Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Piua Pietrii | Anul: 1997
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Păunescu | Anca | responsabil | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Mihai | Daniela | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Oţa | Silviu Ion | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Teodor | Eugen Silviu | responsabil sector | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Chițescu | Lucian | participant | Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Renţa | Elena | participant | Oficiul Judeţean pentru Patrimoniu Cultural Naţional Ialomiţa |
Raport:
Sector GRIND 1
S-a continuat cercetarea zonei de sud a Grindului 1, începută în 1994 (vezi planul grindului). S-a trasat încă o secţiune (S.4) la sud de S.3, pentru investigarea sistematică a spaţiului dintre secţiunile directoare (S.1 şi S.2/1994), în spaţiul perechii de locuinţă L.3, confirmându-se refacerile repetate ale acestor amenajări, pe durata a cel puţin două secole (XVI şi XVII).
Punctul de interes l-a constituit degajarea, în continuare, a perechii de locuinţe L. 5 (vezi rezumatele anterioare). L. 5A, degajată complet încă din anul anterior, este o locuinţă cu pivniţă şi parter înalt, construită la începutul sec. XVI, pe structură dublă de rezistenţă, din lemn, cu pereţi umpluţi cu chirpic, distrusă probabil în primul sfert al secolului al XVII-lea, prin incendiu. În prelungirea L. 5A, spre vest, au fost descoperite în 1996 laturile de E şi N ale unei locuinţe de cărămidă (o raritate la Oraşul de Floci). Peretele de est era prăbuşit în pivniţa L. 5A, iar peretele de N era clivat longitudinal, interiorul fiind rabatat, în timp ce exteriorul rezista în elevaţie. Presupunem că prăbuşirea s-a datorat unui cutremur, sub dărâmături găsindu-se o pisică întreagă. Colapsul L. 5B a antrenat şi distrugerea L. 5A, puternic incendiată, probabil de la soba aflată în funcţiune (care a mocnit sub dărâmături), deci evenimentul a avut loc în anotimpul rece.
O asemenea pereche de locuinţe este în sine un fapt destul de surprinzător. Campania 1997 a adăugat cel puţin un element insolit. Caseta 1C a permis degajarea centrului L. 5B şi a peretelui de sud. Acest perete s-a demonstrat a fi făcut în cea mai tradiţională manieră, din lemn, cu sistemul clasic de sprijin pe o bârnă-talpă. Nu există cel mai mic indiciu că această combinaţie s-ar datora unei refaceri în lipsa cărămizii, pe acel flanc al locuinţei ne-existând nici o urmă de mortar, nici la interior, nici la exterior. Peretele de chirpic s-a conservat la nivelul fundaţiei, înclinat şi el spre sud, ca şi zidul pereche, de cărămidă. Nici această locuinţă nu este, propriu-zis, o locuinţă de suprafaţă. În momentul construirii, podeaua era cu 0,25 m. sub nivelul de călcare, dar la momentul distrugerii diferenţa crescuse deja la 0,65 m.
Surprind numeroasele stângăcii constructive, începând cu alegerea unor materiale diferite pentru paramentele aceleiaşi construcţii (cu greutăţi şi tasări diferite), amplasarea unor fundaţii de cărămidă în buza gropilor de cereale din L. 5A, construirea paramentului de cărămidă din două şiruri neţesute.
Destinaţia de locuinţă a L. 5B este îndoielnică (numele actual fiind o convenţie de şantier). Sărăcia inventarului de pe nivelul de călcare interior şi absenţa indiciilor privitoare la o instalaţie de încălzit sunt temeiurile acestei îndoieli. Funcţia reală pare să fie cea de magazie, dar ce anume era înmagazinat este încă greu de presupus, sub dărâmăturile proprii (de-a lungul paramentelor) găsindu-se extrem de puţine lucruri. Edificiul era acoperit probabil cu şindrilă, recuperându-se numeroase cuişoare. Podeaua era simplă, cu lut bătut, fără amprente sau urme de fibră lemnoasă.
Spre deosebire de L. 5A, care este un complex timpuriu pe grindul 1, probabil din prima generaţie, amenajarea L. 5B taie un nivel de amenajări anterioare, ce par a fi în legătură cu prelucrarea metalelor (o groapă cu deşeuri şi o vatră), ceea ce ar sugera un moment de construcţie în al doilea sfert al sec. XVI.
