Figa | Comuna: Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Lista Ilustrațiilor - 6
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Zăgreanu | Radu | participant | Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud |
| Niculică | Bogdan Petru | participant | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Ursu | Constantin Emil | participant | Muzeul Bucovinei, Suceava |
| Buzea | Dan Lucian | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Kavruk | Valerii | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Adela | (Mateș) Kovacs | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Popa | Alexandru | participant | Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe |
| Ştefan | Călin Dan | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Ştefan | Maria Magdalena | participant | SC Digital Domain SRL Bucureşti |
| Harding | Anthony F. | participant | University of Exeter, UK |
| Heussner | Karl-Uwe | participant | Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German, Berlin |
| Mülle | Alexander | participant | Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German, Berlin |
Raport:
Poziţia geografi că Situl arheologic Băile Figa este situat pe teritoriul oraşului Beclean (jud. Bistriţa-Năsăud) – între cartierul Podirei şi satul Figa-nota 1 , în vecinătatea nemijlocită a staţiunii balneare omonime (Pl. 1/1). Istoricul cercetării Situl a fost descoperit în anul 1977 şi consemnat pentru prima oară în 1988-nota 22 . În perioada 2006-2012, colectivul de cercetare româno-britanic coordonat de Valerii Kavruk şi Anthony F. Harding a realizat în cuprinsul sitului şi împrejurimi cercetări arheologice sistematice şi preventive. Aceste cercetări au descoperit numeroase vestigii ale exploatării sării, din epoca bronzului, epoca fierului, perioada medievală timpurie şi perioada modern-nota 3 . Obiectivele cercetării În anul 2013 cercetarea a urmărit trei obiective: - Extinderea S.XV (sectorul central-sudic al sitului), în scopul elucidării contextului din care provin troacele şi scara descoperite anterior (în 1977, 2007 şi 2008) în acel loc; - Extinderea S.XXIII (sectorul central-nord-estic al sitului), în scopul dezvelirii structurilor de lemn cercetate parţial în timpul campaniei din 2012. - Prelevarea probelor de lemn în vederea datării acestora prin metoda dendrocronologică şi radiocarbon. Descrierea cercetărilor din campania 2013 Iniţial, S. XV (2 x 3 + 2 x 2 m) a fost deschisă în anul 2008, în sectorul central-sudic al sitului, în imediata apropierea locului în care în 1977 şi 2007, în albia Pârâului Sărat, au fost descoperite două troace (nr. 1 şi nr. 4)4 . Cercetările efectuate în 2008 au dezvelit cea mai mare parte a troacei nr. 4 şi parţial o scară de lemn (Pl. 3/1), alături de multe alte obiecte. Elucidarea contextului, în care se afl au acestea, impunea extinderea considerabilă a secţiunii. Din lipsa fondurilor, cercetările au fost întrerupte şi, în scopul protejării, vestigiile de lemn au fost învelite cu pânză şi folie, iar secţiunea astupată cu nămol. În anul 2013, datorită fondurilor puse la dispoziţie de Muzeul Bucovinei, lucrările în S. XV au putut fi reluate. Noul perimetru al S. XV (8 x 8 m) a cuprins albia şi ambele maluri ale Pârâului Sărat din jurul săpăturii din 2008 (Pl. 1/2). Malurile pârâului în zona cuprinsă de S. XV se înălţă deasupra albiei pârâului cu 5 m şi prezintă pante accentuate (de cca. 45-60°). Săpăturile efectuate în 2013 au ajuns la adâncimi diferite: 1,2 m de la suprafaţa terenului în partea sud-vestică şi 4,7 m de la suprafaţa terenului în partea nord-estică. În partea vestică a S. XV (la vest de pârâu), de-a lungul peretelui vestic al secţiunii, săpăturile au ajuns la roca nativă de sare gemă (ad. de la suprafaţa actuală a terenului: în N = 1,5 m, în S = 1,7 m). Nivelul rocii de sare coboară în pantă accentuată (sub unghiul de cca. 30-40°) spre est. În partea estică a secţiunii, săpăturile nu au atins nivelul rocii, astfel încât nu s-a reuşit stabilirea confi guraţiei complete a zăcământului de sare în perimetrul cercetat. Stratigrafi a S. XV Examinarea profi lelor stratigrafice a scos în evidenţă 5 unităţi stratigrafi ce majore, după cum urmează, de sus în jos: - strat vegetal (0-0,2 m); - sol gălbui mixt format din lut, nisip şi pietriş (0,2-0,5/0,8 m); - lut galben tasat (0,5/0,8-1,2/1,5 m); - nămol (1,2/1,5-1,8/2 m); - roca de sare (de la 1,2/2 m în jos în partea vestică). Vestigiile arheologice descoperite în S. XV sunt concentrate aproape exclusiv în stratul de nămol.
