Gheorgheni | Judeţ: Harghita | Punct: Pricske | Anul: 2012
Descriere:
Anul cercetarii:
2012
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Epoca bronzului; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 83570.03 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Gheorgheni
Localitate:
Gheorgheni
Punct:
Pricske
Localizare:
| 83570.03 |
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
Nume | Prenume | Rol | Instituție |
---|---|---|---|
Dahl | Victoria | participant | Instiuție Nedefinită |
Gehl | Samuel | participant | Instiuție Nedefinită |
Hope | Brita | participant | Instiuție Nedefinită |
Kosza | Antal | participant | Instiuție Nedefinită |
Lewis | Emma | participant | Instiuție Nedefinită |
Lie | Marian Adrian | participant | Instiuție Nedefinită |
Øyen | Rannveig | participant | Instiuție Nedefinită |
Petric | Paul-Ioan | participant | Instiuție Nedefinită |
Pop | Xenia | participant | Instiuție Nedefinită |
Savu | Mihaela | participant | Instiuție Nedefinită |
Thue | Mette | participant | Instiuție Nedefinită |
Tugya | Beáta | participant | Instiuție Nedefinită |
Unhammer | Ole | participant | Instiuție Nedefinită |
Cordoş | Elena Cristina | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
Ignat | Ana Lucreţia | participant | Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania |
Bo | Bertina | participant | Bergen University, Norway |
Demjén | Andrea | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
Gogâltan | Florin | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
Berecki | Judit | participant | Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc |
Erdős | Nándor | participant | Şcoala Generală "Fogarassy Mihály", Gheorghieni |
Bolohan | Neculai | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Drob | Sebastian Andrei | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Mandache | Tudor | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
Floarea | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Airinei | Adriana | participant | University of Glasgow, UK |
Andujar | Emily | participant | University of Texas at Austin, USA |
Raport:
Cercetările sistematice la vama şi contumaţia (carantina) austriacă Pricske au debutat în vara anului 2009, desfăşurându-se până acum în fiecare an. Rezultatele au fost prezentate succint în cronicile campaniilor anterioare, unde se găsesc şi informaţiile generale legate de obiectiv.
Campania anului 2012 s-a desfăşurat între 16 iulie–30 iulie, fondurile fiind asigurate de Consiliul Judeţean Harghita, M Gheorghieni, Fundaţia Pro Muzeum, Joseni şi Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania. Colectivul s-a lărgit treptat, participând, alături de specialişi de la Cluj, Gheorgheni, Miercurea Ciuc şi Iaşi, studenţi, masteranzi şi doctoranzi de la Universităţile din Cluj şi Iaşi şi voluntari din diverse ţări. Lor li s-au adaugat şi un grup de elevi de la una din şcolile din Gheorgheni coordonaţi de profesorul Erdős Nándor. În aceste condiţii a fost posibilă deschiderea a patru suprafeţe: S 7: 8,70 x 4,70 m, S 16: 9,70 x 5,70 m, S 17: 8,70 x 6,50 m şi S 18: 8,20 x 2,70 m. În total a fost cercetată o suprafaţă de 183,07 mp. De asemenea, au fost efectuate investigaţii geofizice pentru stabilirea organizării interne a carantinei.
