Enisala | Comuna: Sarichioi | Judeţ: Tulcea | Punct: Palanca | Anul: 2013
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2013
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Neolitic; Eneolitic; Epoca bronzului timpuriu; Hallstatt; Epoca medievală târzie;
Categorie:
Religios, ritual şi funerar; Domestic;
Tipuri de sit:
Necropolă; Aşezare deschisă;
Cod RAN:
| 161197.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Sarichioi
Localitate:
Enisala
Punct:
Palanca
Localizare:
| 161197.01 |
Lista Ilustrațiilor - 2
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Constantinescu | Mihai | participant | Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Micu | Cristian | responsabil | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mihail | Florian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Mocanu | Marian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
Raport:
Finanţare: 100.000 lei
Prezentul raport este dedicat cercetărilor arheologice preventive efectuate pe suprafaţa sitului Enisala–Palanca în perioada 4 aprilie –
31 mai 2013, ca urmare a contractelor încheiate între ICEM Tulcea, în calitate de executant, şi SC FIL CONSTRUCT, respectiv CONSILIUL JUDEŢEAN TULCEA în calitate de beneficiari, prin care primii se obligau să elibereze de sarcină arheologică suprafaţa afectată de construirea unui Miniport Turistic.
Situl arheologic din punctul Palanca, acesta este situat la cca.
1,5 km NE de localitatea Enisala, întinzându-se de o parte şi de alta a drumului judeţean ce duce la Sarichioi, în zona de contact a lacurilor Razim şi Babadag. Acesta a fost semnalat iniţial de Gavrilă Simion, un sondaj fiind efectuat aici în perioada 1-6 septembrie 1969, chiar pe Palancă, de către S. Morintz, rezultatele acestuia fiind publicate doar în mică parte1. Ulterior, din cauza afectării sitului cu ocazia plantării viţei-de-vie, dar şi a exploatării mecanizate a pământului galben, în
1979 au fost efectuate cercetări arheologice preventive conduse de
Gh. Mănucu-Adameşteanu, care s-au concretizat într-o secţiune cu dimensiunile de 80 x 2 m2. În 1986 obiectivul a fost cercetat şi de S. Baraschi, rezultatele fiind însă din păcate inedite. Observând starea deplorabilă a sitului, colectivul şantierului Babadag a solicitat începând cu 2003 autorizaţii pentru cercetări de salvare în jurul unei suprafeţe distruse de o lutărie. În perioada 2003–2006 s-a reuşit cercetarea integrală a zonei ameninţate, rezultatele acestor campanii fiind redate anual în Cronica Cercetărilor Arheologice3. O cercetare preventivă de amploare a avut loc şi în cursul anului 2010 când a fost investigatăo suprafaţă de 920 mp situată în zona vestică a sitului prilejuind obţinerea unor noi şi importante date arheologice4. Fără îndoială cele mai cuprinzătoare investigaţii au avut loc în această campanie arheologică (2013), ocazie cu care am reuşit cercetarea a aproximativ 6000 mp.
Investiţia dedicată construirii portului turistic a afectat cca. 8000 mp din suprafaţa sitului din punctul Palanca. De la început trebuie să precizăm că această suprafaţă include atât panta dinspre N a sitului (distrusă în anii 70-80 cu ocazia plantării viţei de vie) cât şi o suprafaţă distrusă de exploatarea recentă a lutului (aprox. 1000 mp.), în jurul căreia am efectuat cercetări arheologice în perioada
2003-2006 (636 mp).
Având în vedere suprafaţa mare ce trebuia cercetată, am preferat împărţirea acesteia în secţiuni de 12 x 4 m, orientate N-S, despărţite de martori stratigrafici ce aveau o lăţime de 0,50 m.Sistemul de notare adoptat urmează organizarea unei table de şah, secţiunile fiind notate de la S-N cu litere (A, B, C, D, E şi F) iar pe axa V-E cu cifre (1-29). Conform acestui sistem au fost săpate secţiunile notate cu A (1-13); B (1-29); C (1-25); D (8-24); E (11-19) şi F (14-15), totalizând 95 de secţiuni (suprafaţă totală cu tot cu martori – 5343,75 mp). Tot aici trebuie să precizăm că pentru a cercetata în totalitate unele complexe am demontat în multe cazuri martorii stratigrafici.Tot în această campanie am mai săpat două secţiuni notate cu S VIII (10 × 6 m) şi S IX (10 × 4 m), orientate uşor diferit faţă de celelalte, acestea fiind notate şi încadrate în acelaşi aliniament cu suprafeţele săpate în perioada 2003-2006.
Pe ansamblu, din suprafaţa afectată au fost cercetaţi 5444 mp (2013) la care se adaugă şi peste 600 mp săpaţi în perioada 2003-2006. Cunoscând stratigrafia sitului şi având în vedere atât suprafaţa mare cât şi timpul scurt în care trebuia efectuată lucrarea am optat pentru decapare mecanizată şi transportarea pământului în afara arealului. Complexele arheologice au fost cercetate exclusiv manual, urmărindu-se înregistrarea datelor planografice cât şi stratigrafice. Complexele au fost înregistrate ţinând cont de secţiunea în care au fost identificate (ex. A 2-1; E 15-3; etc.). Informaţiile sumare au fost înregistrate pe fişe de complex tipizate, datele completându-se cu desene (în toate cazurile) şi cu fotografii (selectiv).
În suprafaţa investigată am identificat şi cercetat un număr de 402 complexe arheologice, dintre care: 1 – atribuit perioadei eneolitice (cultura Gumelniţa); 183 – datate în prima epocă a fierului (cultura Babadag); 210 complexe pot fi legate de perioada medievală iar în 8 cazuri acestea nu conţineau material arheologic.
În privinţa tipurilor de complexe cercetate putem preciza că am înregistrat 116 morminte medievale, 22 locuinţe (10 epoca fierului, 12 medievale), 264 gropi (1 eneolitică, 183 hallstattiene, 82 medievale şi 8 fără material arheologic).
Locuirea eneolitică. Date despre o locuire gumelniţeană în punctul Palanca au fost doar menţionate în urma cercetărilor din
19795, acestea fiind publicate relativ recent într-un cadru mai larg6. În aceste condiţii, noile descoperiri survenite în urma cercetărilor din 2010 nu fac decât să completeze puţinele informaţii cunoscute şi ne oferă posibilitatea unei noi analize asupra sitului, în ciuda faptului că vestigiile culturii Gumelniţa deţin o pondere redusă.În afară de complexele descoperite în 20107 şi groapa cercetată anul acesta, material ceramic ce poate fi atribuit culturii Gumelniţa a fost descoperit şi în context secundar: în cele două şanţuri moderne, în complexe atribuite altor epoci precum şi în stratul vegetal. Se poate observa că descoperirile eneolitice se concentrează în partea sudică a suprafeţei cercetate. Complexele atribuite acestei epoci au fost de cele mai multe ori afectate de intervenţiile ulterioare sau au fost investigate parţial; acestea conţineau relativ puţin material arheologic şi pot fi considerate gropi menajere sau de provizii. Lipsa unor locuinţe poate sugera faptul că cercetările noastre au surprins doar o parte din aşezarea gumelniţeană, situată probabil mai la sud, sau o locuire de scurtă durată a acestei zone în perioada eneolitică. Rezultatele cercetărilor realizate de-a lungul timpului în punctul Palanca indică, fără îndoială, existenţa unei locuiri atribuite culturii Gumelniţa, faza A1. Luând în considerare stadiul actual al cercetării şi rezultatele analizei informaţiei avute la dispoziţie este dificil să iniţiem o discuţie amplă asupra acesteia. Nu excludem posibilitatea ca alegerea spaţiului destinat locuirii – pe panta lină a unui deal – să ţină mai degrabă de o adaptare la condiţiile locale şi nu de o regulă identificată la nivelul aşezărilor eneolitice din Dobrogea de Nord. Locuirea eneolitică din acest sit nu pare a fi una de durată; depunerea arheologică cuprinde, cel puţin în zonele cercetate, un singur nivel de locuire corespunzător culturii Gumelniţa. Foarte puţine observaţii pot fi făcute şi la nivelul organizării spaţiului destinat locuirii. Prezenţa unui singur tip de complex arheologic – gropi – în zona cercetată din apropierea lacului Babadag constituie doar un simplu indiciu în acest sens.
Locuirea din prima epocă a fierului. Cultura Babadag.Cercetările din 2013 au condus la investigarea a 183 de complexe atribuite culturii Babadag, ce furnizează date foarte importante referitoare planigrafia aşezării din prima epocă a fierului precum şi la cunoaşterea structurilor de locuit şi a practicilor funerare. Deşi cea mai mare parte a complexelor sunt gropi, am avut ocazia cercetării a 10 locuinţe de tip bordei a căror grupare se poate întrevedea în zona secţiunilor A 12-13, B 11-16, D 14-
16.În jurul acestora se pot observa numeroase gropi. Foarte importante sunt şi complexele ce conţineau schelete umane în conexiune anatomică, care pot aduce noi şi importante date referitoare la complicatul tratament aplicat cadavrelor în cultura Babadag.
Din punct de vedere cronologic, locuirea hallstattiană de la Enisala–Palanca a fost încadrată încă din 1980 în cea de a treia fază de evoluţie a culturii Babadag8, conform cronologiei propuse de S. Morintz9. Cercetătorul bulgar T. Stoyanov este primul care a observat asemănările cu un exemplar descoperit în Creta, la Psychro10, datat în perioadă geometrică (tipul IIg după Sapouna-Sekellarakis). Descoperirea recentă a unei astfel de fibule în aşezarea de tip Basarabi de la Mironeşti–Malu Roşu susţine încă o dată datarea propusă pentru faza finală a culturii Babadag (probabil în sec. VIII a.Chr.) cât şi pentru contemporaneitatea cel puţin parţială cu fenomenul Basarabi.
Locuirea medievală. În cadrul cercetărilor arheologice preventive întreprinse în situl de la Palanca au fost surprinse parţial atât necropola cât şi satul medieval de la poalele cetăţii11. Cimitirul a fost identificat în sectorul de SV al suprafeţei afectatefiind cercetate un număr de 116 morminte de inhumaţie, surprinse la adâncimi ce variază între 0,20-
1,25 m, faţă de nivelul actual al terenului. Majoritatea mormintelor sunt orientate V-E, SV-NE sau SVV-NEE, cu mici deviaţii, în vreme ce numai trei dintre acesteaerau orientate V-E. Cele mai multe înmormântări s-au făcut după ritualul creştin. Un număr mic de morminte, conţin piese de inventar (nasturi globulari, cercei, cercei de tâmplă, lame de cuţit, două vase din tablă de bronz, dar şi cinci monede din argint (dirhemi)).Planimetria cimitirului sugerează pentru porţiunea cercetată trei nuclee unde s-au practicat înmormântările, sugerând o organizare spaţială a cimitirului. Pe baza descoperirilor din morminte, cimitirul de la Enisala–Palanca poate fi datat în sec. al XIV-lea şi primele decenii ale sec. al XV-lea.
Aşezarea a fost identificată în partea nordică şi estică a sitului, fiind reprezentată printr-un număr mare de gropi menajere care au în cele mai multe cazuri o formă cilindrică.În umplutura lor s-a găsit un material divers – fragmente ceramice, oase de animale, lame de cuţit, vârfuri de săgeţi din fier etc. Complexele care confirmă caracterul rural al aşezării din vecinătatea cetăţii medievale Enisala, sunt locuinţele. Acestea se împart în două categorii: semi-îngropate şi de suprafaţă. Distrugerea prin incendiere, ca şi lipsa inventarului sugerează o părăsire rapidă a aşezării.
Studierea materialului rezultat în urma cercetărilor arheologice preventive din situl Enisala–Palanca, o sa ne ofere fără îndoială o bună imagine privind locuirea din sec. XIV-XV în nordul Dobrogei.
Bibliografie:
Note:
1.
1 Morintz, Anghelescu 1970, 403.
2 Lăzurcă, Mănucu-Adameşteanu 1980, 146.
3 Jugănaru, Ailincăi, Stănică 2004, 118-119; Jugănaru et alii 2007, 145-146; Ailincăi et alii 2011.
4 Mihail et alii 2012; Ailincăi, Mihail, Constantinescu 2013.
5 Lăzurcă, Mănucu-Adameşteanu 1980, 146.
6 Micu et alii 2009, 17-18.
7 Mihail et alii 2012.
8 Lăzurcă, Mănucu-Adameşteanu 1980.
9 Morintz 1964, Morintz 1987.
10 Stoyanov 1997, 77; Sapouna-Sekellarakis 1978, 51, fig. 7/ 216.
11 Lăzurcă, Mănucu-Adameşteanu 1980; Mănucu-Adameşteanu 1991, 393-397; Ba- raschi, Cantacuzino 1980, 459.