Giurgeni | Judeţ: Ialomiţa | Punct: Grind 6 | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Aşezare urbană; Biserică; Necropolă;
Cod RAN:
| 93655.02 |
Județ:
Ialomiţa
Unitate administrativă:
Giurgeni
Localitate:
Giurgeni
Punct:
Grind 6
Localizare:
| 93655.02 |
Lista Ilustrațiilor - 11
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Vâlcu | Aurel | participant | Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mihai | Daniela | responsabil | Institutul Naţional al Patrimoniului |
| Coman | Radu | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Matei | Gheorghe | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Munteanu | Simona | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Renţa | Elena | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
| Vlad | Florin | participant | Muzeul Judeţean Ialomiţa |
Raport:
Aşezarea acestui oraş lângă Dunăre şi în acelaşi timp şi pe râul Ialomiţa, adică pe două însemnate rute comerciale, la punctul de contact dintre Muntenia şi Dobrogea, a fost determinantă pentru ridicarea rapidă a acesteia, devenită la un moment dat principalul debuşeu în comerţul extern al Ţării Româneşti. Bălţile din apropiere,cu bogăţia în peştele atât de căutat, îndeosebi în Transilvania, precum şi produsele câmpiei, la care se adăugau produsele păstorilor care treceau obişnuit pe acolo cu ocazia transhumanţei, au favorizat dezvoltarea târgului ialomiţean: o poziţie favorabilă ca centru de schimb, consolidat şi prin acţiunile autorităţii centrale care stabilesc un punct vamal, devenit o importantă sursă de venituri. Începute încă din anul 1975, investigaţiile arheologice de la Oraşul de Floci, au continuat neîntrerupt, punând la dispoziţia celor ce se ocupă de geneza oraşelor medievale, un material extrem de bogat şi interesant. Oraş unicat în Ţara Românească, Oraşul de Floci a fost dezvăluit prin cercetările arheologice sistematice desfăşurate, care au dus la descoperirea a peste 260 de locuinţe, a patru biserici şi a 8 ateliere meşteşugăreşti, 7 necropole, etc., ce redau măsura importanţei acestui oraş comercial, cu o soartă vitregă din punct de vedere istoric.
Aşa cum am mai arătat, locuinţele şi bisericile orăşenilor erau amplasate pe locurile mai înalte (grinduri), despărţite de vechea albie a Ialomiţei. Diferenţele de nivel între clădirile cele mai importante şi albia veche a Ialomiţei este de aproximativ 4 m în timp ce mai toate clădirile importante sunt aşezate pe locurile cele mai înalte posibil, dar cu menţiunea că edificiile civile erau mai aproape de apă, cea ce era perfect logic.
Refacerile de câte 3 - 4 ori, incendiile surprinse deseori arheologic, sunt dovada unei istorii zbuciumate, precum şi a faptului că spaţiul era intens folosit, şi că un amplasament bun de locuinţă nu se schimba foarte uşor. Locuinţele erau dispuse în şiruri, cu orientarea pe direcţia nord est-sud vest, la distanţe variabile, între 5 şi 20 m, iar distanţa dintre şiruri sau grupurile de case nu depăşea
50 m.
Obiectivele acestei campanii au fost finalizarea S I, precum şi finalizarea cercetării locuinţei atelier nr 1 de pe grindul 6. De asemenea, a fost prospectată geomagnetic o suprafaţă de 1 ha, care va urma a fi cercetată în anii următori.
A fost finalizată cercetarea locuinţei numită convenţional nr 4, de fapt nr 2, şi surprinderea parţială a locuinţelor 5 şi 6 din cadrul aceleiaşi secţiuni. Au fost cercetate 10 complexe cu caracter menajer, precum şi 15 morminte de inhumaţie.
Locuinţa 4 are 3 nivele de locuire, unul târziu, probabil la începutul secolului al XVIII lea, care apare exact sub humus actual, al doilea, de secol XVII - sec. XVI, iar al treilea, surprins pe alocuri, datat în secolul al XV lea. Primul nivel de locuire a fost puternic incendiat. Locuinţa este tipică oraşului medieval, unde locuinţele erau formate din 2 încăperi, camera mare, 7,5 x 4 m, iar cealaltă cameră, mai mică, de 3, 5 x 4, 3 m.
