Girişu De Criş | Judeţ: Bihor | Punct: Dâmbu-Zănăcanului | Anul: 2014
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2014
Perioade:
Preistorie; Perioada modernă;
Epoci:
Epoca bronzului; Perioada modernă;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Tell; Necropolă;
Cod RAN:
| 29476.02 |
Județ:
Bihor
Unitate administrativă:
Girişu De Criş
Localitate:
Girişu De Criş
Punct:
Dâmbu-Zănăcanului
Localizare:
| 29476.02 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Fazecaş | Gruia Traian | responsabil | Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea |
| Savu | Mihaela | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
| Burlacu | Raluca | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Gogâltan | Florin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Lie | Marian Adrian | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Popa | Cristian Ioan | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Roman | Vlad | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Thomas | Desaunay | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Suciu | Claudiu | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Halbac | Iulia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Radu | Claudia | participant | Institutul de Cercetări Interdisciplinare în Bio-Nano Ştiințe |
| Sándor | Mátyási | participant | Geoprospect |
| Voight | Chris | participant | University of Liecester |
| Tórtoles | Alicia Hernández | participant | Universidad Complutense de Madrid |
| Vega | Maria Ruiz | participant | Universidad Complutense de Madrid |
Raport:
Cercetarea arheologică a tell-ului de epoca bronzului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” (Pl.1.1) a început în 1960 sub conducerea arheologului orădean N. Chidioşan. Cu unele întreruperi şi modificări ale colectivului de cercetare, ultima campanie s-a desfăşurat în 1972 sub îndrumarea aceluiaşi cercetător. Cu exepţia unui profil stratigrafic şi a câtorva materiale arheologice , respectivele săpături au rămas nepublicate. Vechea denumire a obiectivului a fost Girişu de Criş „Alceu”. Actualmente situl aparţine comunei Toboliu, toponimul fiind „Dâmbu Zănăcanului”. Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea împreună cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania au reluat cercetarea arheologică a acestui obiectiv în perioada 1 august-1 septembrie 2014. Pe lângă cercetările cu caracter non-distructiv şi anume ridicare topografică Stereo 70, fotografii aeriane (Pl.I/1), cercetarea sistematică de teren şi profile de electrorezistivitate, au fost deschise 3 casete. Caseta I (7x5 m) a fost trasată în punctul de maximă elevaţie a tell-ului (106,68 m) iar caseta III (7x5 m) în marginea estică a acestuia. Caseta II (4x2m) a fost amplasată peste o veche secţiune parţial încă deschisă a profesorului Sever Dumitraşcu, pentru o determinare mai rapidă a stratigrafiei şi compararea noilor rezultate cu cele obţinute de acesta în campania din 1965-1966. În punctul central al tell-ului a fost surprinsă o necropolă modernă din sec. al XIX-lea. Astfel în caseta I s-au conturat, la o adâncime de 0,20-0,40 m de la nivelul actual de călcare, 13 morminte orientate vest (capul) – est, dispuse pe 3 şiruri paralele. Dintre acestea au fost cercetate integral 7 morminte, dintre care doar unul aparţine unui bărbat adult (Pl.I/2) restul fiind copii. Din cercetarea antropologică a scheletelor s-a ajuns la următoarele concluzii: M8 aparţine unui bărbat cu vârsta cuprinsă între 30 şi 42 de ani, M2 şi M3 infans I (32-34 săptămâni prenatale), M5 infans I (6-9 luni), M7 infans I (9-12 luni), M4, M6 infans I (1,5-2 ani). Din