Descoperiri În cuprinsul S. XV au fost descoperite 2 structuri de lemn in situ; 2 aglomerări de elemente de lemn provenind, după toate aparenţele, de la construcţii distruse – ambele în poziţie secundară; mai multe elemente izolate de la construcţii de lemn, în poziţie secundară; artefacte izolate. Structuri de lemn in situ Structura 1-XV-2013. În partea de E a S. XV, în stratul de nămol a fost descoperită şi parţial dezvelită o structură delimitată de un perete cu contur circular, format din nuiele împletite şi pari verticali înfi pţi în nămol (Pl. 2/1). Partea dezvelită a acestei structuri este de formă semicirculară cu diametru de cca. 1,8 m. În interiorul acestui perimetru, aproximativ în centru, cu cca. 0,7 m mai jos de vârfurile superioare ale parilor gardului exterior, a fost descoperit un alt perete format din nuiele împletite, cu conturul paralel celui exterior. Peretele interior are suprafaţa cu diametru de cca. 0,9 m (Pl. 2/2). Cercetarea Structurii 1-XV-2013 nu a fost fi nalizată. În scopul conservării, elementele de lemn au fost învelite cu pânză şi folie, iar toată Structura a fost acoperită cu nămol. Structura 2-XV-2013. În partea de nord a S. XV, în imediata vecinătate estică a pârâului, a fost dezvelit parţial un gard sau perete format din scânduri de stejar înfi pte în sol până la roca de sare; aceleiaşi structuri pare să îi fi aparţinut şi un gard din nuiele împletite care continuă spre nord, dincolo de perimetrul secţiunii. Această structură a fost urmărită pe o lungime de 4 m. Ea continuă şi spre SE – în direcţia Structurii 1-XV2013. Cercetarea, nefi ind fi nalizată, nu s-a reuşit stabilirea raportului între cele două structuri. Aglomerarea 1-XV-2013. În colţul NV al S. XV, direct pe roca de sare, a fost dezvelită o aglomerare de elemente de lemn având suprafaţa de cca. 2 (N-S) x 4 m (V-E). Ea a fost formată din 12 pari masivi cu urme de prelucrare, lungi până la 3,7 m, culcaţi direct pe roca de sare, orientaţi V – E. Parii sunt suprapuşi de o aglomerare formată din nuiele şi crengi subţiri, toate în poziţie orizontală. Printre aceste elemente au fost descoperite două legături de nuiele răsucite, o lopăţică şi un obiect în forma de sabie, ambele de lemn. După toate probabilităţile, această aglomerare, depăşeşte perimetrul săpăturii, extinzându-se spre nord. Aglomerarea a fost demontată, toate elementele acesteia fi ind transportate la Laboratorul de Restaurare a Muzeului Bucovinei. Aglomerarea 2-XV-2013 (2 m E-V x 3 m S-N). În colţul SV al S. XV, la 0,7 m deasupra rocii de sare, a fost dezvelită o aglomerare de elemente de lemn cu urme de prelucrare. Aceasta este formată din doi buşteni masivi, paraleli, ai căror capete sudice intră sub peretele de sud a secţiunii (L părţii dezvelite = 2,7 m, gr. maximă = 0, 12 m), orientat N – S, precum şi de o aglomerare formată din 12 buşteni mai mici şi pari (L = 0,4-0,6 m, gr. maximă = 0,5-0,9 m) ce suprapun partea nordică a acestora. Elemente izolate de la structuri de lemn, afl ate în poziţie secundară În vecinătatea imediată a structurii 1-XV-2013 se afl au numeroşi pari şi stâlpi, afl aţi în poziţie secundară. În această fază a cercetărilor nu s-a putut stabili raportul dintre aceştia şi structura 1-XV-2013. Totodată, în mai multe