Camera mare a acestei locuinţe are dimensiunile de 7 x 5 m, iar cea mică are dimensiunile de 3,5 x 4,3 m. A fost surprins şi cercetat peretele de lemn care separa cele două camere, precum şi gropile de pari incendiate care aveau dimensiunea de 15 cm.
Locuinţa 4, conform monedelor găsite şi identificate de numismatul Aurel Vâlcu, se datează , in secolul al XVI – prima jumătate a secolului al XVII lea. Monede descoperite in locuinţa 4 au fost următoarele : 2 Denari, Ungaria, Ferdinand I, Kremnitz, anul 1538, respectiv anul 1550, ½Gros, Polonia, Ioan Albert, anii 1492-1501, Aspru, Imperiul Otoman, prima jumătate a secolului XVII, mărturisind schimburile comerciale puternice.
In locuinţa nr. 4 au fost cercetate şi două vetre de foc, precum şi urmele unei sobe dezafectate. Ca inventar, acesta este cel obişnuit în locuinţele flocenilor, obiecte de uz casnic, crampon de fier, fusaiole, ceramică de import, precum şi mai multe pipe de lut întregi şi întregibile. (fig 1) O piesă deosebită din locuinţa nr. 4 este o aplică din bronz, cu floare centrală din argint, nouă orificii şi două urechiuşe de prindere, probabil o piesă decorativă pentru centură. (fig.2)
A fost surprinsă şi cercetată parţial şi locuinţa 5, # 71- # 74, este o locuinţă de suprafaţă care apare la -0,50 m, cu o lăţime de 6 m, locuinţă de suprafaţă, cu pereţii din chirpic, din care a fost surprinsă doar camera mai mare.
Locuinţa 6, a fost surprinsă între # 77-80, apare la -0,30 m, din care se păstrează destul de bine prima podea, care este incendiată. Se situează la doar 10 m de biserica nr. 2, descoperită cu ani în urmă la Oraşul de Floci. A fost surprins şi un cuptor, cu diametrul de 1,40 m, cu accesul spre nord, care intersectează profilul sudic. De asemenea, din locuinţa nr. 6 a fost recuperată o frumoasă cheiţă de bronz precum şi un toporaş de fier.
În toată secţiunea I, este surprinzător faptul că exact în acelaşi spaţiu, chiar şi în interiorul Bisericii nr. 2, odată dezafectată, a fost folosit pentru locuire, în cazul Bisericii nr. 2, chiar demantelând ce a mai rămas din fundaţii. Faptul este destul de neobişnuit, ştiut fiind că, în general, pe locul unei biserici, rareori se mai locuia, chiar dacă memoria colectivă numai reţinea ca atare acest aspect.
Complexe
S I, groapa 27, # 61-62, -0,75-2,10 m, groapă menajeră, foarte mare, aflată chiar lângă locuinţa nr. 4, are două trepte, la -1,30 m, materialul arheologic constă din fragmente ceramice şi oase de animale de talie mare.
S I, groapa nr 28 , # 60, apare la -0,50 m, cu diametrul de 0,60 m, nefinalizată încă, fragmente ceramice de uz comun.
S I, groapa 29, # 58-59, groapa apare la -0,48 m, cu diametrul de 1,40 m, intersectează profilul sudic al S I. Inventar agrafa de fier, oase de animale
S I, groapa 30, # 56-57, groapă rotundă, cu trepte, prima apare la -0,70 m, a doua apare la -1,80 m. Inventar Oase de animale, ceramic, monedă,
S I, groapa 31, apare în exteriorul locuinţei nr. 5, cu diametrul de 0,60 m, încă nu a fost epuizată.
S I, groapa 32, # 68, a fost identificată la adâncimea de -0,90 m, având un diametru de 1,60 m. Inventar fragmente ceramice, un crampon fragmentar din fier, groapa se încheie la – 2.00 m
S I, groapa. 33, caseta D, # 61-62, a apărut la -0,80 m, are un diametru de 2,40 m. Inventar, fragmente ceramice nesmalţuite şi smălţuite, un fragment de cahlă fragmentară
S I, groapa 34, # 65-66, a fost interceptată la 0,80 m, şi se termină la 1, 20, groapa a folosit unor scopuri menajere, având în inventar multe oase de peşte şi oase de animale
S I, groapa 35, caseta D, # 65, apare la 0, 90 m, cu un diametru de 1,20 m. Inventar, mai mult fragmente de chirpic, arse la roşu, oase de animale şi fragmente ceramice, fragment crampon din fier.
