locuinţa neolitic-târzie L1 este tăiată de o groapă a culturii Coţofeni (G1/1999) ce s-a conturat abia după ce am depăşit nivelul deranjat. Nu au apărut complexe ale culturii Wietenberg din Bronzul Mijlociu, ci doar fragmente ceramice de factură Wietenberg în nivelul afectat de lucrările agricole.
Caseta C1/1999 (4x3m) a fost trasată lângă secţiunea S3, în zona palisadei cercetate în anul 1998 pentru a verifica modul de amenajare al acesteia precum şi anterior presupusa existenţă a două faze de construire a palisadei. Am constatat că în acest sector, datorită pantei terenului, emplectonul palisadei a alunecat in cea mai mare parte în vale, însă există şi aici amenajarea stâncii pentru construirea palisadei. Printre puţinele fragmente ceramice descoperite în acest sector au apărut, în afara cioburilor Coţofeni şi Wietenberg şi fragmente de factură dacică: o buză de fructieră lucrată cu mâna şi un fragment de kantharos lucrat la roată din pastă cenuşie.
Secţiunea S1/1999 (8x2m) a fost trasată în partea sud-vestică, pe buza platoului. Din păcate în acest sector lucrările de genistică din ultimul război au afectat într-o măsură însemnată situl. Secţiunea a intersectat capătul unei locuinţe patrulatere (L3/1999) a culturii Wietenberg cu un inventar modest, precum şi o groapă (G3/1999) aparţinând aceleiaşi culturi.
În concluzie după cele două campanii de săpături putem afirma următoarele:
- cele mai vechi urme ale prezenţei umane pe dealul Coasta lui Damian datează din neoliticul târziu. Nivelul de locuire aferent acestei perioade a fost surprins şi în secţiunea S1/1998 fiind separat de cel eneolitic printr-un strat cenuşos gros de cca.0,10m indiciu probabil al unui incendiu puternic ce a mistuit aşezarea neolitic-târzie.
- în perioada culturii Tiszapolgár o nouă aşezare este amplasată pe platou, deşi acesta este expus în permanenţă vânturilor ce pot extinde rapid un incendiu, iar sursa de apă se afla la poalele dealului. Probabil aceste motive au determinat abandonarea aşezării de către locuitorii din eneolitic. Locul unde s-au mutat este probabil terasa înaltă de pe malul Crasnei numită astăzi "Dâmbul Radului" unde a fost descoperit în sec. trecut un topor de aramă cu braţele în cruce. Totuşi, locul fostei aşezări l-au folosit o perioadă pentru înhumarea unor morţi (un mormânt al cult.Tiszapolgar a fost descoperit în 1998).
- purtătorii culturii Coţofeni s-au stabilit şi ei pe Coasta lui Damian. Sus pe platou am găsit doar gropi ale acestei culturi. Un bordei Coţofeni a fost cercetat însă într-o zonă ferită de vânt, pe o terasă antropogenă aflată mai jos de platou. Materialul ceramic indică o fază târzie a culturii Coţofeni. Culturii Coţofeni îi succede pe dealul la care ne referim, la un anumit interval de timp cultura Wietenberg. Materialele Wietenberg descoperite prezintă elemente de decor specifice fazei Wietenberg II.
- în privinţa amenajărilor defensive putem face doar presupuneri. Dacă în urma campaniei din 1998 înclinam să atribuim aceste amenajări purtătorilor culturii Wietenberg, apariţia unor materiale ceramice dacice (deşi foarte puţine) nu ne mai permit să credem acest lucru. Pe platou am descoperit o serie de complexe ale culturii Wietenberg: 2 locuinţe, o groapă şi amenajarea unei terase pe care era amplasat se pare un "atelier" pentru prelucrarea cornului. La poalele dealului, spre nord-est, la punctul "Tărbăcii" de pe o zonă relativ plată, cu apă în imediata apropiere au fost adunate materiale Wietenberg de aceeaşi factură cu cele de pe deal. Probabil locuitorii acestei aşezări foloseau platoul dealului, excelent fortificat natural pentru a se adăposti în caz de primejdie. Este greu de afirmat dacă au realizat şi lucrări de fortificare a platoului. Probabil dacii au fost cei ce au realizat elementele de fortificaţie de pe şaua de legătură cu scopul de a bara accesul din această zonă spre acropola din zona centrală a "Măgurii Şimleului". În fine trebuie luat în considerare şi un vârf de săgeată descoperit pe Coasta lui Damian,vârf datat în sec.X. Situaţia întâlnită pe dealul la care ne referim nu este una izolată. Numeroase locuri, bine poziţionate strategic şi fortificate natural au atras comunităţi umane diferite în căutare de securitate. Ca atare de multe ori amenajările defensive mai vechi amplasate de obicei cam în acelaşi sector au fost distruse în totalitate de cele mai recente.