locuri din S. XV, în stratul de nămol, au fost descoperite mai multe fragmente de pari, scânduri şi nuiele, afl ate în poziţie secundară (Pl. 3/2). Artefacte În cuprinsul S. XV au fost descoperite o serie de artefacte de lemn (3 troace, o scară, 4 jgheaburi, 3 lopăţele ş.a.); de piatră (3 ciocane de minerit) şi ceramică (câteva fragmente de vase ceramice lucrate fără roată). Troace În cuprinsul S. XV au fost dezvelite 4 troace (nr. 1 – descoperită încă în 1977 şi excavată în 2005; nr. 4 – descoperită în 2007, dezvelită parţial în 2008 şi integral în 2013; nr. 5 şi nr. 6 – descoperite şi dezvelite integral în 2013). Acestea se afl au aproximativ în linie dreaptă ce traversa S. XV pe diagonală – din colţul SV până la cel NE şi la distanţe relativ egale între ele. Lângă fi ecare troacă se afl au jgheaburi de lemn. Troaca nr. 4. A fost descoperită în albia pârâului, în partea sud-vestică a S. XV, la 1 – 1,5 m nord de troaca nr. 1. Se afl a în poziţie oblic-verticală, cu capătul superior la suprafaţă (distrus) şi cel inferior afl at în nămol (păstrat integral). Corpul troacei a fost confecţionat dintr-un trunchi de copac (stejar), având L = 1,68 m, LA = 0,5 m. Fundul troacei, pe linia sa mediană, a fost perforat cu orifi cii de formă pătrată (s-au păstrat 13 orifi cii), în acestea fi ind inserate 12 cepuri din lemn perforate axial. Cepurile au capetele superioare de formă relativ circulară a căror lăţimea depăşeşte lăţimea orifi ciilor în care sunt inserate. Jumătatea superioară a piciorului, cepurile au secţiunea pătrată (cu dimensiunile egale ale orifi ciilor în care sunt inserate). Capetele inferioare sunt tronconice. În interiorul troacei se afl au cel puţin 35 de nuiele lungi de cca. 60 – 70 cm. Acestea sunt de două tipuri (în număr aproximativ egal): primul cuprinde nuiele despicate longitudinal, aproximativ până la jumătatea lungimii lor; cel de-al doilea tip („ace”) cuprinde nuiele întregi cu un vârf ascuţit înfăşurat cu fi re de cânepă (?). După toate probabilităţile, „acele” au fost folosite pentru închiderea orifi ciilor axiale ale cepurilor, iar nuielele despicate, fi ind culcate transversal pe marginile gurii troacei, susţineau „acele” care erau prinse de despicături (Pl. 4/1). Troaca nr. 5. A fost descoperită în colţul de N-E al S.XV, în poziţie orizontal-oblică. Capătul ei superior era închis şi, întrucât se afl a în stratul de lut uscat, puternic s-a deteriorat. Restul troacei, afl at în nămol, s-a păstrat mult mai bine. Corpul troacei a fost confecţionat dintr-un trunchi de copac (L. totală = 3 m; LA fundul cioplit = 18 - 25 cm; LA laturii troacei, cât se observă = 40 cm). Fundul troacei, pe linia mediană, a fost perforat cu 15 orifi cii de formă pătrată, în care au fost inserate cepuri din lemn perforate axial, similare cu cele ale troacei nr. 4. Dintre cele 13 cepuri s-au păstrat în poziţie 9 bucăţi (Pl. 4/2). Troaca nr. 6. A fost descoperită în partea de N-V al S.XV. Ea se afl a între stratul de lut şi nămol, în poziţie orizontală. A fost confecţionată dintr-un trunchi de copac (L. totală = 1,50 m. D. max .