În groapa nr. 35 a fost descoperită şi o cahlă întreagă, asemănătoare cu cea descoperită în anul 1979, datată în secolul al XVI-lea1.
Ca şi în cazul celei descoperite anterior, este lucrată în tipar din pastă de bună calitate, altul decât cel în care a fost modelată cahla din 1979, arsă oxidant, având o culoare cărămizie. Subliniem că este doar a doua piesă întreagă descoperită în decurs de aproape 40 de ani de când se fac cercetări în acest sit arheologic. Până în prezent din acest tip de cahlă majoritatea descoperirilor au
fost doar sub formă fragmentară. Este de tipul traforat, lucrată din pastă bună, arderea este oxidantă având o culoare cărămizie la suprafaţă. Are corpul de formă dreptunghiulară şi aceleaşi elemente traforate: o cruce înscrisă într-un cerc, două ferestre una sub alta în partea stângă, brâu torsionat şi decor în formă de crenel la partea superioară. Spre deosebire de cahla descoperită în anul 1979, cercul în care este înscrisă crucea nu are decât două goluri în partea stângă, cercul şi braţul drept al crucii completându-se pe cahla învecinată. Ca dimensiuni este uşor mai mică, înălţimea maximă este de 15,8 cm, lăţimea bazei de 11,7 cm şi grosimea oscilând între 1 şi 1,5 cm.
Groapa 36, caseta E, # 5, -0,90 m, diametrul gropii de 1,50 m, se încheie la -2,20 m. Inventar fragmente ceramice, smălţuite şi nesmălţuite.
Groapa 37, S I, # 80-81, la adincimea de- 0,65 m si se termina la -1,60 m. Groapa de deşeuri fragmente ceramice, olane, etc
M79, #2, caseta D, -0,30 m. este o reînhumare. Inventar, mărgica de plumb
M 80, S.I, #61-6, orientat E-V, craniul zdrobit, mâinile pe piept, picioarele uşor depărtate, măsoară 1,80 m. apare la -0,40 m şi taie locuinţa 4, fără inventar.
M 81, caseta D, # 2, -0,60 m, orientat E V, cu sicriu, în poziţie anatomică, fără inventar
M 82, caseta E, #1, are sicriu apare la -0, 60 m, craniul spart, mâinile îndoite din coate şi depuse pe torace, se păstrează lemnul de la sicriu. M 82 taie podeaua locuinţei 4.
M 83, #61, -0,50 m, se păstrează doar picioarele.
M 84, apare sub prima podea, 0, 50 m. Cele 6 morminte cercetate (M. 80-M 86) par să fie dispuse pe familii, rude, grupate, câte 2, sau cel mult 3, ce frapează este faptul că sunt foarte înghesuite.
M 85, reinhumare, caseta D, # 2, -0,50 m, se păstreaza 2 tibii
M 86, m 87, M 88 este o grupare de trei morminte, dintre care
M 87 este reînhumat odată cu M 88 care a fost îngropat
M 89 , # 62-63, apare la -0,30 -0,40 m, orientat E-V, mormânt de inhumaţie, adult, bratele aşezate pe abdomen.
M 90, # o reînhumare, groapa a perforat nivelul de distrugere al locuinţei 4.
M 91, caseta D, caro 1, apare la -0,60 m, mormânt de înhumaţie, orientat E-V, fără inventar, urme păstrate de la sicriu.
M 92, intră in profilul sudic , caseta D, # 63-64, apare la -0,50 m, adult, cu braţele pe abdomen. Inventar inel sigilar.
M 93, caseta E, # 1, apare la -0,60 m, mormânt de înhumaţie, a fost tăiat de M 94, orientat E-V, cu braţele îndoite din coate
M 94, caseta E, # 1-2, -0,70 m, mormânt de înhumaţie, apare la -0,70 m, păstrează urmele de la siciru.
