Gheorgheni | Judeţ: Harghita | Punct: Pricske | Anul: 2009
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2009
Perioade:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Epoci:
Evul Mediu; Perioada modernă;
Categorie:
Civil; Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Amenajare/construcţie;
Cod RAN:
| 83570.03 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
Gheorgheni
Localitate:
Gheorgheni
Punct:
Pricske
Localizare:
| 83570.03 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Kosza | Antal | participant | Direcţia Judeţeană pentru Cultură Harghita |
| Demjén | Andrea | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Găvan | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ignat | Ana Lucreţia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Király | József | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lie | Marian Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Mihai | Andrei | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Tiuţ | Cristina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Puskás | Frederic | participant | Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary |
| Gogâltan | Florin | responsabil | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
Raport:
Vama Pricske se află amplasată în partea nordică a oraşului Gheorgheni, jud. Harghita (aprox. 12 km distanţă de oraş), la o altitudine de 1450 m. Datorită poziţiei sale strategice (de unde se puteau controla intrările şi ieşirile din depresiunea Giurgiului spre Moldova) vama este consemnată deja la 14 decembrie 1606. Ulterior, în 1614, principele Gabriel Bethleen donează dreptul de percepere a taxei vamale familiei nobiliare Lázár din Lăzarea. Probabil şi înaintea construirii vămii, aici a funcţionat un loc de trecere, fapt dovedit de paloşul (sec. XII-XIV) găsit în împrejurimi.
Conform izvoarelor scrise, la începutul secolului al XVIII-lea, odată cu sosirea austriecilor în scaunul Gheorgheni sunt construite fortificaţia de pe vârful Pricske şi vama din imediata apropiere. Ultima dată vama apare pe prima măsurare topografică făcută de austrieci între anii 1763-1785. Mutarea definitivă a vămii Pricske la Tulgheş, conform documentelor scrise, a avut loc în 1827.
În toamna anului 2008 au fost efectuate măsurători topografice şi documentate urmele a 13 clădiri (descriere de situaţie actuală, documentaţie fotografică). Cu acea ocazia am efectuat o periegheză în zonă fiind găsite fragmente ceramică şi cahle aparţinând sec. al XVIII-lea. Clădirile vamale (aprox. 13-15 clădiri) au fost construite cu piatră scoasă la suprafaţă din şanţul fortificaţiei de pe vârful Pricske.
Obiectivul cercetării arheologice a fost dezvelirea unor clădiri şi clarificarea periodizării construcţiei vămii. Din această cauză secţiunile au fost amplasate în funcţie de dimensiunile clădirilor, alegându-se o construcţie mai mare şi mai complexă şi o altă mai mică. Ca metodologie a cercetării arheologică, fiecare clădire a fost împărţită în patru cadrane (suprafeţe) fiind săpate numai părţile opuse. În cursul săpăturilor din campania 2009 (27 iulie-10 august) s-au marcat opt suprafeţe, din care au fost săpate numai trei, restul (cadranele nesăpate) fiind documentate după urmele de construcţii de la suprafaţă.
În S1 (7 x 3,5 m) sub nivelul actual de vegetaţie au ieşit imediat la iveală zidurile de fundaţie şi pe alocuri de elevaţie a unei clădiri. Aceasta prezenta ziduri doar pe partea de V, E şi N (cadran nesăpat), pe partea sudică zidul lipsind. Zidurile au o grosime de 0,46-0,50 m, talpa fundaţiei ajungând până la adâncimea relativă de 0,42 m de la nivelul de călcare actual. Dimensiunile interioare ale încăperii sunt de 5,70 x 4,60 m. Încăperea respectivă a funcţionat cu siguranţă ca şopron sau remiză, ceea ce explică lipsa zidului din partea de S. Din dărâmătura clădirii au ieşit la iveală fragmente ceramice, fragmente de cahle, cuie forjate, o cremene pentru puşcă, o potcoavă pentru boi şi un nasture din os.
În S2 (7 x 3,5 m) sub nivelul actual de vegetaţie au ieşit imediat la iveală zidurile de fundaţie a clădiri, iar între ele dărâmătura acestora. Zidul a fost construit din blocuri mari de sienit cu mortar cenuşiu, cu mult var, amestecat cu pietriş. Zidul nordic a fost clădit din pietre mai plate, ceea ce sugerează faptul că elevaţia a fost din bârne de lemn. La zidul vestic nu s-a putut constata acest lucru. Zidul are o grosime de 0,46-0,52 m, talpa fundaţiei ajunge până la adâncimea relativă de 0,76 m de la nivelul de călcare actual. Dimensiunile interioare ale încăperii sunt de 5,36 x 4,60 m. Din dărâmătura încăperii au ieşit la iveală fragmente de ceramice, fragmente de cahle şi o aplică de uşă din fier.
