Gheorgheni | Judeţ: Harghita | Punct: Pricske | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Perioada modernă; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Neatribuit; Civil;
Tipuri de sit:
Locuire; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 83570.03 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Gheorgheni
Localitate:
Gheorgheni
Punct:
Pricske
Localizare:
| 83570.03 |
Lista Ilustrațiilor - 1
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gogâltan | Florin | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
| Bo | Bertina | participant | Bergen University, Norway |
| Botha | Zoltán József | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
| Demjén | Andrea | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
| Erdős | Nándor | participant | Şcoala Generală "Fogarassy Mihály", Gheorghieni |
| Bolohan | Neculai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Drob | Sebastian Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Gafincu | Alexandru | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mandache | Tudor | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Lazăr | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Savu | Mihaela | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Kucsinschi | Linca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Szakacs | Erich-Noris | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Roman | Vlad | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| McKinlay | Allison-Louisa | participant | Memorial University of Newfoundland |
| Jauregui | Krystle | participant | University of California, Berkeley |
Raport:
Cercetarea sistematică a obiectivului „contumatz Pricske” a început în 2009, rezultatele anuale găsindu-se în rapoartele sintetice publicate în „cronicile arheologice” anterioare. Conform izvoarelor scrise vama de la Pricske a funcţionat deja în evul mediu târziu, dar dezvoltarea sistemului de fortificare şi construirea clădirilor vamale şi ale carantinei are loc numai după venirea austriecilor în scaunul Gheorgheni (1693). Odată cu reorganizarea graniţei imperiului, la începutul sec. al XIX-lea, vama de la Pricske a fost mutată treptat la Tulgheş.
Campania din vara anului 2013 s-a desfăşurat între 15-29 iulie, fondurile fiind asigurate de către Consiliul Judeţean Harghita, Muzeul Tarisznyás Márton din Gheorgheni, Fundaţia Pro Muzeum, Joseni şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania. Săpăturile arheologice au vizat o clădire mai mică şi o presupusă calea de acces spre spaţiul vamal. La nord-vest de suprafeţele săpate în anii trecuţi – S 10/2011, S 11/2011 şi S 12/2011 – au fost cercetate fundaţiile unei clădiri cu elevaţia din bârne de lemn. Zidul de fundaţie a fost identificat şi cercetat în întregime în secţiunea S 19 şi S 20. Între cele două secţiune a fost lăsat un martor de 0,50 m lăţime. Zidul a fost construit din blocuri mari şi medii de sienit fără mortar. Fundaţia a fost clădită din pietre mai plate, ceea ce sugerează faptul că zidul de elevaţie a fost făcut din bârne de lemn. Zidul are o grosime de 0,25-0,50 m, talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 0,20 m de la nivelul de călcare actual. Fundaţiile au marcat o clădire de dimensiuni mici cu două tracturi. Încăperea vestică a avut o formă aproape patrulateră, cu dimensiunile interioare de 3,10 x 3,50 m, iar cea estică o formă dreptunghiulară, cu o dimensiunile de 3,40x2 m. Zidurile de fundaţie la încăperea estică au fost identificate doar pe partea de vest, est şi nord, lipsind pe partea de sud. Nivelul de călcare în interiorul încăperii vestice a fost amenajat cu podele, fapt dovedit de urmele amprentelor de lemn. Având în vedere că această clădire a funcţionat probabil ca o remiză, materialul arheologic a fost foarte sărac.
În urma măsurătoriilor geomagnetice, lângă clădirea cercetată în S 14/2010, 15/2011, 16/2012, 17/2012 şi 18/2012 (obj. 5), pe partea vestică a fost identificată o anomalie. Ea a fost considerată ca fiind un drum de acces între clădiri. Din această cauza am trasat secţiunea S 21, pe partea vestică a S 14/2010. Secţiunea nu a dat rezultatele scontate, nefiind identificat aici niciun drum.
În izvoarele scrise apare informaţia că odată cu sosirea austriecilor în zonă, la începutul secolului al XVIII-lea, a fost construită fortificaţia de pe vârful Pricske. În 1700 sub conducerea generalului Leiningen s-a ridicat la „Pricske passus” o fortificaţie compusă dintr- un şanţ şi o palisadă. Documentul descrie detaliat cum timp de opt săptămâni au lucrat acolo 4.800 muncitori, şase pereche de boi cu doi rândaşi, iar pentru ascuţirea uneltelor au fost angajaţi „48 de ţigani” („48 bokor cigány”). Pentru ridicarea fortificaţiei s-au folosit 1500 bucăţi de scândură, 50 de căruţe de lut, acoperiş (ţiglă) şi fier (s-au cheltuit pentru ţiglă şi fier 16 fl.).
Pe vârful Pricske se poate observa şi astăzi urmele şanţului săpat în stâncă cu dimensiunele de aprox. 50x50 m. Pentru cercetarea sistemului de fortificare şi verificarea clădiriilor interioare menţionate în izvoare, pe partea sudică a fortificaţiei au fost trasate două sondaje. Sondajele au avut o orientare sud-nord, cu un martor de 1 m între ele. În S I, imediat sub nivelul vegetal, a apărut pe aproape pe toate suprafaţa cercetată un nivel de pietre cu material arheologic între ele (fragmente ceramice şi cahle). În partea nordică a săpăturii am prelungit sondajul pe o porţiune de 2 m cu 0,50 m spre est. După scoaterea nivelului vegetal s-a conturat o zonă de pământ ars cu multe bucăţi de cahle. Au fost documentate în total 13 bucăţi de cahle întregibile, care proveneau de la dărămătura unei sobe. Având în vedere că dimensiunea sondajului nu a permis investigarea mai amplă a zidului clădirii, am documentat suprafaţa şi nu am scos pietrele. În viitor este necesară resăparea acestei sondaj şi extinderea lui în partea estică, vestică şi nordică.
S II, trasat în partea sudică a S I, a avut scopul de a verifica stratigrafia şanţului de apărare şi structura sa. După observaţiile noastre pe partea nordică, până la marginea şanţului, a existat un pământ galben-maroniu, afânat, amestecat cu stâncă sfărâmată. La marginea interioară a şanţului s-a săpat un şănţuleţ. În profilul vestic al sondajului s-a conturat groapa unui par, cu urme de lemn în mijlocul său. Cu pământul şi stânca scoase din şanţ a fost construit spre exterior un val.
În urma cercetărilor arheologice sistematice desfăşurate între 2009-2013, s-a putut demonstra că vama, carantina şi fortificaţia de la Pricske s-au bucurat de maxima perioadă de înflorire şi dezvoltare în a doua parte a sec. al XVIII-lea. Totodată săpătura a dovedit că avem de-a face cu un sistem destul de complex de construcţii (elemente de fortificare, remize, case pentru personalul vamei şi negustori etc.) fireşti pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor vamale.