Enisala | Comuna: Sarichioi | Judeţ: Tulcea | Punct: Peştera | Anul: 2005
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2005
Perioade:
Antichitate;
Epoci:
Epoca romană târzie;
Categorie:
Apărare (construcţii defensive); Religios, ritual şi funerar;
Tipuri de sit:
Cetate; Mormânt;
Cod RAN:
| 161197.02 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Sarichioi
Localitate:
Enisala
Punct:
Peştera
Localizare:
| 161197.02 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iacob | Mihaela | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Nuţu | George | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Paraschiv | Eugen Dorel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Săpătura, nefinalizată încă, s-a desfăşurat în lunile februarie–martie 2005 şi a avut caracter de salvare. Zona cercetată – un mic promontoriu din lut, cu pantă accentuată S–N şi terminată abrupt spre lacul Babadag – se află la cca. 70–100 m E de fortificaţia romană târzie din punctul Peştera.
Fortificaţia amintită este situată pe un promontoriu stâncos care intră în lacul Babadag. La S şi la E aceasta este întărită cu şanţ care, mai ales în partea estică, se observă şi astăzi foarte bine, iar la N şi la V suprapune direct marginile abrupte ale platoului, făcând inutilă dublarea sistemului de apărare cu şanţ.
Primele menţiuni ale fortificaţiei din punctul Peştera au fost făcute la sfârşitul sec. XIX de către P. Polonic. Cele două călătorii ale acestuia (în noiembrie 1897 şi aprilie 1898) au prilejuit importante observaţii asupra sitului, completate de o hartă în care era localizat acesta, precum şi mica fortificaţie romano-bizantină din punctul Palanca – situat la o distanţă de cca. 1,5 km şi de câte un plan pentru fiecare. Polonic observase, în interiorul cetăţii, „construcţii din zid”, iar incinta, după spusele locuitorilor care săpau după piatră, avea 1–1,5 m lăţime. Ulterior, până la studiul lui Al. S. Ştefan din anul 19771 informaţiile despre cetăţile de la Enisala s-au limitat la o serie de semnalări.
Săpătura, efectuată prin trei secţiuni (două perpendiculare pe panta platoului şi una paralelă cu acesta), a dus la identificarea unui singur strat de cultură de perioadă romano-bizantină2 şi a patru morminte de inhumaţie din aceeaşi perioadă (unul de adult şi trei de copii), trei dintre acestea fiind amenajate cu tegulae. Toate mormintele au fost descoperite în partea inferioară a terasei.