Grindul 6, punct Biserica 1
Au fost curăţate secţiunile S I; S II, S. III şi a fost deschisă o nouă suprafaţă B, cu dimensiunile de 7,25 x 10,50 m, pentru a putea surprinde limitele locuinţei atelier nr 2 (2012). In preajma bisericii nr
1, locuinţele şi atelierele cercetate au folosit material litic folosit din prima fază de existenţă a bisericii nr. 1, aşa cum se poate observa şi în cadrul locuinţei nr. 1, care avea ca prag de intrare un mare bloc de piatră fasonat ca prag de intrare, situaţie constatată şi în alte cazuri. Au fost descoperite următoarele monede:
- Denar, Ungaria, Rudolf II, Kremnitz, anul 1601. Grindul 6, SII, □4. Loc. 2, -0,50 m.
- Aspru, Imperiul Otoman, Mehmed III, anii 1595-1603, Grindul 6. Suprafaţa B. L 2, -0,50 m. Aspru, Imperiul Otoman, prima jumătate a secolului XVII, SI, Cas. E, □3, L4, -0,35 m.
Inventar:
Ceramica. Au fost documentate oale cu toartă, căni, farfurii, străchini, ulcioare, sfeşnice, cahle dreptunghiulare, oale-cahlă, discuri ornamentale, ceramică de import.
Ceramica nesmălţuită. În cadrul inventarului ceramic, ceramica nesmălţuită ocupă principalul loc, fragmentele de oală cu toartă, de dimensiuni mici şi mijlocii, fiind cele mai numeroase. Sunt lucrate dintr-o pastă de bună calitate cu mică fină în compoziţie, iar cele mai multe au o ardere incompletă, la suprafaţă având o culoare cărămizie şi miezul de culoare cenuşie. Majoritatea materialelor ceramice descoperite au urme de ardere secundară.
Destul de numeroase sunt şi fragmentele de cahle dreptunghiulare. Au fost descoperite în nivelul I şi II. Sunt lucrate din pastă bună, cu multă mică fină în compoziţie, au culoarea cărămizie şi de regulă arderea este uniformă. Suprafeţele reduse păstrate nu dau prea multe detalii asupra decorului. Unele dintre acestea indică un decor în relief format din mici triunghiuri sau linii oblice iar câteva fragmente atestă tipul de cahlă traforată.
Fragmente de discuri ornamentale au fost descoperite tot în nivelul I şi II. Sunt lucrate, de asemenea, din pastă de bună calitate, arderea este atât uniformă căt şi incompletă, având o culoare cărămizie la suprafaţă. Un diametru reconstituit este de 15,3 cm. Cele mai multe fragmente sunt decorate cu brâuri în relief pe care figurează mici alveole iar uneori crestături.
În cursul cercetărilor au fost descoperite şi câteva fragmente de pipe, absente în nivelul mai timpuriu. O parte sunt lucrate din caolin iar câteva au suprafeţele de culoare roşie sau neagră. Cele mai multe au un decor de o mare fineţe constând în şiruri de mici liniuţe imprimate, rozete minuscule, şiruri de împunsături sau linii care se întretaie formând un decor în reţea.
Ceramica smălţuită. Este bine reprezentată dar şi în cazul ei majoritatea materialelor sunt fragmentare. Ca frecvenţă primul loc în cazul ceramicii smălţuite îl ocupă farfuriile. Sunt lucrate din pastă bună iar din punct de vedere cromatic predomină smalţurile de culoare verde în diverse nuanţe. Pe multe fragmente culoarea verde se asociază cu cea maronie, maronie-roşcată, galbenă sau gălbuie.
Varianta de farfurie cel mai des întâlnită este cea care are fundul inelar, de multe ori având şi două orificii de prindere. Decorul este organizat în două câmpuri principale fiind, în cele mai multe cazuri, atât de inspiraţie geometrică cât şi florală. Câteva fragmente au în câmpul central spirale realizate cu o culoare contrastantă culorii de fond mărginite uneori de un şir circular de petale sugerând astfel un decor floral. Alte fragmente sunt decorate cu linii circulare, linii în val, pete alungite dispuse radial, mici pete circulare, solzi de peşte, registre verticale de linii oblice delimitate de linii verticale. O parte dintre fragmentele de farfurii au marginea spre exterior decorată cu un şir circular de mici alveole care-i dau un aspect dantelat. În toate cele trei niveluri de locuire cercetate s-a remarcat o frecvenţă destul de mare a obiectelor lucrate din fier, descoperite însă într-o stare de conservare extrem de precară, multe dintre acestea nemaiputând fi identificate ca tipuri de unelte sau ustensile casnice.
