Gheorghieni | Comuna: Feleacu | Judeţ: Cluj | Punct: Valea Mare | Anul: 2008
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2008
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 57617.04 |
Județ:
Cluj
Unitate administrativă:
Feleacu
Localitate:
Gheorghieni
Punct:
Valea Mare
Localizare:
| 57617.04 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Balasz | Gergely | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Crişan | Viorica | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Pupeză | Luca Paul | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Szabolcs | Nagy | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Tecar | Tiberiu | participant | Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
Raport:
Cercetarea arheologică preventivă a fost efectuată în scopul descărcării de sarcină arheologică a unei suprafeţe de teren care va fi afectată de construirea Centurii de Ocolire Est a municipiului Cluj – Napoca, mai precis km 11 – 11 + 400 al acesteia. Traseul viitorului drum de ocolire începe în comuna Feleacu, unde face joncţiunea cu drumul E60, în apropierea satului Vâlcele, trecând pe la N de satul Gheorghieni, urmând cursul Văii Mari, apoi de-a lungul actualului drum comunal dinspre Cluj-Napoca spre Pata, printre pădurea Tufele Roşii şi pădurea Dezmir, intersectând drumul E570 în apropierea satului Sânnicoară.
Fiind vorba despre o suprafaţă mare care trebuia să fie cercetată (8000 m2), iniţial s-a decapat mecanic stratul vegetal, mai apoi săpătura efectuându-se în marea ei parte manual. În funcţie de specificul terenului şi traiectul stabilit pentru viitorul drum, s-a împărţit zona în cinci sectoare (A, B, C, D şi E). Abordarea sectoarelor s-a făcut în acelaşi mod: deschiderea unei suprafeţe mari care să acopere aproximativ întreaga zonă ce urmează să fie cercetată. În afara acestora, în sectorul A, au fost trasate alte doua secţiuni şi o casetă, ca urmare a descoperirilor deosebite apărute aici. Fiecare sector a fost cercetat separat, numerotarea complexelor fiind independentă, dar înregistrarea informaţiilor (fişe obiect, profile, ridicare topografică etc.) s-a făcut unitar.
Stratigrafia generală a sitului este următoarea:
0 -0,10 m: strat vegetal;
-0,10 -0,50 m: strat de pământ negru, cu fragmente ceramice medievale timpurii;
-0,50 -1,50 m: strat de pământ strat de pământ maroniu-cenuşiu, lutos, cu oase de animale şi fragmente ceramice preistorice;
-1,50 -1,80 m: strat de pământ negru, cu puţine fragmente preistorice;
-1,80 –2,10 m: strat de pământ galben, lutos, cu pietre, steril din punct de vedere arheologic.
Analiza stratigrafică şi particularităţile materialului arheologic descoperit au dus la identificarea mai multor perioade de ocupare a teritoriului de-a lungul trecerii timpului.
Cele mai numeroase descoperiri arheologice aparţin epocii bronzului. Este vorba în special despre o necropolă, cu morminte de incineraţie şi de inhumaţie (surprinsă mai ales în suprafaţa C şi D), dar nu lipsesc nici elementele de habitat, locuinţe şi gropi, amplasate la marginea necropolei (suprafeţele A, B şi E). Majoritatea materialului, foarte bogat, este în curs de prelucrare.
Dintre descoperirile funerare le amintim pe cele mai importante.
SA CX6. Groapă de cult. S-a conturat la -0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, adâncimea maximă fiind atinsă la -1,45 m. Groapa avea formă ovală, uşor alungită în direcţia N-V. Era umplută cu pământ cenuşiu cu arsură, pigmenţi de cărbune şi de chirpic, oase de animale şi foarte multe fragmente ceramice. Aproximativ la mijlocul complexului, în latura vestică, lângă peretele gropii, la -1,25 m adâncime, au fost descoperite două vase întregi de culoare cenuşie, de dimensiuni medii, aşezate unul în altul cu gura în jos. Caracterul ei ritual este susţinut şi de descoperirea unui os de animal (Astragalus) perforat, folosit probabil ca amuletă, cu rol apotropaic.