Durata mare funcţionare a perechii L. 5 (circa un secol) este garantată nu numai de stratigrafia orizontală a grindului, dar şi de nivelul substanţial de depunere care separă nivelul de construcţie de nivelul de distrugere (circa 0,4 m.)Sector NECROPOLA nr. 5, GRIND 2.
Cercetarea acestui sector s-a continuat prin trasarea a încă două secţiuni, S.93 şi S.94 (25mx2m) orientate N-S. Au fost cercetate încă 12 morminte, a căror dispunere sugerează un aliniament ce pare a indica limita sudică a întinderii acestui vast cimitir din vatra oraşului. Excepţie de la această situaţie este amplasarea M. 909, aflat la o depărtare de circa 6m spre vest de restul mormintelor. În cuprinsul secţiunii 93 au fost descoperite şi resturile a două cuptoare de ars ceramica.
Cuptorul nr. 1 a fost distrus de lucrările agricole până la nivelul vetrei, a cărei contur se mai păstra. Aceasta avea o formă ovală, cu dimensiunile 1,55m. x 1,35m, iar în mijlocul ei se mai păstra urma pilonului din lut, care avea rolul de a susţine grătarul pe care erau depuse vasele în cuptor. În cursul cercetărilor s-a constatat că amenajarea cuptorului a suprapus M. 909.
Cuptorul nr. 2 a fost amenajat la o distanţă de 5,25 m spre vest de primul, şi s-a păstrat mai bine. Acesta avea o formă rotundă cu diametrul de 1,50 m şi mai păstra pereţii camerei de ardere cu înălţimea de cca. 0,40 m, pilonul central de susţinere a camerei de ardere şi gura de alimentare, spre sud-vest, în faţa căreia se afla groapa cenuşarului, uşor adâncită, cu dimensiunile de 1m x 0,75 m, mărginită de o gardină subţire din lut.
În camera de ardere şi în groapa cenuşarului s-a descoperit o mare cantitate de fragmente ceramice, amestecate cu bucăţi de lut ars ce proveneau de la pereţii cuptorului şi de la grătarul pe care erau aşezate vasele pentru ardere.
Degajarea cuptorului nr. 2 a permis reconstituirea modului în care a fost construit. În spaţiul dintre cele două cuptoare au fost descoperite 5 gropi de pari cu diametrul de 0,25 m, dispuse în şir, cu orientarea N-E-S-V, la distanţe aproximativ egale. Aceste gropi de pari s-ar putea să indice existenţa unui spaţiu acoperit, unde meşterul olar depozita vasele pentru uscare, înainte de ardere, ipoteză ce va fi verificată în cursul cercetărilor viitoare.
Analiza materialului ceramic recoltat din camera de ardere a cuptorului nr. 1, dar şi din jurul celor două cuptoare a fost datat, atât prin analogie cu alte descoperiri, dar şi cu ajutorul unei monede aflată în apropiere, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Subliniem că acestea sunt primele cuptoare de ars ceramica descoperite în vatra fostului oraş medieval.Sector "MANASTIRE" ; GRIND 6 - Est
A fost continuată cercetarea grindului 6, investigaţie reluată în 1994, prelungind vechea secţiune cu 20 m spre sud (150 m) şi trasând una nouă la 22 m de cea veche, la 27 m E de zidul bisericii nr. 1, numită S.VI. (20x1,5 m).
Au fost cercetate parţial 5 locuinţe, (dintre care 4 locuinţe de suprafaţă şi un bordei) şi 5 gropi menajere.
Locuinţele de suprafaţă sunt de formă dreptunghiulară, au aceeaşi orientare E-V, dispunând de o singură încăpere, cu dimensiuni cuprinse între 3,50x5 m. Ca sistem de construcţie amintim aşezarea bârnelor talpă pe bolovani de râu, situaţie întâlnită şi în anii anteriori pe acelaşi aliniament al locuinţelor.
Din locuinţele de suprafaţă s-au păstrat numai podelele (platforme de lut cu o grosime cuprinsă între 0,10-0,20m) şi câteodată o parte din pereţii prăbuşiţi. Nici una dintre locuinţe nu prezintă urme de incendiu, în general, zona nefiind locuită intens.
