Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: La Mozacu | Anul: 2012
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Protoistorie;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; La Tène;
Categorie:
Domestic;
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă; Aşezare fortificată;
Cod RAN:
| 93655.01 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Giurgeni
Localitate:
Giurgeni
Punct:
La Mozacu
Localizare:
| 93655.01 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Cernău | Ioan | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Cernea | Cătălina | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Matei | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Suprafaţa pe care s-au desfăşurat săpăturile arheologice este localizată în extravilanul localităţii Giurgeni, jud. Ialomiţa, în punctul La Mozacu, cod LMI: IL-I-s-B-14050, aflat la cca. 1,5 km vest de sat, la nord de DN 2A (E 65), la vest de Dunăre.
În această zonă urmează a fi amplasat un parc de turbine eoliene (49 turbine), împreună cu căile de comunicaţie, staţia de transformare şi reţelele de racordare la S.E.N. aferente, parc construit de firma S.C. RENEWABLE ENERGY IN EASTERN EUROPE- REEE S.R.L.
Cercetarea arheologică s-a desfăşurat pe întreaga durată a lunii octombrie, la începutul lunii noiembrie fiind definitivat raportul de săpătură.
În vara anului 1986, în urma unei periegheze aici a fost identificată „o aşezare geto-dacică, la circa 1 km NE de limita comunei Giurgeni, în punctul Mozacu, pe o suprafaţă foarte întinsă, în marginea tarasei inundabile a Dunării”1. În acea perioadă au fost efectuate 25 de secţiuni, cu lăţimea de 1 m şi numeroase casete, fiind conturată o aşezare deschisă, de tip rural, cu locuinţe de suprafaţă, bordeie şi gropi menajere2, datate la sec. IV-III a.Chr.
Scopul cercetării actuale a constat în identificarea urmelor de locuire şi cercetarea exhaustivă a acestora, pe suprafaţa destinată săpării fundaţiei turbinei WT 36.
Au fost trasate patru secţiuni: două de 20 x 2 m şi două de 26 x 2 m, cu martori între ele de: 1 m, respectiv 0,50 m.
Secţiunile au fost notate cu cifre romane, de la I la IV, fiind împărţite în carouri de 2/2 m, notate cu cifre arabe.
În toate cele patru secţiuni cercetate stratigrafia s-a prezentat astfel:
Primul nivel - cuprins între 0,0-0,20 m (uneori mergând până la 0,25 m). Reprezintă stratul de pământ arat în care au fost descoperite material arheologice în poziţie secundară, având un grad de fragmentaritate mare.
Al doilea nivel - între 0,20-0,25 m şi 0,50-0,60 m era un nivel de pământ cenuşiu, granular, mai compact decât primul. Conţinea fragmente ceramice, oase de mamifer, fragmente centimetrice şi milimetrice de chirpic ars. Reprezintă nivelul getic de locuire în care au fost descoperite şi complexele de locuire.
Al treilea nivel - mai jos de -0,70 m se constituia dintr-un nivel de pământ galben, compact, lutos, fără constituenţi antropici. Reprezintă grindul - formaţiunea naturală pe care s-a realizat locuirea getică. Menţionăm că secţiunile au intersectat două dintre secţiunile din campaniile 1986-1988 (unele având şi casete), orientate pe direcţia SSE-NNV şi având o lăţime de 1 m.
În urma săpării celor patru secţiuni ce au acoperit întreaga zona a fundaţiei turbinei WT 36 au fost descoperite un număr de cinci complexe arheologice, după cum urmează: C1 = locuinţă de suprafaţă, C2 = bordei, C3 = groapa nr. 1, C4 = groapa nr. 2, C5 = groapa nr. 3.
C1 - locuinţă de suprafaţă
A fost surprinsă în secţiunile S I (carourile 5-6) şi S II (carourile 8-9) şi a fost delimitată de cantitatea mare de chirpic ars descoperită. Locuinţa a apărut la -0,30 m, având o lungime de 3,5 m, o lăţime de 2 m şi o orientare pe direcţia nord-sud. C 1 reprezintă o locuinţă de suprafaţă cu pereţii din chirpic, având o structură de rezistenţă formată din pari de lemn între care erau inserată o reţea de nuiele împletite. Inventar: fragmente de amofore, ceramică de factură locală, un vas miniatural întreg, o fusaiolă. Imediat sub locuinţă, la -0,65 m a fost descoperit un craniu uman, aşezat cu faţa în jos. Considerăm că prezenţa craniului sub locuinţă nu este întâmplătoare, el făcând obiectul unui ritual întâlnit la geto-daci3.