În vara anului 2012 a fost terminată cercetarea clădirilor începute în campaniile anterioare. În suprafaţa 5/2009, 7/2012 şi 8/2011 a fost decopertată o mare parte din clădirea vamală, permiţând stabilirea dimensiunilor şi obţinerea unor rezultate preliminare privind structura sa. Clădirea a avut o lungime de 15,2 m şi o lăţime de 6,6 m. Era alcătuită din trei tracturi (trei încăperi). Încăperea estică şi vestică au avut aceleaşi dimensiuni interioare (5,60 x 5,20 m), iar cea din mijloc, bucătăria, a fost de 5,40 x 2,90 m. În partea vestică (în colţul sud-vestic al clădirii) a fost identificată o groapă de par întărită cu pietre. Stâlpul probabil că susţinea acoperişul unui târnaţ, care a fost amenajat şi în partea nordică. Accesul în clădire se făcea pe aici, prin încăperea din mijloc ajungându-se şi în camerele laterale. În fiecare încăpere a fost construită câte o sobă sau un cuptor. Avem puţine informaţii despre amenajarea interioară a încăperilor. În camera de mijloc, în bucătărie, a fost surprinsă o pardoseală din cărămidă, iar în încăperile vestică şi estică urmele pardoselii din lemn. În colţul nord-estic al încăperii vestice a fost săpat, sub nivelul de călcare contemporană (-0,97 m), o magazie de provizii, un fel de „pivniţă”, partulateră (1,60 x 2 m). Părţile laterale şi fundul au fost amenajate cu scânduri orizontale, iar la colţurile nord-vestice şi cele sud-vestice cu bârne verticale. Pe fundul gropii, pe partea sa nordică, a fost aşezată o piatră plată, cu scopul de a susţine scara pe care se cobora în „pivniţă”.
Prin S 14/2010, 15/2011, 16/2012, 17/2012 şi 18/2012 a fost cercetată integral o altă clădire vamală, care a avut acelaşi plan ca şi clădirea prezentată mai sus. Diferenţa între această clădire şi cea din S 5, 7 şi 8 o reprezintă prezenţa unei clădiri anexe şi a unei latrine ridicate ulterior pe fundaţia exterioară a zidului sudic (acestea au fost cercetate parţial în campaniile din 2010 şi din 2012). Clădirea a avut o lungime de 15,4 m şi o lăţime de 6,3 m. Ea era compusă tot din trei tracturi. Încăperea estică avea o dimensiune interioară de 5,60 x 5,40 m, camera din mijloc fiind de 5,40 x 2,50 m, iar cea vestică de 5,40 x 5 m. Pe latura nordică şi de vest a fost amenajat un târnaţ. Accesul în clădire se făcea prin partea nordică, urmele treptelor din piatră fiind surprinse în faţa încăperii din mijloc. De aici accesul se făcea în camerele laterale. În fiecare încăpere a fost indentificată câte o fundaţie de sobă pentru încălzit. Şi în acest caz avem puţine informaţii privind amenajarea interioară a încăperilor. În camerele estice şi vestice nivelul de călcare era reprezentat de o pardoseală din scânduri. S-au putut observa urmele a cinci grinzi transversale în încăperea vestică şi şase în cea estică, care susţineau podeaua din lemn. În încăperea vestică, lângă bârnele transversale care ţineau podeaua din lemn, am găsit o monedă de la 1781, căzută probabil între crăpăturile podelei. Pe toată suprafaţa interioară a încăperii din mijloc a fost pusă o pardoseală din cărămidă. Cărămizile sunt foarte uzate sau sparte, pardoseala lipsind cu totul în partea nordică a camerei.
Fundaţiile clădirilor au fost construite din blocuri mari de sienit şi bucăţi de cărămidă legate cu mortar alb-cenuşiu amestecat cu pietriş şi mică, restul elevaţiei fiind realizat din bârne de lemn.
Sub nivelul humusului actual, în dărămătura clădirilor, a sobelor şi lângă clădiri, pe nivelul de călcare contemporan s-au găsit materiale arheologice într-o cantitate remarcabilă: degetar, nasture, cremene de puşcă, cuie forjate, cahle, farfurii, oale, ulcioare, căni, pipe etc.. Alături de descoperirile din anii trecuţi, deţinem deja o importantă colecţie arheologică ce permite reconstituirea inventarului mobil al secolului al XVIII-lea din estul Transilvaniei. De altfel cunoaşterea producţiei ceramice şi o mai strânsă datare a sa, au constituit unul dintre scopurile cercetării noastre. Rezultatele analizei arheozoologice contribuie decisiv la reconstituirea vieţii cotidiene într-o aşezare aflată la aproape 1500 m altitudine.