SC CX13. Mormânt de incineraţie în urnă. Vasul folosit ca şi urnă, de culoare cărămizie, nedecorat, a apărut la -0,20 m adâncime, lipsindu-i partea superioară. În interiorul său se aflau oase calcinate precum şi fragmente ceramice de la un castron, ce probabil a servit drept capac, decorat cu linii incizate dispuse meandric.
SC CX15. Mormânt de incineraţie în urnă. Urna a fost deranjată de lucrările agricole, fiind descoperită la mică adâncime, -0,22 m, lipsindu-i partea superioară. În interiorul ei s-au găsit oase calcinate precum şi un inel din bronz, păstrat fragmentar.
SC CX22. Mormânt de inhumaţie. Defunctul a fost aşezat în poziţie chircită, la cca. –0,90 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Sub craniu a fost depus un vas ceramic, cărămiziu, nedecorat, reprezentând singurul obiect de inventar din complex.
SC CX25. Mormânt de incineraţie. Vasul folosit ca şi urnă s-a păstrat fragmentar, fiind decorat cu meandre. Nu s-au descoperit oase calcinate. Urna a fost aşezată în interiorul unei ciste din piatră, de 0,60 x 0,40 m, din care s-au păstrat trei pereţi, ceea ce a făcut ca acest complex să fie considerat a fi un mormânt.
SC CX26. Mormânt de incineraţie. Urna, un vas cărămiziu, conţinea oase calcinate, peste ea fiind aşezat un alt vas, pe post de capac, de aceiaşi culoare. Groapa mormântului a fost acoperită cu un strat de pietre, de dimensiuni medii, dispuse într-o formă aproximativ circulară.
SC CX60. Aglomerare ceramică. Pe o suprafaţă relativ mare, 2 x 3 m, între mormintele de incineraţie, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, provenind de la mai multe vase, dispuse compact. În lipsa unor oase incinerate, nu putem presupune decât că este vorba despre o spargere rituală.
SD CX1. Mormânt de incineraţie, distrus parţial. Urna a apărut la aproximativ 0,28 m de la nivelul actual de călcare. Ea a fost acoperită de un alt vas pentru a proteja resturile cinerate ale defunctului. Vasul spart are un diametru de cca. 0,23 m. Pasta vaselor ceramice este fină având ca degresant nisip, ardere este incompletă iar culoarea neagră-cenuşie.
SD CX5-6. Mormânt de incineraţie dublu. Fragmentele osteologice ale defuncţilor au fost depuse în două vase ceramice aşezate la 0,05 m unul de altul. Buza şi gâtul vaselor au fost distruse de lucrările agricole. Cele două vase sunt identice, au diametrul de 0,16 m, pastă semifină având ca degresant nisip. Arderea este incompletă. Vasele au culoarea cărămizie şi nu au decor.
SD CX8. Mormânt de incineraţie dublu. Cele două vase care conţineau oase incinerate, de culoare cenuşiu-negricioasă, nedecorate, erau aşezate unul lângă celălalt, într-o cistă din piatră. Cista avea dimensiunile de 1,77 x 1,75 m şi era construită din pietre de mai mari dimensiuni, în partea de E, S şi V, doar în partea de N au fost depuse pietre de mai mici dimensiuni. Sub unul dintre vase a fost descoperită o spadă de bronz, iar peste el acesta a fost depusă ofranda de carne şi un alt vas mai mic, probabil tot cu ofrandă . În partea de N a cistei au fost descoperite oase calcinate depuse fără vas printre care s-a găsit un fragment mic de sârmă din bronz. În partea de E a cistei, peste piatra masivă de colţ, s-au găsit pietre cu urmă de arsură.
SD CX14. Mormânt de inhumaţie al unui copil, cu orientare SV–NE. Scheletul se află într-o stare proastă de conservare, craniul fiindu-i zdrobit în totalitate. Copilul era depus în poziţie chircită. În partea nordică, lângă schelet, s-a descoperit un vas, la 0,13 m de picioare. Vasul, culoare cărămizie, fără decor, a fost aşezat cu gura în jos.