De cele mai multe ori, locuinţele au săpate în podea mici gropi menajere. Numai în cazul unei singure locuinţe a fost descoperită în colţul de apus o instalaţie de încălzit, de unde au fost recoltate mai multe fragmente de cahle decorate cu motive geometrice, traforate, nesmălţuite, care se încadrează cronologic în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. În cazul unei locuinţe au fost recoltate fragmente de olane de la acoperiş.
Inventarul este compus din fragmente ceramice din specia cenuşie lustruită, farfurii smălţuite pictate şi marmorate cu galben, brun, verde, ulcioare pictate cu humă albă, fragmente de boluri şi căni de Iznik, 2 inele şi o aplică de argint, 2 cuţite, dintre care unul cu mâner de os decorat.
A fost cercetat parţial un bordei, cu dimensiunile de 4,40x1,40m. Inventarul este compus din fragmente de farfurii pictate, datate la începutul secolului al XVIII-lea, un sfeşnic, o foarfecă, toarta unei căldări, o monedă, 10 pipe.
Au fost surprinse 5 gropi menajere de formă rotundă, cu diametre cuprinse între 0,80 m şi 1,30 m, care se adâncesc până la 1-1,30 m, cu mai multe faze de umplere.
Inventarul este compus din două monede de argint, vase de uz comun, castroane smălţuite cu verde închis, galben, verde olive şi brun databile la sfârşitul secolului al XVII-lea, fragmente de cărămidă spartă, 3 cuţite.Grind 6 - Vest
Au fost trasate trei secţiuni S I B (10x2m), S I C (8x2m), S. III, prin intermediul cărora s-a urmărit dezvelirea părţii de vest a locuinţei atelier, surprinsă în campania precedentă (1996) şi a zonei de nord de complexul menţionat.
Locuinţa de suprafaţă surprinsă în S I B, şi S I C, la -0,20-0,3o m, a fost orientată pe direcţia NV-SE. Datorită distrugerii ei în mare parte (în urma lucrărilor agricole), nu s-au putut surprinde dimensiunile sale. Locuinţa a avut două încăperi, în secţiune fiind surprins peretele despărţitor. Camera dinspre nord a fost prevăzută cu o vatră de foc alveolată, de formă ovală, amenajată cu pietre şi bucăţi de cărămidă. Materialul ceramic recoltat a fost sărac.
Locuinţa 2 corespundea ca limite cu locuinţa precedentă. În momentul amenajării locuinţei 1 a fost distrusă în bună parte şi L. 2. Din aceasta s-au mai păstrat doar fragmente din podeaua din lemn, cu o grosime de 5 cm.
Locuinţa 3 are o orientare NV-SE. Ca suprafaţă corespundea locuinţelor care au suprapus-o, cu menţiunea că spre sud a fost mai mare. În elevaţie, locuinţa a avut o structură din lemn, iar în interior a fost amenajată cu lut bătătorit. Singura instalaţie surprinsă a fost pe profilul vestic, unde a existat o vatră cu diametrul de 0,5 m., din care s-a păstrat urme de lemn carbonizat şi pământ ars.
Locuinţa 4, surprinsă imediat sub locuinţa 3, avea aceeaşi orientare. Podeaua din lemn a fost aşezată pe un strat de lut bătătorit. Corespunzător locuinţelor 3 şi 4 a fost surprinsă o groapă menajeră, cu mai multe faze de umplere, cu un diametru de 1,75 m şi o adâncime de 0,65 m.
Printre materialele recuperate se numără două pipe smălţuite, fragmente din ceramică de Iznik (toate complexele), bucăţi de tablă din bronz, două mărgele fragmentare, un ac de cusut, un mâner de cuţit, bucăţi de pahare din sticlă (verde, albastru combinat cu alb) şi patru monede.
În toate locuinţele materialul ceramic este foarte sărac şi constă mai mult din fragmente purtate.
La sud de groapa menajeră, zona a fost amenajată cu pământ maro-zgrunţuros (pe o grosime de 0,25-0,3O m), apoi cu altul galben-zgrunţuros.