= 40 - 50 cm; Gura jgheab = 115 cm; D capăt SE = 40 cm; D capac = 30 cm; capăt NV = 45 - 50 cm). La ambele capete ale troacei, în vechime, a fost înlăturat miezul trunchiului, astfel încât troaca avea forma tubulară. Golurile de la ambele capete ale troacei au fost închise cu discuri de lemn decupate din scânduri, etanşarea închiderii asigurându-se prin inserarea fi brei de lemn între discurile şi corpul troacei. Fundul troacei, pe linia mediană a fost perforat cu 7 orifi cii de formă pătrată în care au fost inserate cepuri din lemn similare cu cele ale troacelor nr. 4 şi 5. Dintre cele 7 cepuri iniţiale s-au păstrat 4 cepuri în poziţie (Pl. 4/3). Jgheaburi. În imediata apropiere a troacelor au fost descoperite 4 jgheaburi de lemn, întregi sau fragmentare – câte unul lângă troacele nr. 4 şi 6 şi două lângă troaca nr. 5. Unelte de piatră. În cuprinsul S.XV, în stratul de nămol, fără contexte relevante, au fost descoperite 3 ciocane de piatră de minerit. Unelte de lemn. În cuprinsul S.XV, în stratul de nămol, fără contexte relevante, au fost descoperite 5 lopăţele, 1 mai, o covată, 2 ciocane, 7 cepuri de la troace, 3 legături din nuiele, 1 obiect în formă de sabie ş.a. Fragmente ceramice. În cuprinsul S. XV au fost descoperite 4 fragmente de vase ceramice, toate lucrate fără roată. Un singur fragment – de la un vas cu marginea buzei decorată cu caneluri oblice şi având suport-apucător pe umeri – este expresiv din punct de vedere tipologic: după toate aparenţele aparţine culturii Gáva.
Cronologie În prezent, pentru încadrarea vestigiilor din S.XV sunt disponibile câteva datări obţinute prin metode ştiinţifi ce. Astfel, troaca nr. 1, conform datărilor 14C, efectuate la Laboratorul din Groning, se încadrează în jurul 1000 cal BC; troaca nr. 4, conform datărilor radiocarbon, efectuate la Laboratorul din Oxford, datează din 2699±29 BP-nota5 . La acestea se adaugă rezultatele datărilor prin metoda dendrocronologică efectuate de Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German de la Berlin: conform acestora, 3 probe (scânduri de stejar de la Structura 2-XV-2013) datează din anii 995, 996 şi 980 a. Chr. În aceste condiţii, atribuirea fragmentului ceramic sus-menţionat culturii Gáva pare plauzibilă. Interpretarea preliminară a rezultatelor cercetărilor efectuate în S.XV Cercetările din S. XV au scos în evidenţă un context arheologic relevant în vederea reconstituirii felului în care la exploatarea sării au fost folosite troacele. Întâi de toate, pentru prima oară de când au început cercetările de la Băile Figa, în acelaşi context au fost descoperite: masivul de sare afl at la adâncimea mică, troace şi jgheaburi dispuse în lanţ, o scară, structuri cu garduri circulare din nuiele împletite, structuri cu garduri sau pereţi din scânduri verticale, precum şi ciocane de minerit. Până în prezent, la Băile Figa elementele de acest fel au fost asociate doar parţial. Totodată, pentru prima dată la Băile Figa a fost găsit un fragment ceramic de certă apartenenţă la cultura Gáva. Această asociere vine în sprijinul ipotezei conform căreia, troacele trebuie să fi funcţionat în lanţ –nota 6 , că ele au fost folosite la exploatarea sării geme –nota 7- (minerit la mica adâncime-nota 8 ). Datările obţinute, precum şi fragmentul ceramic amintit sugerează că printre participanţi, la exploatarea sării, au fost şi comunităţi ale culturii Gáva. Structurile afl ate în apropierea