C2 - bordei
Bordeiul a fost descoperit atât în S I, în carourile -2, -1, 1, 2, cât şi în S II- carourile 3, 4, 5. A fost surprins la o adâncime de -0,60 m4, având o formă neregulată cu o orientare vest-est, cu lungimea de 5 m, lăţimea de 3 m şi o extindere către colţul de sud-est. În zona centrală a bordeiului a fost înregistrată o groapă de formă rotundă, cu un diametru de 70 cm şi o adâncime de 15 cm. Este foarte probabil ca această groapă să reprezinte vatra locuinţei, ţinând cont de faptul că în umplutura acesteia au fost observate urme de ardere. Inventar: ceramică locală şi de import, două unelte din gresie folosite pentru ascuţit cuţite (cute). Menţionăm că acest tip de bordei de mici dimensiuni a fost semnalat în aşezarea de la Mozacu încă din campaniile arheologice desfăşurate între anii 1986-19885.
C3 - groapa nr. 1
Localizată în S II, carourile 3-4, avea o formă aproximativ rotundă cu diametrul de 1,50 m. Groapa a fost pusă în evidenţă la adâncimea de 0,65 m, mergând până la 0,90 m. Inventarul era format din fragmente ceramice de factură locală şi de import (amfore).
C4 - groapa nr. 2
Localizată în S I, caroul 9. A fost observată la -0,67 m, adâncindu-se până la -1,00 m şi având diametrul de 1,27 m. Inventarul era format din fragmente ceramice de factură locală şi de import (amfore).
C5 - groapa nr. 3
Localizată în S II, carourile 2-3. Groapa nr. 3 s-a conturat începând cu adâncimea de 0,65 m, mergând până la o adâncime maximă de -1,70 m. Avea o formă rotundă şi un diametru de 1,50 m. Inventarul era format din fragmente ceramice de factură locală şi de import, precum şi material osteologic animalier. La demontare s-a observat ca umplerea acesteia s-a făcut succesiv, fapt susţinut de stratificarea umpluturii (pământ negru cu material ceramic în compoziţie, alternând cu lentile de sediment gălbui).
În general, tot materialul ceramic se remarcă prin gradul mare fragmentaritate, slaba varietate a formelor şi frecvenţa mai mare a vaselor de import faţă de cele produse de meşterii locali. Fragmentele ceramice au fost descoperite în nivelul de cultură getic şi au fost datate perioada secolelor IV-III a. Chr. Acestea pot fi diferenţiate în două clase ceramice distincte: ceramica locală şi de import.
Ceramica de factură locală este reprezentată de vase din categoria grosieră, dar şi fină, cenuşie. Ca tipuri menţionăm: vasul borcan, vasul tip sac, capace, cani (toartă de cană), vas miniatural, alte obiecte ca fusaiole şi jetoane. Tipuri asemănătoare de vas, modelate din acelaşi tip de pastă au fost semnalate şi necropola getică de la Stelnica-Grădiştea Mare6. Doar o mică parte dintre fragmentele ceramice descoperite prezintă decor plastic ca: brâul alveolar, caneluri, umăr evidenţiat, apucători aplicate.
Ceramica de import este reprezentată prin numeroasele fragmente de amforă de factură grecească ce depăşesc cantitativ fragmentele de ceramică locală.
Amforele au pătruns în aşezarea getică de la Giurgeni-La Mozacu prin schimburi comerciale cu marile centre greceşti. Înregistrăm astfel trei tipuri de amforă: de tip Thasos, Sinope şi Heraclea Pontică. Aceste tipuri de vas au fost semnalate şi în campaniile arheologice dintre anii 1986-1988, la fel şi cantitatea mare a acestora, care ”reprezintă aproximativ jumătatea din inventarul ceramic recoltat”7.
Inventarul litic descoperit în aşezarea de la Giurgeni - La Mozacu constă în două fragmente de cute (gresie) ce au fost găsite la demontarea complexului 2 (bordeiului).
Cercetarea arheologică preventivă de la Giurgeni, punctul La Mozacu, jud. Ialomiţa a acoperit o suprafaţă de aproximativ 220 mp.
În urma acesteia s-a constatat că aşezarea descoperită aici era una de tip deschis, getică de sec. IV-III a.Chr., ce face parte din salba de aşezări de pe braţul Borcea al Dunării, alături de aşezări precum: Stelnica-Grădiştea Mare, Borduşani-Popină, Valea lui Ilie Maltez, Făcăieni-Zootehnie.
Note:
1.
1. L. Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renţa, Gh. Matei, V. Niţulescu, Aşezarea geto-dacică de la Giurgeni-Mozacu, judeţul Ialomiţa, în Cercetări Arheologice, IX, Ed. Glasul Bucovinei, 1992, p. 57.
2. Ibidem.
3. V. Sîrbu, Credinţe şi practice funerare religioase şi magice în lumea geto-dacilor, Biblioteca Istros, 3, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1993.
4. Toate adâncimile sunt relative, ele fiind luate faţă de suprafaţa solului.
5. L. Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renţa, Gh. Matei, V. Niţulescu, op.cit., p. 57.
6. N. Conovici, Gh. Matei, Necropola getică de la Stelnica-Grădiştea Mare (jud. ialomiţa). Raport general pentru anii 1987-1996, în Materiale şi cercetări arheologice, I, 1999, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2001, p. 120-122.
7. L. Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renţa, Gh. Matei, V. Niţulescu, op.cit, p. 60.