inventarul mormintelor merită amintite 7 monede de cupru, cea mai timpurie fiind emisă în 1812 (Francisc II (I)) iar cea mai târzie 1879 (Franz Joseph), 2 nasturi metalici şi 3 nasturi de porţelan. În Caseta III a fost surprinsă o veche secţiune a lui N. Chidioşan şi a D. Ignat ce nu a putut fi observată în prealabil la suprafaţă. Şi aici au fost găsite resturi osteologice umane aparţinând unui subadult, dar acestea se aflau în poziţie secundară în ceea ce ar fi putut fi pământul de aruncătură al vechii secţiuni. Cimitirul pare să fi aparţinut fermei de la Puszta Alceu a căror urme încă mai pot fi observate şi astăzi la sud de tell. Un prim indiciu pentru datarea cimitirului de la Toboliu „Dâmbu Zănăcanului” este dat de faptul că în prima ridicare topografică austriacă (1782-1785), deşi movila este marcată pe hartă, nu este însemnată ca şi cimitir. În cea de a doua ridicare topografică austriacă (1819-1869) apare atât cimitirul cât şi aşezarea de care acesta a aparţinut. În ceea ce priveşte dispunerea şirurilor de morminte, cel vestic pare să fi fost cel mai târziu, urmat de şirul format de mormintele M3, M5, M7 şi M8. În partea vestică a casetei nu s-au mai conturat alte morminte, ceea ce ne face să credem că şirul format de mormintele M1, M2, M4, M6 şi M19 reprezintă perioada finală a acestei necropole (Pl. II).
În profilul casetei II (vechiul profil al lui Sever Dumitraşcu) au fost identificate platformele a două locuinţe. De aici au fost recuperate mai multe fragmente ceramice, caracteristice stilului ceramic Otomani precum şi un tipar bivalv pentru o daltă cu gură de înmănuşare. Urme ale unor locuinţe din epoca bronzului au fost găsite şi în caseta I şi II. Cea mai de sus locuinţă din caseta I (notată pe plan CX 12) a fost secţionată de gropile mormintelor moderne (Pl. II), dar între mormintele 4 şi 6 s-a păstrat un bogat material ceramic aflat în poziţie in situ. Asupra dimenisiunilor locuinţei, în faza actuală a cercetărilor, nu putem trage nicio concluzie pertinentă, întrucât partea sudică, estică şi centrală a acesteia este distrusă de gropile mormintelor, iar marginea nordică şi vestică se află sub peretele casetei. Dărâmătura locuinţei surprinse în caseta III este tăiată de vechea secţiune a lui N. Chidioşan şi a D. Ignat (cu o lăţime de 1,5m) pe direcţia NNE-SSV (Pl I/3). Nici aici nu ne putem pronunţa în privinţa dimensiunilor locuinţei, singura limită pe care am surprins-o fiind în partea SV a secţiunii. În ceea ce priveşte datarea materialului ceramic găsit în cele două locuinţe, acesta se încadrează în Bronzul Mijlociu III (Bz B1), fiind caracteristic etapei finale din evoluţia stilului Otomani (faza a III-a). De pe suprafaţa locuinţei din caseta I (CX 12) a fost recoltată o probă de os pentru analize AMS. Rezultatul acesteia plasează locuinţa între 1600-1500 a.Chr.
În ceea ce priveşte stratigrafia generală a sitului în faza actuală a cercetării, se poate observa un nivel de depunere de culoare brun-cenuşie ce variază între 0,10-0,30 m, ce suprapune atât depunerea de humus ulterioară abandonării aşezării din epoca bronzului cât şi nivelul de folosire a cimitirului modern. Ca şi consistenţă şi culoare este asemănător cu nivelurile inferioare ale tell-ului, observate în profilele mormintelor, dar materialul descoperit aici este modern/contemporan. În anumite zone poate fi observat faptul că acest nivel distruge parţial sau complet depunerea de humus rezultată în urma abandonării aşezării de epoca bronzului cât şi dărâmătura locuinţelor (Pl. II).
Bibliografie:
Note:
1.
Chidioşan 1970, 289, fig. 1/2; Chidioşan 1974, 155, pl. 4/1-3, 5,6; Dumitraşcu 1989, 120-121, pl. II –IX.