acestor troace, în cazul în care se va confi rma ipoteza utilizării troacelor pentru havarea masivului de sare cu ajutorul jeturilor de apă, puteau fi parte a sistemului de stocare provizorie a sării extrase. Totodată, contextul descoperit nu exclude posibilitatea ca aceste troace să fi fost folosite pentru un proces diferit, şi anume pentru ridicarea concentrării slatinei prin transferul succesiv al acesteia dintr-o troacă în alta, caz în care Structura 1-XV-2013 ar fi putut să servească pentru acumularea slatinei. Decisivă în acest sens va fi continuarea cercetărilor în S. XV care vor fi în măsură să arate dacă sub lanţul de troace şi jgheaburi descoperite în S. XV, în masivul de sare există sau nu urme de extragere a sării geme (de exemplu, cavităţi de origine antropică). Secţiunea XXIII (S.XXIII). S.XXIII (8 x 6 m) a fost deschisă în anul 2012 în sectorul central-nord-estic al sitului pe malul drept al afl uentului principal al Pârâului Sărat-nota 9 . În 2012, în partea de NV a S.XXIII, în albia şi pe ambele maluri ale afl uentului, a fost descoperită şi parţial dezvelită o grupare de obiecte de lemn care depăşea perimetrul secţiunii. În cadrul acestei grupări se observau: un jgheab de mari dimensiuni care traversa afl uentul; un obiect compus, alcătuit dintr-o scândură arcoidală cu patru orifi cii (circulare la capete şi rectangulare pe mijloc), în unul dintre aceste orifi cii fi ind inserat capătul unei scânduri drepte-nota 10; o serie de pari şi scânduri, dintre care unele se afl au în poziţie verticală in situ, iar altele, dispuse orizontal-oblic, în poziţie secundară. În 2013, în scopul dezvelirii complete a acestei grupări, S.XXIII a fost extinsă spre SV şi NE cu 24 mp (3 m x 8 m). Săpăturile efectuate în 2013 au ajuns la adâncimi (de la suprafaţa terenului actual) diferite: între 2,30 m la peretele nord-estic şi 1,20 m la peretele vestic. Săpăturile nu au ajuns la stratului steril. Stratigrafi a Studierea profi lelor stratigrafi ce a scos în evidenţă următoarele unităţi stratigrafi ce, de sus în jos: - strat vegetal (0 – 0,2 m) - pământ mixt (lut şi pietriş) de nuanţă gălbuie (0,2 – 0,6/0,7 m) - pământ negru-cenuşiu (0,6/0,7 – 0,9/1,1 m) - nămol de nuanţă cenuşie spre negru (de la 0,9/1 m în jos) Descoperiri Săpăturile efectuate în 2013 au dezvelit parţial o structură de lemn, cea mai mare parte a unei aglomerării de elemente de lemn afl ate în poziţie orizontal-oblică, 9 artefacte de lemn şi 51 fragmente ceramice. Structura 1-XXIII-2013 Partea dezvelită a structurii se afl a pe malul stâng (vestic) al afl uentului şi era alcătuită dintr-un gard sau perete relativ paralel faţă de cursul apei (SE – NV) format din 9 scânduri verticale de stejar înfi pte în sol. Elemente in situ aparţinând altor/altei structuri: 2 pari masivi izolaţi înfi pţi în sol descoperite, unul în colţul nord-estic, iar altul, în imediata vecinătatea a peretelui nord-vestic al secţiunii. Aglomerarea 1-XXIII-2013 Aglomerarea de cca. 2,5 (SV – NE) x 1,6 (NV – SE) m) ocupă colţul NVV al secţiunii. Ea a fost alcătuită din diverse elemente de construcţie de lemn afl ate paralel între ele (NE – SV), dintre care au fost dezveliţi 4 pari masivi, lungi între 2 şi 4 m, 2 scânduri, din care una deosebit de mare (lată de cca 