SD CX19. Mormânt de incineraţie. Vasul în care au fost depuse oasele umane incinerate era acoperit cu un alt vas. Urna are pasta fină, având ca degresant nisip, era arsă incomplet, de culoarea cenuşie. Nu are decor. Capacul era un vas de mici dimensiuni, fără decor, de culoare cărămizie.
SD CX21. Mormânt de inhumaţie. Defunctul a fost depus în poziţie chircită, orientat N-V, complexul având lungime de 1,10 m şi lăţime de 0,52 m. Lângă mâna dreaptă a fost descoperit un fragment mic de bronz. În partea de S a scheletului au fost depuse două vase ceramice, într-unul mai mare fiind pus un altul mai mic. Vasul mare avea un diametru de 0,30 m, iar cel mic de 0,10 m. Pasta vaselor este fină, având ca degresant nisip, ardere a fost completă, culoarea fiind cărămizie.
SE CX1. Mormânt de inhumaţie. Oasele scheletului nu au fost găsite în poziţie anatomică, mormântul fiind probabil deranjat încă din perioada antică. Foarte probabil că defunctul a fost aşezat întins, cu mâinile pe lângă corp. Alături de oase, s-au descoperit fragmente ceramice atipice.
În stadiul actual al cercetării se pot face puţine referiri cronologice exacte. Multe dintre vasele mormintelor de incineraţie au decor specific culturii Wietenberg, în timp ce mormintele de inhumaţie în poziţie chircită par să aparţină culturii Noua. Groapa de cult din Sectorul A poate fi datată în perioada de tranziţie dintre epoca bronzului şi prima epocă a fierului.
Elementele de habitat descoperite au fost mai puţin numeroase. Ţinând cont de materialul descoperit şi de particularităţile morfologice ale construcţiilor, ele pot fi atribuite culturii Coţofeni.
SA CX11. Locuinţă. A fost identificată la -0,75 m adâncime între m. 6-21, fiind orientată cu latura lungă pe direcţia N-S. Complexul aparţine categoriei de locuinţe de suprafaţă cu pereţi din lut, pe unele fragmente de chirpic se pot observa urme de nuiele. Are o formă aproximativ dreptunghiulară cu dimensiuni de 7,50 x 3,50 m. Între fragmentele de chirpic şi sub ele au fost descoperite multe vase ceramice întregibile sau fragmentare. Majoritatea lor aparţin categoriei de uz comun.
SC CX92. Groapă. De formă circulară, de aproximativ 1 m în diametru, cu pereţii arşi, s-a conturat la răzuirea mecanică a suprafeţei, fiind adâncă de cca. 0,40 m. Groapa era umplută cu fragmente ceramice întregibile şi era acoperită pe alocuri cu un strat de chirpic şi pietre de mai mari dimensiuni. După secţionarea gropii s-a observat că fragmentele ceramice se află aşezate în două straturi distincte, despărţite de un strat subţire de pământ negru-cenuşiu, pigmentat cu cărbune, chirpic şi o lentilă de pământ galben cu pigmenţi de pământ negru. Majoritatea vaselor sunt întregibile şi nu au decor. Repertoriul ornamentelor nu este foarte bogat. Cele mai frecvente decoruri sunt benzile late, haşurate, cu incizii în formă de boabe de grâu la gâtul vasului, crestături la buza lui şi incizii paralele sau oblice. Pasta din care sunt fabricate este fină având degresant nisip şi cioburi pisate. Arderea este incompletă, adesea apare pe ceramică un slip de culoare gălbuie sau cărămizie. Culorile variază între roşu-cărămiziu şi negru-cenuşiu.
SC CX93. Locuinţă. S-a conturat sub forma unui strat inconsistent de chirpic, pe o porţiune de 2,35 x 1,40 m. Alături de chirpic s-a descoperit fragmente ceramice mici, unele decorate.
