Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Oraşul de Floci | Anul: 2019
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2019
Perioade:
Evul Mediu;
Epoci:
Epoca medievală târzie;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Locuire civilă;
Cod RAN:
| 93655.02 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Giurgeni
Localitate:
Giurgeni
Punct:
Oraşul de Floci
Sector:
Izvorul Termal, Grind 3
Localizare:
| 93655.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Mihai | Daniela | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Coman | Radu | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Matei | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Munteanu | Simona | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Rența | Elena | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Efectuarea cercetării arheologice preventive în punctul numit Izvorul termal a fost prilejuită de o posibilă exploatare a resursei termale sulfuroase de către Consiliul Judeţean Ialomiţa.
Prin cercetarea arheologică au fost documentate mai multe nivele de locuire din cadrul unui cartier al Oraşului de Floci, (grind 3) aflată în partea nordică a acestuia. Investigaţia arheologică preventivă a prilejuit observaţii importante cu privire la analiza stratigrafică, la tipul şi modul de construcţie al locuinţelor, materialele de construcţie folosite, precum şi inventarierea unui bogat inventar arheologic.
Partea nordică a aşezării urbane unde se află izvorul termal a fost afectată de lucrări antropice, respectiv de şanţul de drenaj al apei termale, care se deversează într-un canal de evacuare al orezăriei şi care marchează graniţa sitului. Datorită acestor cauze obiective, cele 9 secţiuni trasate şi cercetate, au fost orientate N-S, cu lungimi cuprinse între 18-25 m şi lăţimi de 1-1,5 m. De asemenea, cercetarea a fost completată prin trasarea a trei casete: cas. D (10 x 1,5 m), cas. E (6 x 2 m) şi cas. F (6 x 2 m).
Suprafaţa propusă cercetării a fost împărţită în două sectoare: nord şi sud. Zona propusă cercetării din sectorul sudic a fost mai puţin afectată de lucrări antropice, în comparaţie cu sectorul nordic. În partea sudică au fost cercetate cinci secţiuni orientate E-V, cu lungimi cuprinse între 50 şi 24 m, late de 2 m cu martori stratigrafici de 2-3 m, la care s-au adăugat casetele necesare în vederea dezvelirii complexelor, fiind trasate trei casete: cas. A (6 x 2 m), cas. B (10 x 2 m) şi cas. C (8 x 3 m).
Menţionăm faptul că suprafaţa propusă cercetării, care a făcut parte din complexul zootehnic Avicola Giurgenii, era afectată de intervenţii antropice. Lucrările pentru construirea grajdurilor, a reţelei de apă, a aleilor, a depozitelor, dar şi practicarea unui şanţ de drenaj al izvorului termal, au deranjat zona respectivă în proporţie de 45%. Astfel, secţiunile au fost trasate doar în zonele nederanjate de intervenţiile semnalate. Pe suprafaţa propusă spre cercetare au fost trasate un număr de nouă secţiuni, cu lungimi cuprinse între 18-50 m şi lăţimea de 1-2 m.
Pe suprafaţa cercetată au fost descoperite resturile a 26 de locuinţe, 25 incendiate, una singură fiind ne incendiată (L.20). Materialele de construcţie folosite la ridicarea locuinţelor au fost cele obişnuite, lutul, lemnul şi stuful, specifice zonei. Locuinţele se încadrează în tipul cel mai răspândit, acela al locuinţelor de suprafaţă, de regulă cu două camere, una mai mare şi cealaltă mai mică, cu intrarea pe latura sudică. Locuinţele dispuneau de podea din lut galben, bătătorit sau erau podite cu scânduri de lemn (L.13, L. 17). O altă variantă a locuinţei de suprafaţă investigată este cea care are aşezate bârnele de lemn pe bolovani de râu, care probabil aveau rolul de a izola şi de a stabiliza. (L.16) Pereţii erau lucraţi din chirpic, aşa după cum o demonstrează numeroasele fragmente incendiate recuperate.(L.18, L.19)
Inventarul arheologic descoperit în locuinţele cercetate este predominant ceramic şi fragmentar, documentate fiind şi alte categorii de obiecte, precum uneltele şi instrumentarul gospodăresc, podoabele şi accesoriile vestimentare etc.
Ca o trăsătură comună, în ceea ce priveşte ceramica, s-a remarcat utilizarea roţii rapide şi a unei paste de bună calitate, cu nisip fin în compoziţie. Materialul ceramic descoperit a indicat prezenţa tuturor tipurilor de vase cunoscute în aşezarea medievală urbană de la Oraşul de Floci.
Vasele nesmălţuite sunt lucrate la roata rapidă, dintr-o pastă relativ bine frământată, cu nisip fin în compoziţie şi paiete de mică. Arderea vaselor este de tip oxidant, uneori incomplet (miez de culoare cenuşie), în cazul vaselor care au grosimea pereţilor mai mare, şi uniformă, de mai bună calitate, la vasele cu pereţii subţiri, care în urma arderii au o culoare roşie-cărămizie. Atât la exterior, cât şi la interior, majoritatea vaselor sunt netezite îngrijit, având un aspect fin, dar există, în număr foarte mic, şi vase cu ambele suprafeţe uşor zgrunţuroase. Dintre tipurile de vase documentate în cadrul ceramicii nesmălţuite menţionăm: oala cu toartă, cănile, ulcioarele, farfuriile, străchinile, capacele, sfeşnicele, oalele-cahlă, cahlele dreptunghiulare şi discurile ornamentale.
O altă categorie ceramică din cadrul olăriei descoperite este ceramica smălţuită. Din punct de vedere cantitativ este mai puţin numeroasă faţă de cea nesmălţuită. Această categorie este lucrată dintr-o pastă de bună calitate, bine arsă, în spărtură prezentând în general o culoare uniformă.
Vasele erau smălţuite mai ales cu verde, cu o mare paletă de nuanţe, iar motivele decorative sunt geometrice (cercuri concentrice, linii paralele, meandre, solzi de peşte), florale sau simple pete de culoare. În cadrul acestei categorii ceramice formele frecvente sunt farfuriile, ulcioarele, străchinile, cănile şi cupele.
Un loc important îl ocupă ceramică de import. Cea mai mare parte a fragmentelor găsite aparţin ceramicii de Iznik. Este ştiut faptul că începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, dar mai mult în secolele următoare, comerţul cu produse orientale în Ţările Române capătă amploare. Cele mai timpurii fragmente ceramice datate în secolul al XV-lea aparţin fazei Miletus, ale cărei forme nu se mai produc după anul 1470. Majoritatea fragmentelor descoperite documentează cupe, boluri sau căniţe, care probabil foloseau la servirea cafelei sau la diferite băuturi.
Au fost documentate şi alte categorii de inventar, lupe de fier, greutăţi de lut ars şi de piatră folosite la plasele de pescuit, ancore de piatră, unelte şi instrumentar gospodăresc din fier, os şi piatră. Conform situaţiei stratigrafice din anul 2019 corelată cu cele din anii 1979, 1985, 1986 şi 2003-2008, dar şi în urma analizei inventarului arheologic, cele 26 de locuinţe cercetate se încadrează cronologic în secolele XV-XVII.