0,35 m şi lungă de peste 4 m), iar alta lungă de 1,6 m lată de 0,15 m. Toate aceste elemente au urme de prelucrare, inclusiv decupări şi/orifi cii necesare îmbinării cu alte elemente. În jumătatea de NE, aceste elemente au fost suprapuse de o aglomerare compactă de nuiele şi ramuri mici. Elemente izolate de construcţii de lemn: 8 piese. Artefacte de lemn: 9 piese, cuprinzând: 2 cepuri fragmentate longitudinal pe jumătate, în poziţie secundară (Pl. 6/2), o pană, o împletitură, o lopată de mari dimensiuni şi o lopăţică. Elemente izolate de construcţii de lemn. În cuprinsul secţiunii au fost descoperite în poziţie secundară 8 pari. Artefacte de lemn În cuprinsul secţiunii, în poziţie secundară, au fost descoperite câteva artefacte, printre care un jgheab, un obiect masiv confecţionat dintr-o scândură, cu ambele capete subţiate, 2 fragmente de cepuri (Pl. 6/2), o pană, o împletitură şi o lopăţică. Jgheabul (2,5 x 0,5 m) suprapunea urmele structurii 1-XXIII-2013 şi traversa cursul afl uentului. Fragmente ceramice. În cuprinsul secţiunii au fost descoperite 51 fragmente ceramice din epoca bronzului. Cronologia S. XXIII În prezent sunt disponibile rezultatele datării prin metoda dendrocronologică a 8 probe de lemn (stejar), efectuate de Laboratorul de Dendrocronologie de la Institutul Arheologic German de la Berlin de la Berlin. Conform acestora, cele 8 probe datează între 1122 şi 962 a. Chr., majoritatea încadrându-se între anii 1056 şi 999 a. Chr. Nu au fost obţinute încă date relevante privind vârsta Aglomerării 1-XXIII-2013 şi a jgheabului. Toate materiale descoperite în anul 2013 în S.XV şi toate elemente de lemn descoperite în S.XXIII, cu documentaţia aferentă, se află în prezent la Muzeul Bucovinei, în vederea conservării şi restaurării.
Note:
1.
1-Kavruk V., Buzea D. L., Kovács A., Ştefan D., Constantin C., Băile Figa, oraş Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, 2013.
2 I. Chintăuan, I. Russu, Consideraţii cu privire la utilizarea sării şi apelor sărate din nord-estul Transilvaniei, în: File de Istorie, 5, Bistriţa,1988. p. 238-277.
3 Harding A. Kavruk V., Explorations in Salt Archaeology in the Carpathian Zone, Budapest, Archaeolingua, 2013
4 Harding A., Kavruk V., A prehistoric salt production site at Băile Figa, Romania. În: Eurasia Antiqua 16, 2010, p. 142.
5 Harding A., Kavruk V., Explorations in Salt Archaeology in the Carpathian Zone, Budapest, Archaeolingua, 2013, p. 117, Table 4.2 Radiocarbon Dates from Băile Figa.
6 Cavruc V., Consideraţii privind schimbul cu sare în mileniile VI-II î. Hr. în spaţiul carpato-dunărean, în Tyrageţia s.n., vol IV (XIX) nr. 1, 2010, p. 22
7 Preisig 1877: E. Preisig, Geschichte des Máramaroser Bergbaues. Oesterreichische Zeitschrift für Berg- und Hüttenwesen, 25/28-30, 1877, 11-13, 21-23, 301-303
8 Kavruk V., Buzea D. L., Kovács A., Ştefan D., Constantin C., Băile Figa, oraş Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, 2013, p. 53
9 Harding A., Kavruk V., Explorations in Salt Archaeology in the Carpathian Zone, Budapest, Archaeolingua, 2013, p. 87-93.
10 Kavruk V., Buzea D. L., Kovács A., Ştefan D., Constantin C., Băile Figa, oraş Beclean, jud. Bistriţa-Năsăud, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, 2013, p. 52-53.