În cadrul instrumentarului casnic cele mai numeroase sunt fragmentele de lame de cuţit, piesele întregi fiind în general rare. Singura lamă de cuţit întreagă descoperită are lungimea de cca. 12 cm şi lăţimea maximă de cca. 2,5 cm. De la un număr de două cuţite s-au păstrat şi resturi de la mânerul din lemn cu nituri de bronz, şi, respectiv, din os cu nituri de bronz.
Au fost, de asemenea, descoperite multe fragmente de piroane şi piroane din fier, la multe dintre ele păstrându-se şi floarea. Un piron descoperit într-o locuinţă are lungimea de cca. 13 cm.
Printre obiectele din fier descoperite în locuinţe, gropi şi stratul de cultură, s-au aflat şi multe scoabe, potcoave, fragmente de ace şi ace, dintre care unul cu lungimea de cca. 11 cm, catarame, între care una având forma dreptunghiulară şi dimensiunile de 6,5 x 4,5 cm, cârlige de undiţă, două vârfuri de săgeţi, un fragment de furculiţă, un lacăt, un toporaş, lupe de fier şi zgură.
În cel mai timpuriu nivel de locuire a fost descoperit şi un fragment de pinten.
O parte dintre ustensilele şi uneltele descoperite în campania anului 2013 sunt lucrate din piatră. Cele mai numeroase sunt fragmentele de cute şi cutele, majoritatea lucrate din şist de culoare verzuie, parte dintre acestea având şi orificiu pentru agăţat. Ca dimensiuni cea mai mare are lungimea de 22 cm, lăţimea de cca. 5 cm şi grosimea de cca. 3 cm.
Greutăţile pentru plasele de pescuit lucrate din piatră au forma semicirculară şi dimensiuni de cca. 10 x 6,5 x 4 cm.
Un fragment de râşniţă, lucrată din calcar cochilifer, are o grosime de cca. 3 cm.
O altă categorie de obiecte de uz casnic este compusă din ustensile lucrate din lut. Includem aici, în primul rând, greutăţile pentru plasele de pescuit, de forme şi dimensiuni asemănătoare cu a celor lucrate din piatră.
Alte greutăţi pentru plasele de pescuit erau lucrate din fragmente de cărămidă iar din fragmente de vase se confecţionau mici fusaiole.
Menţionăm în această categorie şi un obiect cu o formă ovoidală şi diametrele de 6,3 x 4 cm.
Din cadrul materialelor de construcţie se impun a fi menţionate fragmentele de olane, cărămizi şi resturile de lipitură de la pereţii caselor.
Fragmentele de olane indică o grosime a acestora de cca. 1,5- 2 cm iar cele de cărămizi au grosimi cuprinse între 3 şi 4,2 cm.
O parte dintre bucăţile de lipitură amestecată cu paie păstrează şi impresiuni de nuiele cu diametre de cca 2 cm.
Tot în cadrul obiectelor de uz casnic menţionăm o cheiţă din bronz cu lungimea de 3,8 cm şi mai multe fragmente provenite de la mici vase lucrate din sticlă, unele dintre acestea documentând un tip de vas cu toartă în formă de bandă, altele provenind de la pahare.
Din categoria de podoabe şi accesorii vestimentare au fost descoperite mici aplice, între care una de formă circulară, diametrul de cca. 1,4 cm şi trei orificii de prindere, posibil lucrată din argint aurit. O altă piesă, de formă relativ semicirculară, diametrul maxim de 6,2 cm, este prevăzută cu nouă orificii pentru prindere pe un suport iar central este suprapusă de o aplică de dimensiuni mult mai reduse, sub forma unei rozete cu opt petale, prinsă cu un nit. Latura dreaptă are două mici tortiţe tubulare.
Au mai fost descoperite două fragmente de inele, fragmente de ace de păr din bronz, o mărgică lucrată din pastă de sticlă de culoare albă-sidefie şi doi nasturi din os de tip bumb cu diametrul de
1-1,2 cm.
Bibliografie:
Note:
1.
(1) L. Chiţescu şi colectiv, Cercetări arheologice din anul 1979 la Piua Petri (Oraşul de Floci), comuna Giurgeni, jud. Ialomiţa, în Cercetări Arheologice, IV, Bucureşti, 1981, p. 134 fig 9/2 i p. 135.