Gheorgheni | Judeţ: Harghita | Punct: Bothvar | Anul: 2010
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2010
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Paleolitic; Mezolitic; Epoca bronzului; Epoca migraţiilor; Epoca medievală timpurie; Evul Mediu;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Domestic;
Tipuri de sit:
Cetate;
Cod RAN:
| 83570.01 |
Județ:
Harghita
Unitate administrativă:
mun. Gheorgheni
Localitate:
Gheorgheni
Punct:
Bothvar
Localizare:
| 83570.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Gogâltan | Florin | participant | Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca |
| Demjén | Andrea | participant | Muzeul "Tarisznyás Márton", Gheorghieni |
| Burlacu-Timofte | Raluca | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Cordoş | Elena Cristina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Dăndărilă | Marian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Floarea | Alexandra | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Ignat | Ana Lucreţia | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Iordăchescu | George Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Lie | Marian Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Pop | Anca Corina | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Savu | Mihaela | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Socaci | Adrian | participant | Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Puskás | Frederic | participant | Universitatea "Eötvös Lóránd", Budapest, Hungary |
Raport:
La ieşirea din oraşul Gheorgheni (jud. Harghita), pe un platou stâncos aflat pe partea estică a drumului naţional spre Lacu Roşu, la o altitudine de 914 m, se găseşte punctul cunoscut în tradiţia locală sub numele de „cetatea Both”. Coordonatele GPS sunt: N: 46,43671°; E: 25,38272°. La poalele cetăţii curg apele a trei pâraie: Cetăţii, Holyvas şi Belchiei.
Informaţiile precedente despre fortificaţie sunt lacunare, fapt ce ne-a determinat să începem în 2009 cercetări arheologice şi în acest obiectiv. Săpăturile de la cetatea Both, alături de investigarea unor obiective paleolitice, din epoca bronzului, perioada migraţiilor sau epoca pre modernă, fac parte dintr-un proiect mai larg centrat pe legăturile interculturale dintre estul Transilvaniei (depresiunea Giurgeului) şi Moldova.
În urma cercetării arheologice sistematice din toamna anului 2009 s-a putut demonstra că pe platoul „Cetăţii” a existat într-adevăr o incintă fortificată cu zid de piatră legat cu mortar şi un turn-locuinţă ridicat în aceeaşi tehnică. Campania din vara anului 2010 a avut ca obiectiv atât clarificarea cronologiei cât şi stabilirea perimetrului exact al cetăţii. Pe lângă necesitatea de a studia acest monument din punct de vedere ştiinţific, este importantă şi introducerea sa în circuitul turistic, prin reconstituirea sistemului de fortificare.
Pentru investigarea sistemului de fortificare în partea de E, N şi V a cetăţii au fost deschise trei secţiuni cu următoarele dimensiuni: SVI – 8 x 2,5 m, SVII – 4 x 2,5 m şi SVIII – 7,5 x 2 m. Din punct de vedere stratigrafic s-au constatat diferenţe notabile între cele trei secţiuni. Astfel în SVI, sub nivelul vegetal, am identificat un nivel de dărâmătură de culoare galben-cenuşie cu urme de arsură, pietre şi mortar, urmat de un nivel de pământ negru cu urme de arsură şi materiale arheologice, sub care a apărut stânca nativă. În SVII, după nivelul actual de vegetaţie, iese imediat la iveală zidul de incintă şi dărâmătura acestuia (pietre amestecate cu mortar şi pământ). Sub dărâmătură, în afara zidului, există un nivel de umplutură compus dintr-un pământ de culoare maroniu deschis amestecat cu pietre şi puţin mortar. Sterilul din punct de vedere arheologic era reprezentat de un pământ de culoare maroniu şi stâncă. În SVIII, după îndepărtarea humusului negru actual, a apărut un nivel nisipos amestecat cu pietre, steril din punct de vedere arheologic.
SVIII a fost deschisă cu scopul de a verifica existenţa unui şanţ de apărare în partea de E, cea mai uşor accesibilă a cetăţii. Rezultatul a fost negativ. În partea de N, în SVII, a fost surprins parţial zidul de incintă. A fost cercetată o porţiune de 2,40 m lungime şi 1,20 m grosime din zid, restul aflându-se sub profilul vestic al secţiunii. Lângă zid, pe partea estică, s-a conturat şanţul său de fundaţie cu o lăţime de 0,10 m mai mare decât acesta. Tehnica sa de ridicare este asemănătoare cu cea identificată anul trecut în SI. Astfel zidul de incintă a fost construit la exterior din blocuri mari de micaşisturi prelucrate, legate cu un mortar cenuşiu deschis, cu mult var şi pietriş. La interior, pe post de „emplecton”, s-au folosit micaşisturi zdrobite, legate cu un mortar dur de culoare alb-cenuşiu compus din pietriş amestecat cu var stins şi cu puţină cărămidă. Zidul a fost construit pe staturi: pe un şir de piatră a fost turnat mortar, peste care s-a pus un nivel de pietre. Nu s-a putut măsura grosimea zidului. Talpa fundaţiei a ajuns până la adâncimea relativă de 913,95 m. SVI, practicată în partea de V a cetăţii, nu a dat rezultatele scontate. Ne aşteptam ca şi aici să găsim zidul de incintă. Se pare însă că acesta se închide undeva pe zidul nordic al turnului. Materialele arheologice descoperite în SVI pot fi atribuite sec. al XIII-lea.