Enisala | Comuna: Sarichioi | Judeţ: Tulcea | Punct: Cetatea medievală | Anul: 1998
CC BY-SA 4.0 Fără Ilustrații
Instituții și
Persoane implicate:
Persoane implicate:
| Nume | Prenume | Rol | Instituție |
|---|---|---|---|
| Iosipescu | Raluca-Georgeta | participant | Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Cultural Naţional, Bucureşti |
| Iosipescu | Sergiu | participant | Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I" |
Raport:
Cetatea lenisala este singura fortificaţie medievală păstrată în elevaţie de pe litoralul românesc actual, situată pe vârful unui rest montan hercinic, ce domină intrarea iezerului Babadagului din laguna Razelmului şi deci din Marea Neagră, împreună cu cetatea Chiliei, lenisala a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân fiind expres atestată documentar în stăpânirea marelui voievod (1386-1418).
Săpăturile arheologice din anul 1998, continuând campaniile anterioare, au descoperit în casetele practicate o parte de primă importanţă din centura exterioară de fortificaţii a castelului şi anume un fragment din curtina estică-dinspre laguna Razelmului-precum şi două turnuri cu curtinele adiacente spre N-E. Turnurile, care reiau la scară planurile turnurilor simetrice ale castelului, ca si curtinele, se mai păstrează în câteva asize de piatră fasonată şi emplecton, cu temeliile aşezate pe stânca dealului, eventual pe mici platforme puţin adâncite în rocă.
Alături de resturile tunurilor si curtinelor au apărut, la interior, în Zwinger-ul creat între zidurile castelului şi a doua incintă, urmele unor locuinţe, puternic distruse, cu un material arheologic format cu precădere din ceramică şi feronerie.
Deopotrivă cu săpăturile de la incinta exterioară s-au continuat cercetările din interiorul castelului unde a fost scoasă la iveală una dintre locuinţele garnizoanei. Cu temeliile din piatră şi elevaţia probabil din spolii antice, lemn, chirpici şi piatră, această locuinţă era adosată curtinei castelului. Un foarte bogat material arheologic compus din monede, ceramică, piese de armament, îndeosebi vârfuri de săgeţi, feronerie menajeră ilustrează viaţa de zi cu zi a apărătorilor cetăţii.
O menţiune specială se impune a fi făcută descoperirii, cu prilejul sistematizării verticale a zonei castelului cu locuinţe ale garnizoanei, a unei ghiulele din piatră aflată in situ în stratul de cenuşă depus pe podeaua uneia dintre aceste locuinţe. Este sugestiva mărturie a momentului asediului final al castelului odată cu marea ofensivă otomană din anii 1419-1420.
Cercetările din anul 1998 au contribuit la cunoaşterea parametrilor fortificaţiei medievale şi la reconstituirea vieţii garnizoanei, a evenimentelor militare ce marchează luptele pentru apărarea Dobrogei româneşti în faţa expansiunii otomane.