În S5 (9 x 5 m) sub nivelul actual de vegetaţie au ieşit la iveală zidurile de elevaţie a unei clădiri cu două tracturi (două încăpere). Zidul a fost fundat într-un pământ compact galben-maroniu, ca mai apoi în şanţ să fie turnat mortar compact de culoare cenuşie, cu pietriş, cu pigment de var şi mică, şi ridicată elevaţia din pietre şi cărămidă. Zidul de elevaţie a încăperilor a fost construit din blocuri mari de sienit amestecate cu bucăţi de cărămidă, cu mortar alb-cenuşiu, amestecat cu pietriş şi mică. Grosimea zidurilor este diferită: zidul din partea estică şi zidul sudic, până la cuptorul din încăperea estică, au 0,43-0,45 m grosime, după care zidul se lărgeşte obţinându-se o grosime de 0,62-0,68 m. Apoi, grosimea zidului se schimbă şi adâncimea fundaţiei - talpa fundaţiei zidului de 0,62-0,68 m grosime - ajunge până la adâncimea relativă de 1,55 m, iar fundaţia zidului de 0,43-0,45 m grosime până la adâncimea de 1,33 m. Pietrele din zidul de elevaţie sudică sunt dislocate (alunecate spre S). Zidul despărţitor între cele două încăperi a fost construit mai neglijent din pietre cu suprafaţă plată spre exterior, spărturile în zid fiind umplute cu pietre de dimensiuni mici şi cu bucăţi de cărămidă. Zidurile au fost tencuite, în dărâmătură fiind găsite bucăţi mari de tencuială.
În interiorul încăperii estice nu a existat dărâmătură (ea fiind identificată numai în exteriorul sudic al clădirii), aceasta fiind umplută cu un pământ afânat galben-maroniu cu pete de arsură şi cenuşă. Având în vedere că în apropiere nu am găsit un pământ asemănător, presupunem că acesta a fost adus şi pus intenţionat. În această încăpere nu a fost găsit un nivel de călcare din lut, cu mare probabilitate aici existând o pardoseală din scânduri, care au fost scoase odată cu părăsirea vămii (nivelul de călcare este indicat de ultimul şir de cărămizi din cuptor). În partea vestică a încăperii, anexat la zidul sudic şi la zidul despărţitor, a fost dezvelit un cuptor de încălzit făcută din mai multe şiruri de cărămidă (dimensiunile cărămizilor: 28 x 14 x 5 cm) legate cu mortar compact galben-cenuşiu cu pietriş şi cu mică. Cuptorul a fost construit mai neglijent, în mai multe locuri s-a putut observa curgerea mortarului. Dimensiunea cuptorului este de 2,12 x 1,23 m. În dărâmătura cuptorului s-au găsit fragmente de cahle aparţinând secolului al XVIII-lea.
În încăperea vestică au ieşit la iveală urmele unui alt cuptor anexat la zidul sudic. Baza cuptorului a fost făcută din pietre amestecată cu cărămidă, peretele de E şi V cu cărămidă, iar la colţul NE şi NV au fost aşezaţi blocuri mari de sienit. Zidul cuptorului (dimensiunile cărămizilor: 28 x 14 x 4,5 cm) sunt legate cu mortar compact galben-cenuşiu cu pietriş, nisip, pigment de cărămizi şi cu mică. Peretele exterior este lucrat neglijent, pe partea estică s-a putut observa şi urme de tencuială cu văruială arsă. Dimensiunile sale sunt de 1,73 x 1,23 m.
Pe toate suprafaţa interioară a încăperii vestice a fost pusă o pardoseală din cărămidă. Cărămizile sunt foarte uzate sau sparte şi aproape pe toată suprafaţa lor sunt înnegrite. Deasupra pardoselii de cărămidă a existat un nivel de pământ afânat cu funingine şi cărbune (pe partea estică), iar pe partea nordică s-a observat un nivel de lut galben compact, amestecat cu mortar cu pietriş, cu pigmenţi de cărămizi şi cărbune care provin din demontarea cuptorului la părăsirea vămii. În acest nivel s-au găsit fragmente ceramice şi fragmente de cahle întregi aparţinând secolelor XVII-XVIII, cuie de fier forjat şi o aplică din cupru în formă de floare.
În urma cercetării arheologice sistematice din vara anului 2009, s-a putut demonstra că vama Pricske s-a bucurat de maxima sa perioadă de înflorire şi dezvoltare în vremea austriecilor. Totodată săpătura a demonstrat că avem de a face de un sistem destul de complex de construcţii (elemente de fortificare, depozite, barăci pentru personalul vămii, o clădire a comandamentului etc.) atât de necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţilor vamale.