Foeni | Judeţ: Timiş | Punct: Cimitirul ortodox | Anul: 1996
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
1996
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire;
Cod RAN:
| 157013.01 |
Județ:
Timiş
Unitate administrativă:
Foeni
Localitate:
Foeni
Punct:
Cimitirul ortodox
Localizare:
| 157013.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Szentmiklosi | Alexandru | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Drașovean | Florin | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
| Ciobotaru | Dan Leopold | participant | Muzeul Banatului, Timişoara |
Raport:
S-au continuat săpăturile în S8, prin curăţirea grundului şi a profilelor. Se cercetează prin săparea unor niveluri de 5 cm grosime. În suprafaţă, la adâncimea de 0,65 m, a apărut podina lucrată din lut a unei locuinţe de epoca bronzului, cu dimensiunile de 4,4 x 3,6 m. În colţul de V aceasta este arsă, căpătând consistenţa unei vetre. Nu au fost surprinse şanţuri de fundaţie sau gropi de stâlpi. La adâncimea de 0,70 m în carourile 14, 15, 17, 18 a fost surprinsă groapa unui mormânt de înhumaţie, orientată N-S. Pe fundul acesteia, la adâncimea de 1 m, au fost descoperite 2 oase lungi, dispuse în stânga craniului. Nu au fost descoperite piese de inventar. Acest mormânt, prin dispunerea haotică a oaselor, se leagă de cel din S6, fiind diferite faţă de cele din centrul necropolei, în care toate oasele sunt în poziţie anatomică. Totuşi, aceeaşi orientare a gropilor şi, în parte, acelaşi inventar funerar din S6 - similar celorlalte aflate în S3, S4, S5 - ne determină să le atribuim sarmaţilor (sec. III-IV).
La adâncimea de 0,80 m în carourile 4-5, 7-8 şi 14 au apărut două {vetre de foc} care aparţin ultimului nivel de călcare neolitic. Acest nivel conţine o mare cantitate de ceramică şi oase de animale. La această cotă s-au întrerupt săpăturile din S8. În paralel cu săpăturile din S8, s-au deschis alte patru suprafeţe: S9, S10, S11 şi S12. Toate acestea sunt adiacente zonei în care se practică înmormântările actuale şi au fost făcute cu scopul de a salva de la distrugere marginea de E - singura care se mai păstrează - a locuirilor preistorice şi medievale, precum şi a cimitirului sarmatic. În toate aceste suprafeţe s-a ajuns la cota de 0,80 m, la fel ca şi în S6. Până la această cotă toate nivelurile sunt bulversate de locuirea medievală, stratul de epoca bronzului fiind distrus şi înlocuit de o microstratigrafie medievală. În suprafeţele alăturate, S10 şi S12, a apărut o locuinţă medievală de suprafaţă de 10 x 4,5 m. Aceasta a fost construită prin săparea unei gropi rectangulare cu o adâncime de cca. 0,60 m. Au fost surprinse gropi de stâlpi atât la colţurile edificiului, cât şi pe traseul pereţilor. La jumătatea axei lungi, locuinţa este compartimentată de un zid de cărămidă arsă, legat cu lut. Acesta este pe acelaşi aliniament cu gura unui cuptor oval, orientat cu axa lungă pe acest zid, astfel încât gura cuptorului era în încăperea de N, iar corpul acestuia în încăperea de S. Cuptorul are diametrul de 1,30 m şi vatra prezintă un nivel de refacere. Locuinţa are o podină din lut galben bătut, care se află înclinată din construcţie de la 0,90 m în încăperea de N, la 1,20 m în cea de S. Pe podina locuinţei a fost descoperită o monedă ungurească de argint din 1617, care datează locuinţa în prima jumătate a sec. XVII. La acest stadiu al cercetărilor, din lipsă de fonduri, am întrerupt săpăturile, iar suprafeţele au fost protejate.