Ernei | Judeţ: Mureş | Punct: Köles-kert (Situl 7) | Anul: 2015


Descriere:

Anul cercetarii:
2015
Perioade:
Preistorie; Protoistorie; Antichitate; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Epoca bronzului; Hallstatt; La Tène; Epoca romană târzie; Epoca migraţiilor;
Categorie:
Neatribuit; Domestic; Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Locuire; Aşezare deschisă; Descoperire funerară; Necropolă;
Cod RAN:
| 116661.02 |
Județ:
Mureş
Unitate administrativă:
Ernei
Localitate:
Ernei
Punct:
Köles-kert (Situl 7)
Localizare:

Instituții și
Persoane implicate:
Nume Prenume Rol Instituție
Berecki Sándor responsabil Muzeul Judeţean Mureş
Botond Rezi participant Muzeul Judeţean Mureş
László Keve participant Muzeul Judeţean Mureş
Németh Rita participant Muzeul Judeţean Mureş
Soós Zoltán participant Muzeul Judeţean Mureş
Dobos Alpár participant Instiuție Nedefinită
Ferenczi Márton participant Instiuție Nedefinită
Kapcsos Norbert participant Instiuție Nedefinită
Körösfői Zsolt participant Instiuție Nedefinită
Laczkó Nándor participant Instiuție Nedefinită
Puskás József participant Instiuție Nedefinită
Lokodi Alpár Imre participant Instiuție Nedefinită
Hőgyes Mihály Huba participant Instiuție Nedefinită
Bálint Szász participant Instiuție Nedefinită
Sztáncsuj Sándor József participant Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe
Raport:
Perioada de cercetare: mai–iulie 2015 CNADNR prin Copisa Constructora Pirenaica SA Barcelona, Sucursala Bucureşti a solicitat Muzeului Judeţean Mureş efectuarea cercetării arheologice preventive a sitului arheologic nr. 7, identificat prin diagnostic arheologic la km. 10+550 – 11+100 a Variantei de ocolire a municipiului Târgu Mureş. Situl arheologic se află în punctul Köles-kert, pe malul stâng al Mureşului, pe prima terasă a acestuia, respectiv pe malul drept al pârâului Trebici, un afluent al Mureşului, fiind situat în sudul hotarului comunei Ernei şi la o distanţă de 6 km de centrul oraşul Târgu Mureş. Ca urmare a săpăturilor preventive pe situl nr. 7 au fost descoperite urmele mai multor locuiri, databile în diverse perioade cronologice. Cea mai timpurie locuire aparţine culturii neolitice Criş. Acestea constau mai ales din aglomerări de ceramică, şi câteva complexe uşor adâncite în pământ. Aceste urme au fost descoperite în partea sudică a platoului, pe panta lină dinspre malul drept al pârâului Trebici. Următoarea perioadă cronologică este reprezentată de epoca bronzului, cu un complex din Bronzul Mijlociu (cultura Wietenberg) şi nouă morminte ale culturii Noua. Majoritatea mormintelor sunt orientate în direcţia nord-vest–sud-est, cu schelete aşezate în poziţie chircită. Un singur mormânt are o orientare nord-est–sud-vest. Doar câteva dintre morminte au inventar arheologic, care constă din ceramică specifică culturii Noua, întreagă sau fragmentară, dar întregibilă. Acestea au fost aşezate lângă capul şi piciorul defunctului. Oasele au o stare de conservare extrem de precară, aciditatea solului deteriorându-le semnificativ. Mormintele au apărut atât pe panta lină a terasei cât şi pe platoul superior al sitului. Locuirea culturii Gáva din prima epocă a fierului însumează 31 de complexe arheologice. Numeroase fragmente ceramice au ieşit la suprafaţă şi din stratul de arătură. În afară de complexele adâncite databile în această perioadă, care se prezintă în dimensiuni variabile, s-a putut contura şi o aglomerare extinsă de ceramică, care ţine probabil de o gospodărie. Construcţii sau elemente de construcţii s-au surprins doar într-o proporţie nesemnificativă, cauză din care caracterul platformei/aglomerării ceramice este greu de stabilit. Pe baza fragmentelor ceramice, a vaselor întregibile, a roţii miniaturale de car, a idolilor zoomorfe şi fusiforme, al vasului miniatural în formă de barcă, care se concentrează în acest areal al sitului, lipsind din alte zone ale aşezării cercetate, urmele unei locuinţe sau construcţii cu alt caracter este destul de evidentă. Urmele culturii Gáva s-au conturat doar pe platoul central al sitului, lipsind de pe panta lină dinspre malul drept al pârâului Trebici. Urme răzleţe arheologice pot fi atribuite şi celei de a doua epoci a fierului (un complex) şi perioadei romane (6 complexe). S-au descoperit însă doar câteva fragmente ceramice specifice acestor perioade, acestea apărând în afară de complexe şi în strat. Au fost localizate pe panta lină a terasei, spre malul drept al pârâului Trebici, şi pe partea sudică a platoului central. O parte consistentă a cercetării este reprezentată de cele 72 de morminte din perioada migraţiilor, datate pe baza inventarului funerar în secolele 5–6. Necropola prezintă 3 grupuri separate, un grup de 65 morminte se distinge în partea vestică, 5 morminte apar grupate în zona sud-estică, şi alte 2 morminte în partea estică. Mormintele în mare parte au fost orientate est-vest, aproape în totalitate au fost jefuite în cursul timpului, cu excepţia unui singur mormânt. Gropile de morminte sunt dreptunghiulare, patrulatere, ovale, au colţurile rotunjite, dimensiunile lor diferă, având o lungime între 0,80 m şi 2,86 m, şi lăţime între 0,30 m şi 1,15 m, adâncimea lor variind între 0,22 m şi 0,90 m. Umplutura gropilor de morminte avea compoziţia lutoasă, de culoare galbenă, maro cu pigmenţi negri. În unele morminte s-au observat urmele treptelor realizate prin cruţarea pământului în marginea gropii sepulcrale. În mai multe morminte s-au păstrat resturile sicrielor din lemn, fără a fi identificate elemente metalice. Gropile de jefuire au forma ovală, solul fiind de culoarea neagră, cu lungimea de 0,90–2,50 m, şi lăţimea între 0,25 şi 0,70 m. În ciuda faptului că doar un singur mormânt (Cx.124) nu a fost jefuit, inventarul mormintelor este variat şi bogat. Pe lângă vase ceramice au fost descoperite peste 2000 de mărgele de sticlă, mărgele de chihlimbar, mai multe catarame de argint, două fibule digitate cu 3 butoni, din argint aurit, o fibulă de tip ţicadă aurită, catarame de fier, cuţite de fier, vârf de săgeată, cuie de fier, pahar de sticlă, patru pieptene de os, fragmente de fibule de bronz, fragmente de inel de argint, plăci de bronz, plăcuţe de argint, brăţări cu capete îngroşate cu argint, un cercel poliedric, vârf de lance, fusaiole, bucăţi de sticlă, bucăţi de fier. Determinarea antropologică a oaselor umane este în curs.