Fedeşti | Comuna: Şuletea | Judeţ: Vaslui | Punct: Cetaţuie | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Marin | Tamilia Elena | participant | Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui |
Raport:
Aşezarea fortificată de la Fedeşti, com. Şuletea, face parte din arealul central-moldovenesc al aşezărilor întărite geto-dacice. Cunoscută în urma unui sondaj mai vechi, actualmente există pericolul dispariţiei totale a elementelor de fortificaţie, în urma lucrărilor agricole îndelungate şi de îmbunătăţiri funciare executate aici. Având şi caracter de salvare, cercetările din campaniile 1997 şi 1998 au urmărit stabilirea stratigrafie, ca şi investigarea elementelor de fortificaţie. Precizăm că acest din urmă aspect ca şi cel legat de stabilirea dimensiunilor incintei, a fost rezolvat parţial, din cauza culturilor agricole existente, cercetarea fiind în curs.
Au fost trasate cinci secţiuni, stratigrafia prezentându-se în linii mari, astfel: strat vegetal cu grosimea de 15-20 cm, urmat între 0,20-0,60 (0,70) m de un strat de pământ brun-castaniu - stratul geto-dacic (S.II.). Inventarul arheologic este relativ sărac, exceptând pe cel provenind din complexe şi este constituit din pigmenţi de arsură, chirpici, fragmente ceramice. La adâncimea de 0,60-0,70 m începe stratul galben, lutos, steril, în altă secţiune s-a mai observat, sporadic, un strat de cca. 10 cm de culoare galbenă, cu pământ cenuşiu, scurs, cu slabe urme cucuteniene care urmează nivelului dacic.
În această secţiune au fost identificate opt gropi, majoritatea menajere. O problemă deosebită o ridică gropile nr. 1 şi 2 prin conţinutul lor. G1 era de formă cilindrică, cu diametru de 1,25 m şi adâncimea de 0,55 m. La -0,45 m s-au descoperit resturi de bârne arse, dispuse paralel, de fapt resturile unui foc realizat prin aşezarea lemnelor' sub forma unui grătar. Sub ele urmează un strat gros de până la 10 cm, sub forma unei zone de pământ puternic înroşit. Umplutura gropii consta din fragmente ceramice şi de râşniţe şi din câteva fragmente de oase calcinate, în zona lemnelor carbonizate. Cealaltă groapă, G2, se afla în apropiere, la 1,50 m distanţă. Avea diametrul de 80 cm, adâncimea de 77 cm şi era în formă de pâlnie. Inventarul, mai bogat decât în G1, era alcătuit din vase întregi şi întregibile, fragmente ceramice de mari dimensiuni, în ce priveşte vasele, este vorba numai de recipiente pentru băut; patru căni şi o ceaşcă. S-au mai găsit patru râşniţe fragmentare şi o fibulă de tip tracic, aflată la aceeaşi adâncime cu vasele. Inventarul este completat de un fragment ceramic lucrat la roată şi resturi de amfore. Referitor la funcţionalitatea celor două complexe, G1 şi G2 credem că este vorba de gropi legate de anumite ritualuri, poate în legătură cu banchetul funerar sau cu ritualurile agrare, având în vedere şi fragmentele de râşniţe găsite care lipsesc din inventarul celorlalte gropi, sigur menajere.
Nu au fost surprinse deocamdată locuinţe, ele fiind afectate de lucrările agricole îndelungate. La suprafaţa terenului apar aglomerări de ceramică şi chirpici, dar fără a putea fi identificate stratigrafie, în mod sigur.
Referitor la inventarul arheologic descoperit în cele două campanii, menţionăm în primul rând ceramica locală şi de import. Cea lucrată cu mâna predomină, un singur fragment fiind lucrat la roată. Ceramica lucrată cu mâna este din categoria celei poroase, de culoare brun-cărămizie sau cenuşie, cu degresant mare. Cele mai multe fragmente provin de la vase tip clopot, borcan sau vase bitronconice, mari. Ca decor menţionăm brâul alveolar sau crestat, brâul "în ghirlandă" întrerupt de protuberante conice, din care pornesc alte brâuri, motiv decorativ larg răspândit în epocă. Amintim şi apucătorile semicirculare ori semiunghiulare mari, situate sub diametrul maxim ai vaselor. Cănile sunt confecţionate din pastă omogenă, fină, de culoare cărămizie, uneori cu slip. Sunt bitronconice cu toarta uşor supraînălţată, formă larg răspândită în cultura getică. Din repertoriul ceramicii de la Fedeşti fac parte şi străchinile, lucrate din pastă fină, tronconice, cu buza arcuită spre interior sau cu umăr unghiular. Formele ceramice amintite au analogii în toate aşezările şi necropolele geto-dacice aparţinând sec. V-III a.Chr.
Uneltele descoperite sunt din piatră de tipul râşniţelor fragmentare, de tip primitiv, cu frecător. Unele prezintă urme de folosinţă îndelungată. Din categoria obiectelor de podoabă amintim fibula din G2, de tip tracic, din bronz, datată pe baza analogiilor la sfârşitul sec. V-sec. IV a.Chr.
În ce priveşte sistemul de fortificaţie, cercetarea aflată în curs, ne permite să opiniem că este vorba de un val de pământ înălţat din pământul rezultat prin săparea şanţului şi apoi vitrificat. Au fost surprinse si urmele palisadei. Valul era situat chiar pe marginea şanţului, astăzi fiind distrus de lucrările agricole. A fost surprinsă doar 0,75 m din înălţimea sa, în săpătură. Ceramica recoltată din val şi şanţ este de tradiţie hallstattiană târzie, ca şi tipul fortificaţiei, cu analogii în cetăţile traco-getice de la Brăhăşeşti, jud. Galaţi, Cotu-Copălău, jud. Botoşani sau Albeşti. Observaţiile legate de tipul şi elementele de fortificaţie, mărimea incintei, caracterul aşezării fortificate de la Fedeşti, sunt deocamdată insuficiente, ele constituind obiectivul viitoarelor campanii.
În stadiul actual al cercetării datăm acest obiectiv pe parcursul sec. V - prima jumătate a secolului III a.Chr., cercetările viitoare urmând a aduce mai multe elemente în acest sens.