Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Oraşul de Floci | Anul: 2020
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2020
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 93655.02 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Giurgeni
Localitate:
Giurgeni
Punct:
Oraşul de Floci
Sector:
Grind 1, Edificiu civil
Localizare:
| 93655.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Rența | Elena | participant | Instiuție Nedefinită |
| Mihai | Daniela | participant | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Coman | Radu | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Munteanu | Simona | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Aşezarea medieval urbană lângă Dunăre şi în acelaşi timp pe râul Ialomiţa, adică pe două însemnate rute comerciale, la punctul de contact dintre Muntenia şi Dobrogea, a fost determinantă pentru ridicarea rapidă, devenită la un moment dat principalul debuşeu în comerţul extern al Ţării Româneşti. Bălţile din apropiere, cu bogăţia în peştele atât de căutat, îndeosebi în Transilvania, precum şi produsele câmpiei, la care se adăugau produsele păstorilor care treceau obişnuit pe acolo cu ocazia transhumanţei, au favorizat dezvoltarea târgului ialomiţean: o poziţie favorabilă ca centru de schimb, consolidat şi prin acţiunile autorităţii centrale care stabilesc un punct vamal, devenit o importantă sursă de venituri. Înflorirea economică a Oraşului de Floci este accentuată şi de căderea Brăilei în 1540, când Oraşul va cunoaşte o adevărată explozie economică.
Începute încă din anul 1975, investigaţiile arheologice de la Oraşul de Floci, au continuat neîntrerupt, punând la dispoziţia celor ce se ocupă de geneza oraşelor medievale, un material extrem de bogat şi interesant. Ruina zidului ce aparţine de biserica nr.1 a suscitat interesul de timpuriu a celor care treceau pe lângă ruinele Oaşului, sau a celor care trăiau în zonă. Astfel este deosebit de interesantă relatarea învăţătorului A. Popescu din anul 1873, trăitor în comuna Giurgeni, care relata despre vechile aşezăminte ce se află în comuna Piua Petri, plasa Balta, jud. Ialomiţa, ca răspuns la chestionarul iniţiat de Al. Odobescu. Aşezarea la Dunăre şi în acelaşi timp şi pe râul Ialomiţa, adică pe două însemnate rute comerciale, la punctul de contact dintre Muntenia şi Dobrogea, a fost determinantă pentru ridicarea rapidă a aşezării, devenită la un moment dat principalul debuşeu în comerţul extern al Ţării Româneşti. Bălţile din apropiere, cu bogăţia în peştele atât de căutat, îndeosebi în Transilvania, precum şi produsele câmpiei, la care se adăugau produsele păstorilor care treceau obişnuit pe acolo cu ocazia transhumanţei, au favorizat dezvoltarea târgului ialomiţean. Interesul deosebit al negustorilor ardeleni pentru comerţul la Dunărea de Jos a fost timpuriu, aşa cum o arată documentele din secolul al XIV-lea.
Începute din anul 1975, investigaţiile arheologice de la Oraşul de Floci, au continuat neîntrerupt punând la dispoziţia celor ce se ocupă de geneza oraşelor medievale un material extrem de bogat şi interesant.
Cercetarea arheologică de pe Grindul 1, unul dintre cele mai mari din cadrul aşezării urbane medieval, a prilejuit descoperiri importante, printre care enumerăm descoperirea Bisericii nr. 2 şi a necropolei aferente, casa descoperită în anul 1996-1997, cu o sobă somptuoasă, decorată cu cahle reprezentându-l pe Sf. Gheorghe, care se pare că aparţinea unui locuitor de vază al Oraşului.
Alături de aceste descoperiri importante ce datează locuirea pe acest grind din a doua jumătate a secolului al XV-lea, descoperirea edificiului civil, de foarte mari dimensiuni, pun în evidenţă caracterul aparte al locuirii pe acest grind, cu caracter rezidenţial – administrative, datat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Încă din anul 2017, investigaţia arheologică a avut ca obiectiv cercetarea unui important edificiu civil, un edificiu de mari dimensiuni, 14,80x7 m, (fără pivniţă)cu fundaţie din piatră, legată cu mortar de var, cu ziduri din cărămidă şi acoperiş din olane, ce a avut cel puţin două etape de refacere. Edificiul este situat la aproximativ 60 m. sud de biserica nr. 2.
Edificiul descoperit în cadrul aşezării urbane, a fost pus în legătură cu sediul administrativ al judeţului, personaj cu rol administrativ important în oraşul medieval. Obiectivul general este documentarea tuturor structurilor de locuire, a dispunerii locuinţelor, a observaţiilor de detaliu asupra tehnicilor şi a materialelor de construcţie, precum şi a catalogării, inventarierii artefactelor arheologice din jurul acestui important edificiu. Nu în ultimul rând, ne am propus clasarea în Lista Monumentelor Istorice după epuizarea investigaţiilor arheologice.
In timpul campaniei anului 2020 a fost descoperită intrarea într-o pivniţă, ce a fost adăugată într-o etapă ulterioară construirii edificiului, cu intrare pe latura vestică, cu un gârlici lung de 3,20 m. Intrarea în pivniţă se făcea pe o uşă a cărei deschidere era de 2 m, păstrându-se încă urmele lăcaşurilor pentru tocurile uşii. Pivniţa este o realizare remarcabilă din punct de vedere al tehnicii de construcţie, fiind lucrată extrem de îngrijit, în tehnica bolovanilor în casete, iar cercetarea acesteia ne-a prilejuit obţinerea unor detalii de construcţie foarte interesante. Campania din anul 2020 a dus la o nouă surpriză în descifrarea clădirii cu rosturi administrative din aşezarea urbană, suprafaţa acesteia extinzându-se la peste 300m2.
Bibliografie: