Enisala | Comuna: Sarichioi | Judeţ: Tulcea | Punct: Palanca | Anul: 2003
CC BY-SA 4.0 Descriere:
Anul cercetarii:
2003
Perioade:
Preistorie; Evul Mediu;
Epoci:
Epoca bronzului; Hallstatt; Evul Mediu;
Categorie:
Domestic; Religios, ritual şi funerar; Neatribuit;
Tipuri de sit:
Locuire; Necropolă;
Cod RAN:
| 161197.01 |
Județ:
Tulcea
Unitate administrativă:
Sarichioi
Localitate:
Enisala
Punct:
Palanca
Localizare:
| 161197.01 |
Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Ailincăi | Sorin Cristian | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Jugănaru | Gabriel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Stănică | Aurel | participant | Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
| Pîrnău-Bacumenco | Ludmila | participant | Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Pencu-Marc | Virgiliu | participant | Universitatea "Ovidius", Constanţa |
Raport:
În perioada 8-25 iulie 2003, s-au efectuat săpături arheologice preventive în situl arheologic de la Enisala (com. Sarichioi, jud. Tulcea), punctul "Palanca". Situl este situat la 500 m NE de sat, pe partea dreaptă a drumului ce duce la Sarichioi, pe un promontoriu din lut distrus parţial de alunecările de teren şi de o lutărie proaspăt deschisă de localnici.
Cu ocazia unei campanii de cercetări de suprafaţă întreprinsă de colectivul şantierului Babadag în vara 2002, am putut observa starea de degradare în care se află staţiunea arheologică, morminte şi gropi distruse cu ocazia extragerii lutului, fapt ce ne-a determinat solicitarea autorizaţiei de săpătură pentru campania 2003.
Cercetările efectuate în repetate rânduri de către Sebastian Morintz (1969)1, Elena Lăzurcă şi Gh. Mănucu Adameşteanu (1979)2, au evidenţiat o aşezare din prima epocă a fierului, care poate fi atribuită purtătorilor culturii Babadag din faza a III-a (sec. VIII – începutul sec. VII a. Chr.), precum şi urme de locuire şi un cimitir din epoca medievală (sec. XIII-XVIII).
Cercetările din 2003 s-au concretizat în trei secţiuni, care au avut ca scop salvarea informaţiilor arheologice din zonele ce erau ameninţate de surparea masivului de loess şi de lutărie. În acest sens, primele două secţiuni (S I, S II: 5 x 10 m) le-am plasat pe marginea abruptă a promontoriului, iar cea de a treia (S III: 4 x 6 m) pe marginea lutăriei, unde se puteau vedea urme ale unor morminte parţial distruse.
Locuirea din prima epocă a fierului cuprinde un singur nivel de locuire şi este reprezentată de nouă gropi menajere, o locuinţă de tip bordei (cercetată parţial) şi o groapă ce conţinea un schelet uman incomplet.
Gropile menajere hallstattiene au fost săpate în loess, aveau în plan o formă circulară sau ovală iar pereţii erau drepţi sau oblici. Aceste complexe conţineau fragmente ceramice, oase de animale, cenuşă şi în unele cazuri bucăţi de lut ars pe care se puteau observa urmele imprimate ale unor nuiele sau beţe de stuf.
Un material arheologic mult mai bogat a fost descoperit în timpul cercetării unei locuinţe de tip bordei, surprinsă parţial în S I. Complexul se prezintă sub forma unei gropi de mari dimensiuni (3 x 5 m), de formă probabil ovală, săpată până la o adâncime de 1,25 m. Din bordei au fost recoltate numeroase fragmente ceramice şi vase întregibile, oase de animale şi o cantitate destul de mare de lut ars cu imprimeuri de nuiele şi stuf.
Un loc aparte îl ocupă groapa nr. 8, din S II, de formă ovală în plan (1,90 x 1,25 m), cu pereţii săpaţi drept până la adâncimea de 0,70 m. În umplutura gropii au fost descoperite fragmente ceramice din prima epocă a fierului, oase de animale, iar la adâncimea de 0,60 m a fost descoperit un schelet uman, din care se păstrează craniul, un omoplat, o claviculă, un humerus şi cutia toracică aflată parţial în conexiune anatomică.
Formele ceramice regăsite în aşezarea hallstattiană de la Enisala "Palanca", nu sunt variate, repertoriul fiind format din: vase tronconice cu brâu alveolar, ceşti de mici dimensiuni cu o singură toartă, căni şi vase bitronconice, decorul fiind aproape inexistent. Stilistic şi tipologic ceramica descoperită aici poate fi considerată analoagă cu cea descoperită în ultimele niveluri de locuire de la Babadag, atribuite celei de a treia faze de evoluţie a culturii (sec. VIII - începutul sec. VII a. Chr.).
Vestigiile din epoca medievală sunt reprezentate de cinci gropi menajere şi patru morminte de inhumaţie.
Gropile menajere conţineau ceramică, oase de animale (groapa nr. 3 din S II, conţinea două schelete de câini în conexiune anatomică) şi zgură de fier. Ceramica din aceste complexe se află în stare fragmentară, fiind identificate următoarele forme: oale cu o singură toartă, ulcioare şi amfore cu toartele supraînălţate. Majoritatea vaselor au fost lucrate dintr-o pastă de bună calitate, arsă în mediu oxidant. Pe unele fragmente ceramice s-au putut observa caneluri orizontale, dar şi unele benzi verticale realizate din humă gălbuie. În linii mari ceramica descoperită poate fi încadrată cronologic în secolele XIV-XV.
Cele patru morminte cercetate (trei de adulţi şi unul de copil), nu aveau vreun inventar. Defuncţii erau depuşi în poziţie decubit dorsal cu mâinile pe abdomen sau pe bazin, orientaţi aproximativ identic SV-NE. Mormintele au fost descoperite la o adâncime relativ mică, -0,40/-0,50 m de la nivelul actual de călcare. Doar în două cazuri am putut observa groapa mormântului (în cazul M1, M3), aceasta având o formă rectangulară.
Astfel de înmormântări au mai fost cercetate şi în campaniile anterioare şi au fost datate pe baza descoperirii unor elemente de inventar în secolele XIII-XV.
Rezumat:
Situl este situat la 500 m NE de sat, pe partea dreaptă a drumului ce duce la Sarichioi, pe un promontoriu din lut distrus parţial de alunecările de teren şi de o lutărie proaspăt deschisă de localnici. Cercetările arheologice au evidenţiat o aşezare din prima epocă a fierului, care poate fi atribuită purtătorilor culturii Babadag din faza a III-a (sec. VIII – începutul sec. VII a.Chr.), precum şi urme de locuire şi un cimitir din epoca medievală (sec. XIII-XVIII). Cele patru morminte cercetate (trei de adulţi şi unul de copil), nu aveau vreun inventar.