SE CX2. Probabil locuinţă. Din cauza lucrărilor de amenajare, nu s-a mai păstrat decât colţul estic al complexului. Umplutura sa consta dintr-un pământ cenuşiu, cu multe fragmente ceramice şi oase de animale. Pe lângă acest material, în zona complexului s-au descoperit alte fragmente ceramice şi oase, amestecate cu pământ cenuşiu, care făceau parte tot din complex dar care au fost deranjate.
SE CX3. Probabil locuinţă. Ca şi în cazul de mai sus, s-a păstrat doar o mică parte din suprafaţă, colţul estic, restul fiind distrus de lucrările de amenajare. S-au descoperit fragmente ceramice preistorice şi oase de animale, într-un pământ cenuşiu, atât în interiorul complexului cât şi în afara lui, ca urmare a distrugerii lui de către lucrările moderne.
Primei epoci a fierului îi aparţin două locuinţe de suprafaţă şi trei gropi, cu material specific ce ar putea fi datat în perioada dominaţiei scitice în zonă.
SA CX5. Locuinţă. Complexul apare sub forma unei aglomerări de ceramică şi chirpic, la -0,70 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, pe o suprafaţă de cca. 1 m2. Printre fragmentele ceramice s-a descoperit un vârf de săgeată din bronz, tipic scitic.
SB CX1. Groapă. S-a conturat cu destulă greutate, de formă sa aproximativ ovală, fiind surprinsă parţial în profilul NV al suprafeţei. Din inventarul său au fost recuperate puţine fragmente ceramice şi bucăţi de chirpic.
SB CX3. Locuinţă. Complexul a fost identificat între metrii 12 – 14 ca o aglomerare de pietre, chirpic, material ceramic (fragmente provenind de la căni cu o toartă sau oale simple sau decorate, bombate, cu fundul drept) şi osteologic, fără a putea fi delimitat cu exactitate.
În ciuda semnalării a numeroase descoperiri de epoca medievală în zonă, în suprafeţele cercetate descoperirile care să poată fi atribuite acestei epoci au fost relativ puţine. Complexele apărute pot fi încadrate în perioada timpurie a evului mediu, cu precădere în sec. VIII – XII.
SA CX1. Aglomerare de pietre. Pietrele, de calcar şi gresie, sunt aşezate în cerc, la -0,80 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare. Între pietre, precum şi în jurul complexului, s-au descoperit fragmente ceramice lucrate cu mâna sau la roată, specifice epocii medievale timpurii (sec. XI-XII).
SA CX2. Fântână. S-a conturat la -0,70 m adâncime şi a fost cercetată până la -2,40 m. Groapa ei avea o formă circulară şi era umplută cu pământ şi pietre de mari dimensiuni. Materialul arheologic descoperit datează complexul în sec. XII.
SA CX3. Bordei. Complexul fost identificat în colţul de NV al suprafeţei, la -0,80 m adâncime. Este vorba despre o locuinţă adâncită în pământ, de formă patrulateră, cu dimensiunile de 2 x 3 m, adâncimea maximă fiind atinsă la -0,95 m. În partea nordică a locuinţei s-au descoperit urmele unei cuptor de piatră cu bolta prăbuşită, care avea la bază o placă de calcar. Materialul arheologic constă din fragmente ceramice decorate cu linii în val, oase de animale şi o piatră de ascuţit, fiind specific sec. VIII-IX.
SC CX10. Locuinţă. De formă patrulateră, a fost identificată în zona de E a suprafeţei, la -0,30 m adâncime. În colţul de SV s-a identificat un cuptor, clădit din piatră, care a fost folosit atât pentru încălzirea bordeiului cât şi pentru gătit. Din complex a ieşit material ceramic, fragmente osteologice, piatră prelucrată precum şi un fragment dintr-o mărgea de sticlă. Complexul poate fi datat în sec. XI-XII.
Întreg materialul descoperit se află depozitat la MNIT. Ca urmare a cercetării exhaustive a suprafeţei care urmează să fie afectată de proiectul de construirea a Centurii de Ocolire Est a municipiului Cluj-Napoca, şi a recoltării materialului arheologic, s-a propus eliberarea de sarcină arheologică.